Vocea autentică a Balcanilor

Vocea autentică a Balcanilor

Reading Time: 6 minute

Un artist plin de vervă, care surprinde în muzica sa esența spiritului balcanic. Concertele lui, spumoase ca o șampanie bună, sunt aclamate peste tot, din Statele Unite ale Americii până în Coreea de Sud. Goran Bregovic revine în România pe 29 septembrie, la Arenele Romane.

Muzica lui Goran Bregovic are darul de a te face să vibrezi, indiferent de naționalitatea pe care o ai, de preferințele muzicale și cu toate că nu înțelegi un vers. Cum face artistul de origine sârbă să ajungă la sufletul tuturor ne povestește chiar el.

Sunteți iubit de public peste tot în lume. Cum ați devenit un „love brand”?

Prin sinceritate! Nu sunt un personaj de showbiz. Nu prea apar la televizor și pe internet. Sunt un compozitor de modă veche, care își prezintă creația într-un mod la fel de desuet. Călătoresc peste tot prin lume și îmi cânt muzica, iar oamenii apreciază această onestitate artistică. Deci trebuie ca secretul să fie sinceritatea! A genului muzical pe care îl interpretăm și a noastră ca artiști. Știu că nu mai este la modă să vorbești despre sinceritate, dar la asta îndeamnă genul muzical pe care îl reprezentăm. Este o muzică veche despre sinceritate și autenticitate. Sunt conștient că reprezint o cultură muzicală extrem de localizată, pe un teritoriu destul de restrâns. De aceea, cred că e un adevărat miracol că sunt ascultat de oameni din Islanda, Siberia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud… Locuri foarte îndepărtate.

De ce muzica balcanică reușește să cucerească globul?

Oamenii merg în cluburi și dansează pe muzică modernă, de orice gen, dar o femeie nu va putea niciodată să danseze pe o altă muzică la fel de senzual cum o face pe muzica noastră, balcanică. Acest gen muzical pur și simplu te împinge să dansezi provocator. Mi-e greu în calitate de compozitor să găsesc o explicație mai profundă pentru succesul de care se bucură muzica mea, dar sunt încântat că, dintr-o cultură muzicală atât de mică și de localizată, pot să țintesc atât de departe.

Nu ați cântat întotdeanuna acest gen muzical. V-ați început cariera într-o trupă de rock’n’roll.

Trupa de rock’n’roll din care am făcut parte a fost una dintre cele mai aclamate ale momentului tocmai pentru că muzica noastră avea influențe din muzica tradițională. Era, de fapt, un rock’n’roll local, balcanic. Așadar, dintotdeauna am făcut muzică inspirată din tradiție. De unde să te inspiri dacă nu din datină? În tinerețe, alegeam să îmbrac muzica balcanică în haina intitulată rock’n’roll. De fapt, genul acesta muzical era ca un fel de scutec pentru muzica mea. La un moment dat însă, vine timpul să treci la pantaloni. Simt că astăzi muzica mea a ajuns la un firesc, fiind cântată cu ajutorul instrumentelor tradiționale. A ajuns la maturitate. A schimbat scutecele cu pantaloni. Dar adevărul este că nici trupa de rock’n’roll nu a reprezentat prima mea experiență muzicală. Pri­mii bani din muzică i-am făcut cântând într-un bar de striptease, la vârsta de 17 ani. Atunci, în adolescență, Dumnezeu mi-a dat un semn… Până la 17 ani, văzusem, datorită muzicii, mai multe femei dezbrăcate decât toți puștii de vârsta mea din vechea Iugoslavie la un loc. Acesta a fost semnul că, urmând această carieră, voi avea o viață fericită. Că asta este ceea ce trebuie să fac cu viața mea.

Cântați, așadar, și compuneți de jumătate de secol. De unde atâta inspirație și energie?

Compun muzică cu bucurie. Nu găsesc nimic dificil în acest proces. Faptul că mă las inspirat de tradiție mă scutește de munca de cercetare. În plus, să cânți alături de muzicieni cum sunt colegii mei din Wedding and Funeral Orchestra este o minune! Muzica se naște din interacțiunea noastră. Așa fac eu muzică. Cânt pur și simplu alături de oamenii mei și de fiecare dată iese ceva special. Suntem norocoși să urcăm împreună pe scenă de atât de mulți ani! Într-un spectacol, poți ajusta imaginile de pe scenă cu ajutorul luminilor. Ai mijloace tehnice cu care poți amplifica sunetul. Chimia dintre artiști însă nu o poți truca. Dar noi nici nu avem nevoie. Pentru că noi ne simțim bine împreună, de fiecare dată.

Cum reușiți să transmiteți această stare publicului?

Mottoul ultimului meu album este: “Nu ești normal dacă nu o iei razna”. Simt că Balcanii reprezintă o zonă geografică în care muzica obișnuită nu este suficientă. Trebuie să picuri puțină nebunie în ea. Această doză de nebunie mă face pe mine fericit, atunci când mă aflu pe scenă. Se pare că reușesc să molipsesc și publicul de acest sentiment. Când eu și colegii mei ne reunim pe scenă, dăm naștere unei frenezii care “sare” și în audiență. Ca să fiu sincer, dacă m-ar întreba cineva: “Bregovic, ce vrei să faci diseară?”, aș răspunde fără să stau pe gânduri că vreau să urc pe scenă. Uneori, avem peste 150 de concerte pe an și nu ne săturăm.

