Ziduri de apărare împotriva crizei

Reading Time: 7 minute

Care este medicamentul pentru tratarea crizei? Adrian Vasilescu, consultant strategie la Banca Națională a României, spune că trebuie să avem grijă să nu scăpăm hățurile cu deficite – S&P ne-a atras apăsat atenția în acest sens – și să nu întindem consumul atât cât să punem în pericol economia, dar să nu îl reducem nici atât de mult încât să punem în pericol creșterea economică.

Despre criza din 2008 ați scris: “Au pus apă în bani și au stârnit viitura financiară”. Cum ați descrie criza COVID-19?

Asta a fost deja demult. După ce am scris cartea “Biletul de ieșire din criză”, am spus glumind, într-un dialog cu Emil Hurezeanu, că m-am întâlnit cu criza la Paris – eu veneam din România, ea din America. Era toamna lui 2008, toată lumea vuia și la Paris se discuta cu foarte mare îngrijorare despre dimensiunile pe care le va avea această criză. Reîntors la București, am avut o întâlnire cu producătorii de vin și spuneau că dacă ei pun apă în vin strică vinul, este o blasfemie, și apa pusă în bani a dus la criză. Problema cu apa în bani nu este chiar o metaforă. Este o realitate în sensul că, atunci, acțiunile au fost diluate, au venit instrumentele financiare toxice care au însemnat într-adevăr să pui apă în bani și au stricat piața financiară. Și ne-am trezit cu o criză fără precedent, spun unii. Eu cred că a fost mai gravă cea din 1929-1933, care a făcut ravagii în toată lumea și, în primul rând, a răvășit viața oamenilor, nu numai economia. Au fost atunci foarte multe sinucideri, pentru că oamenii nu au mai putut să facă față crizei. Sara Gruen, în “Apă pentru elefanți”, compara începutul crizei cu un spectacol de circ în care animalele au scăpat din cuști, un haos generalizat, panică, țipete. Acum suntem într-un alt moment, trecem printr-o criză neconvențională. În toate crizele de până acum au apărut voci care au spus: “De data asta e altfel” și niciodată criza nu a fost altfel. Până acum, toate crizele au fost convenționale, acum avem de-a face cu o criză neconvențională. De data asta chiar este altfel, pentru că avem o criză suprapusă. Microbul care a infectat lumea cu criză este COVID-19, care produce moarte, iar de frica morții și a infectării economiile au fost anesteziate. S-au închis întreprinderi, ca să blocheze răspândirea virusului, s-au închis restaurante, s-au închis magazine, n-au mai zburat avioanele, multe țări și-au închis granițele. Toate acestea sunt efecte ale pandemiei, iar criza vine pe fundalul pandemiei.

Care sunt riscurile pentru România?

Și în România riscăm să ne lovim de o criză determinată de nevoia de mai multe importuri pentru piața alimentară. S-ar putea să avem un deficit în plus de balanță de plăți, prin importurile alimentare. În același timp suntem în situația de a ne uita în jur și vedem că în toată lumea, și în Europa mai ales, apar contracții economice. Germania, Franța și multe alte țări au intrat în recesiune. Noi am terminat trimestrul I cu o creștere economică de 0,3%. Se vântură și o cifră de 2,4%, dar creșterea aceasta înseamnă creșterea economică în trimestrul I al acestui an comparativ cu trimestrul I al anului trecut și este un fel de a ne fura căciula. Dacă vrem să fim corecți, trebuie să luăm trimestrele la rând, pentru că există și o definiție a recesiunii tehnice. Americanii, când au lansat-o, spuneau trei trimestre consecutive de scădere a PIB, acum au venit cu două trimestre. Sunt mai grăbiți să creeze recesiunea. Două sau trei, important este că se analizează trimestrele unul după altul, în lanț. Și dacă în lanț două sau trei verigi una lângă alta sunt mai slabe, este recesiune. Plecăm de la trimestrul IV, de când facem socotelile, și ajungem în trimestrul I la +0,3%, dar să nu uităm că Institutul Național de Statistică a precizat că analizele se fac în condiții specifice, de criză, și că vor fi mai multe revizuiri și poate mai profunde. Să dea Dumnezeu să fie pe plus revizuirea, dar 0,3% este foarte puțin, aproape că este în marja de eroare. Așa că trebuie să fim atenți cu această creștere economică de 0,3%, să spunem foarte bine că o avem, dar să înțelegem că ea nu este mai mult decât un cap de pod care trebuie să fie apărat și consolidat. Mai avem puțin și terminăm trimestrul II și așteptăm rezultatele de la Statistică, să vedem cum am ieșit, dar foarte multe voci vorbesc deja de intrarea României în contracție. Depinde și cât de mare va fi această contracție din trimestrul II.

