Work-life balance, un concept individual?

Work-life balance, un concept individual?

De ceva timp mă ocup să înțeleg ce presupune conceptul de work-life balance și recunosc, am ceva beneficii de pe urma celor învățate. Învăț din cărți, dar și din experiențele celor din jur: din experiențele mele personale, de la oamenii din cercul apropiat până la persoanele pe care le întâlnesc în cabinetul meu, în calitate de psihoterapeut și coach, de la persoanele pe care le mentorez pe această temă.

de Elena Pădurariu

Pe măsură ce înaintez în cunoștințe și experiență, îmi dau seama însă, cât de complexă și dificil de realizat este această dorință de a pune în echilibru munca și viața personală (work & life) și cât de mult depinde nu doar de la o persoană la alta, dar și de la o cultură la alta.

Cum se întâmplă asta?

Plecând de la individ, fiecare dintre noi are anumite valori care ne conduc viața, avem nevoi personale diferite; suntem personalități diferite; dispunem de resurse interne și externe mai mari sau mai mici.

La nivel de așteptări, trăim în timpuri foarte complexe în care așteptările sunt relativ mari: munca fizică a fost înlocuită de munca intelectuală, ceea ce presupune alt tip de efort; parenting-ul a devenit o știință; ca parteneri nu mai suntem suficienți doar pentru nevoi simple, ci și ca parteneri care susțin nevoi psihologice și intelectuale ale celuilalt; ca membrii ai unei societăți în care implicarea voluntară devine din ce în ce mai importantă.

Contextul social, politic și cultural ne influențează mai mult decât credem: în unele țări se promovează concediul paternal, programul flexibil și de la distanță, femeile ocupă aceleași poziții economice ca și bărbații. În altele din contră, se apreciază dedicarea angajatului pentru binele colectiv, statul peste program și muncă intensă.

De multe ori nu mai există o delimitare clară între work și life: munca invadează viața personală sau invers. Este din ce în ce mai dificil să ne delimităm rolurile: ducem copiii la medic în timpul programului sau scriem mail-uri și vorbim la telefon în timpul personal. Conflictele de la muncă ne impactează viața privată și invers.

Mai contează și statutul de angajat: lucrezi la o firmă, sau ești antreprenor? Lucrurile stau puțin diferit în cele două situații: în timp ce ca angajat îți poți permite zile de concediu pentru odihnă sau ca să te refaci după o boală, dacă ești antreprenor, cel puțin la început, nu prea are cine să te înlocuiască, cine să îți plătească concediu medical, cine să te oblige să iți iei zilele de concediu.

Ce rămâne de făcut?

Din punctul meu de vedere, multe. Dar totul începe cu asumarea responsabilități și cu întrebarea: cine ești tu și ce te definește ca persoană?

Răspunsurile sunt extrem de diferite, așa cum îți imaginezi. Poate că unii dintre noi vrem să fim cei mai buni părinți și să ne dedicam familiei, alții vor să fie cei mai buni angajați, carieriști convinși, sau la mijloc, ne dorim să le împăcăm pe amândouă.

Dar mai există o perspectivă: vreau să fiu cea mai bună varianta a mea. Și asta cred că este o premiză bună de la care să plecăm: căci dacă sunt cea mai bună varianta a mea, lucrurile celelalte: angajat bun, părinte, partener, fiu/fiica bună, vor veni natural.

Dacă „țin cu mine”, îmi este mai ușor să pun limite când colegii de la muncă nu mi le respectă, sunt mai rezilient în urma unui eșec la munca sau personal; sunt un model mai bun pentru cei din jur prin comportament, nu prin vorbe; am grijă de mintea și corpul meu; îmi stabilesc prioritățile conform propriilor nevoi, nu ale altora, am curaj sa fac schimbări dacă este nevoie.

Cu alte cuvinte, pentru a identifica unde este echilibrul tău între work și life ai nevoie de un timp de introspecție din care să îți dai seama ce dorești să fii ca individ? Care sunt valorile și prioritățile tale în acest moment, dar și pe viitor?

Care îți sunt punctele forte, dar și cele slabe?

Mulți dintre noi din păcate nu își pun această întrebare la timp, așteaptă așa-zisele „incidente critice” gen: o persoana apropiată își pierde viața și ne dăm seama că nu am mai văzut-o demult, sau suntem concediați neașteptat, sau trecem printr-o criză de sănătate; partenerul anunță brusc divorțul căci „oricum nu ești pe-acasă”. Abia atunci începem să ne punem semne de întrebare. Și poate fi cam târziu.

Alocarea acestui timp pentru noi trebuie să aibă loc pe parcursul vieții de mai multe ori, dat fiind fazele diferite prin care trecem. După modelul „Stop. Look. Correct”. putem identifica dacă ne aflăm acolo unde ne dorim să fim și daca nu, să căutăm noi strategii de reorientare, ieșind din automatismul de zi cu zi.

Un exercițiu practic care te poate ajuta este să identifici ce procent din timpul tău investești în muncă, ce procent investești în viața de familie, în relații personale și pentru tine. Fă asta pentru situația curentă și apoi, încă odată pentru situația pe care o consideri ideală. Dacă există diferențe între ceea ce este acum și ceea ce iți dorești, e momentul să te gândești la posibile alternative.

După ce afli cine ești și ce te face fericit vei putea trece la pus în practică skill-uri cum ar fi: managementul timpului; managementul energiei fizice, mentale și emoționale; setarea limitelor la munca și în viața personală; managementul resurselor de care dispui. Și atunci îți va fi și mai ușor pentru că vei avea motivația potrivită să le faci. Pentru tine, pentru că vei știi mai clar încotro vrei să te îndrepți.

Psihoterapeut și coach sistemic, Elena Pădurariu își folosește experiența și cunoștințele în Viena, asistând comunitatea de români de acolo. Este pasionată de subiectul work-life balance, managementul timpului și al energiei. Această pasiune s-a născut din nevoia și dorința de a descoperi secretul unei vieți productive și eficiente care să nu necesite sacrificiul vieții personale. www.padurariu.at