În multe dintre cântecele dumneavoastră spuneți povestea țiganilor. De ce ați simțit nevoia să deveniți un fel de ambasador al acestei etnii?

Cu siguranță nu sunt unicul compozitor din istoria muzicii care a fost impresionat și s-a simțit inspirat de muzica țigănească. Îi văd pe țigani ca pe un simbol. Așa cum sunt cowboy-ii. Ei sunt cowboy‑ii Europei! Cine nu și-ar dori să fie țigan măcar pentru o clipă, ca să trăiască cum trăiesc ei? Sunt conduși de ideea că trebuie să prețuim clipa, un principiu aflat la mare trecere astăzi. Prin cultura lor și felul de a fi care îi caracterizează, țiganii trăiesc în prezent. Se bucură de ziua de azi, nu se gândesc la ce a fost ieri sau la ce va veni mâine. Nu am aroganța de a pretinde că sunt un ambasador al romilor sau că îi reprezint. Recunosc însă că îmi place ideea că, weekendul acesta, niște formații de țigani vor câștiga niște bani dând un concert, poate cântând la o nuntă, și că vor primi bacșiș ca să cânte și piese de-ale mele. Acesta este un mare compliment pentru mine. Nu trebuie să uităm nici faptul că noi, europenii, și romii avem o istorie comună. Aceștia se află pe continentul nostru de mai bine de 600 de ani, timp în care ne-au oferit doar veselie, chiar dacă au trecut prin perioade grele. Sunt un popor vesel și poate sunt singurii care nu au războaie în trecutul lor.

Ați colaborat cu artiști de naționalitate romă sau cu cântăreți locali, din țările în care concertați. Un exemplu este Florin Salam. De ce ați ales să vă asociați cu el?

Să pornești la drum cu ambiția de a mulțumi pe toată lumea nu-i un lucru foarte înțelept. Întotdeauna vor fi oameni care te vor plăcea, dar și oameni care nu vor da doi bani pe tine. Nu mi-am propus niciodată să fiu pe placul tuturor. Mi-am lăsat întotdeauna inima să mă ghideze. Nu știu nimic despre reputația nimănui din România, dar, când am ales să colaborez cu Florin Salam, am făcut-o pentru că i-am apreciat talentul. Sigur că el ar putea să nu se încadreze în gusturile anumitor persoane, dar nu este problema mea. Mie îmi place tipul, în primul rând ca muzician, dar și ca om. Piesele de pe albumul “Champagne for Gipsy”, la care am lucrat împreună, sunt două piese chiar foarte decente. Niciunul dintre noi nu ar avea niciun motiv de stânjeneală în legătură cu ele. Sunt creații muzicale inspirate din muzica țigănească autentică. Iar dacă stau să mă gândesc la muzicienii de origine romă pe care i-am cunoscut, și am cunoscut mulți, din toate colțurile lumii, Florin Salam se numără printre cei mai talentați.

Aveți des concerte în România. Ce vă atrage să cântați aici?

Aș putea spune că mă consider de-al vostru. Sunt aproape un compozitor român. Asta pentru că muzica balcanică nu ar putea fi imaginată fără muzica tradițională românească. Prin urmare, muzica mea e la ea acasă când cânt în România. Din păcate, nu vă vorbesc limba, dar din punct de vedere muzical suntem înrudiți.

Am aflat că pregătiți lansarea unui nou album. Care sunt planurile dumneavoastră în ceea ce privește muzica?

Noul meu album, „Three Letters from Sarajevo”, va fi lansat în curând. Este structurat în două părți. Prima, care va conține piese noi, va fi lansată în octombrie, iar partea a doua va fi lansată anul viitor și va cuprinde un concert de vioară compus de mine în trecut, pe care l-am prezentat deja în câteva concerte, fiind acompaniat de orchestre renumite, precum Orchestra Națională a Franței, Orchestra Simfonică a Ungariei sau a Belgiei. Sper să am ocazia de a susține acest concert și alături de orchestra voastră simfonică. Ideea acestui album se bazează pe două metafore. Una dintre ele este Sarajevo, care nu mai este un simplu oraș, ci simbolizează foarte bine vremurile pe care le trăim. Azi putem fi niște vecini care se înțeleg foarte bine, iar mâine ne împușcăm între noi, pentru că avem religii diferite. Cealaltă metaforă o reprezintă vioara. Pe acest album, cânt la vioară în trei maniere diferite: occidentală, orientală și specifică evreilor așkenazi, folosind și influențele celor trei religii: creștină, musulmană și iudaică.

Ce face Goran Bregovic când nu compune, nu se află în sala de repetiții și nici pe scenă?

Nu fac nimic deosebit atunci când am timp liber. Lucruri obișnuite. Spăl mașina, am o mică grădină de legume în care găsesc tot timpul ceva de făcut. Am și o pisică de care mă ocup.