“Să nu întindem consumul atât cât să punem în pericol economia, dar să nu îl reducem nici atât de mult încât să punem în pericol creșterea economică.”

Cum pot băncile centrale să susțină economia într-o astfel de criză?

Povestea cu apa în bani este valabilă și acum, important este să avem bani tari și aceasta este grija Băncii Naționale în momentul de față. Măsurile pe care BNR le-a luat în această criză neconvențională a fost pentru a asigura lichiditate solidă în bănci în așa fel încât băncile să fie capabile să împrumute statul, să împrumute și firmele și populația, care va avea mai multă nevoie de bani. Nu putem să nu luăm în seamă și opțiunea Băncii Naționale, opțiune declarată pentru reduceri de dobândă, și BNR a redus imediat dobânda de politică monetară de la 2,5% la 2%, tocmai pentru că o dobândă mai mică este un sprijin pentru creșterea economică. În același timp a modificat și coridorul de dobânzi – dobânda Lombard, la credite de urgență, care era 3,50% a coborât la 2,50%. Este o măsură în plus pentru asigurarea lichidității, pentru că băncile vin acum la Banca Națională la credite de urgență pe care le iau cu o dobândă cu un punct procentual mai puțin decât înainte de criză. Această măsură este și un stimulent pentru bănci să reducă dobânda la credite. Sigur că aici este o legitate care se aplică – nicio măsură de politică monetară nu se vede a doua zi în bănci. Transmisia se face mai greu, dar important este că stimulentul există și băncile au primit și direct, prin comunicatele BNR. Analizele sunt foarte multe la Banca Națională, dar distanțarea socială este regula și avem aparatura tehnică performantă pentru ca dialogurile online să funcționeze fără niciun fel de poticneli. Așa cum s-a exprimat guvernatorul, Banca Națională stă cu arma la picior.

Care ar fi cel mai bun medicament pentru tratarea crizei?

Dacă vom reuși să facem mai multe investiții în această criză, va fi până la urmă un avantaj teribil pentru România. Investițiile și mai e ceva. Noi trebuie să înțelegem că suntem în urmă cu implementarea economiei de piață. Suntem într-o situație dezavantajoasă în România, pentru că o mare parte a populației crede că economia de piață a adus-o în situația de a se descurca foarte greu în condițiile actuale. Trebuie să recunoaștem că bunăstarea nu este o realitate pentru majoritatea critică a populației României. Noi am început să ne preocupăm de multă vreme de economia de piață, am reușit să obținem calificativul economie de piață funcțională de la UE, dar nu avem încă un alt calificativ, cel de care avem nevoie stringentă – cel de economie de piață competitivă. Și nu este un alt timp mai bun decât acum, în criză, să ne gândim la asta, pentru că istoria a marcat un lucru foarte important – popoarele care au știut să facă față provocărilor au reușit să ducă civilizația înainte. Suntem în fața a trei mari provocări: o criză sanitară, o criză climatică și o criză economică. Nu putem să facem mai bine față acestor provocări decât dacă urcăm de la calificativul de economie de piață funcțională la cel la care tânjim, de economie de piață competitivă. Până când nu vom face asta, nu vom reuși să reducem decalajele care ne despart de țările dezvoltate. Este o povară istorică, pe care o menținem de vreme îndelungată. Sunt răni vechi care ne dor astăzi, lângă care s-au adăugat răni noi – deficitele. Avem deficite – deficit bugetar important, deficit de balanță comercială și deficit de cultură economică, care se vede în toate sectoarele. Și în acest caz suntem într-un sistem de cercuri vicioase, în care cauzele devin efecte și efectele devin alte cauze pentru a nu ne lăsa să înaintăm atât cât ar putea să înainteze o țară cu puterea economică a României.

“Foarte multe voci vorbesc deja de intrarea României în contracție. Depinde și cât de mare va fi această contracție din trimestrul II.”

Băncile au reacționat rapid cu oferte de amânare a ratelor, care vor fi provocările în următoarea perioadă?

Amânările la rate sunt făcute jumătate pe ordonanță, jumătate pe programele băncilor. Provocările sistemului bancar nu țin de sistemul bancar, ci de viața în societatea românească. Vocile populismului din această țară scot în prim-plan sloganuri de genul băncile din România au cel mai mare profit din UE. Asta este o aberație! În criză, din cauza problemelor din societate s-a ajuns la nerambursarea unor credite și la credite neperformante de aproape 30%. Bani care au plecat din bănci și nu s-au mai întors. Din această cauză, băncile au fost nevoite să facă provizioane și acestea au mâncat din profitul băncilor. Când populiștii țipau că băncile au profit și nu plătesc impozite, băncile aveau profit operațional, iar profitul operațional era mâncat de provizioanele care se făceau pentru creditele neperformante. Acest sistem a tot mers până în 2014, când am avut o creștere atât de mare a provizioanelor peste nivelul profitului operațional încât s-a produs o pierdere catastrofală în sistemul bancar. Să strigi în aceste condiții că băncile din România au cele mai mari profituri din UE este o aberație.

Cum întărim zidurile de apărare împotriva crizei?

Să avem grijă să nu scăpăm hățurile cu deficite, pentru că nu altceva ne-a lovit pe noi decât cumulul de deficite. Și mai este o contradicție puternică din care societatea românească trebuie să iasă. Noi ne uităm la PIB-ul nostru și spunem că este împănat cu prea mult consum. Totodată, este limpede că, dacă vrem ca o economie să funcționeze, consumul trebuie să funcționeze și el. În limite raționale, dar să funcționeze. Și trebuie să vedem cum depășim această situație în care am ajuns de la prea mult consum într-o situație în care consumul scade. Nu avem încă cifrele, dar se vede cu ochiul liber, pentru că multe magazine s-au închis, nu ne‑am mai dus la cumpărături. Sloganul a fost #staiacasă și cei care au lucrat au lucrat de acasă. Mulți oameni au spus că, stând în casă, au învățat să economisească. Să ne amintim ce s-a întâmplat după ce au căzut turnurile gemene din America – americanii stăteau acasă și se uitau la televizor și șeful FED le-a spus: Stai cu fața la televizor și cu spatele la economie și economia Americii tinde să cadă. Consumul ține economia, să nu cădem din lac în puț. Ne-am speriat de consumul mare de orice. De la Malthus știm că, atunci când populația nu mai dorește să consume, vine criza, dar și când populația consumă în exces vine criza. Și acum să fi învățat în criza asta, să nu întindem consumul atât cât să punem în pericol economia, dar să nu îl reducem nici atât de mult încât să punem în pericol creșterea economică.

foto: Vali Mirea

Interviul a fost inițial publicat în Biz nr. 344 (15 iunie – 15 iulie 2020). Dacă doriți să primiți Revista Biz prin curier, vă puteți abona aici.