Vladinsky, curajul din fața pânzei goale

Vladinsky, curajul din fața pânzei goale

Reading Time: 6 minute

Pictorul român Vlad Marian, cunoscut sub numele de Vladinsky, și-a dezvoltat abilitățile artistice în ultimii zece ani, când simțea tot mai mult că trebuie să-și aleagă o direcție pe care să o urmeze pentru tot restul vieții. Conversația pe care am purtat-o cu el a subliniat importanța inspirației, concentrării, intuiției și perspectivelor în procesul de creație.

Când și cum a debutat pasiunea ta pentru pictură și care îți amintești că a fost prima ta lucrare pictată?

Încă din copilărie  încercam să desenez personaje din desenele animate pe care le vedeam la TV sau mașini din ziarele sau revistele din perioada respectivă. Nu am fost foarte bun dar îmi plăcea să desenez, niciodată nu mă gândeam că aș putea să mă ridic la un alt nivel. În 2011 am prins curaj și mi-am comandat câteva pânze, pensule și culori pentru a realiza o serie de tablouri cu rol decorativ.

Nu am fost înconjurat de artă iar tablourile pe care le-am realizat la început nu s-ar încadra lângă cele cu care am crescut. Primul tablou pe care le-am realizat este un tablou închis cu foarte mult negru și m-am gândit de foarte multe ori dacă eram trist. Ulterior am realizat că doar mă aflam pe un teritoriu necunsocut în acel moment.

Atât pe exterior cât și pe interior, cu toții suntem diferiți. Pentru a ne cunoaște pe interior apelăm la ceea ce se numește artă, fie că este vorba despre muzică, dans, teatru sau pictură și în funcție de cum răspundem la ceea ce vedem, reușim în timp să ne definim. Ceea ce este atractiv la artă este că mereu poate apărea un element nou care să ne schimbe viziunea și starea de spirit.

Care sunt principalele calități pe care consideri că ar trebui să le aibă un pictor bun? Care sunt pictorii pe care îi admiri?

Un pictor este definit de stilul pe care îl abordează. Sunt pictori care merg cu șevaletul în natură și pictează peisaje, sunt pictori care abordează o tehnică “alla prima iar rezultatul final reprezintă calitățile pictorului. Dar asta nu îl definește în totalitate deoarece, sunt zile și zile, dacă astăzi am pictat prost, nu înseamnă că sunt un pictor slab, înseamnă doar că azi am pictat mai prost; mâine este o nouă zi!

Nu provin dintr-o școală tradițională, nu am învățat anumite tehnici, vreau să să mă exprim în felul meu și să experimentez diferite tehnici și stiluri. Pentru mine lucrurile sunt simple, dacă îmi place ceea ce văd și ceea ce văd îmi transmite o emoție este perfect, nu întreb ce reprezintă, ce a vrut să spună, câți ani are pictorul, unde a terminat sau cât costă lucrarea.

Am vizitat de curând un târg de artă din București unde am văzut o colecție sau, mai degrabă, o retrospectivă în memoria lui Nicolae Tonitza. Eu am văzut o harababură de tablouri, foarte multe lucrări expuse în mai multe camere la care m-am uitat aproape fugind. Eu aș fi căutat ceea ce credeam eu că este cel mai important tablou din viața artistului, aș fi dezvăluit povestea și aș fi pus în fața privitorului un singur tablou cu tot ce l-a înconjurat de-a lungul vieții. Asta mă gândesc că trebuie să facă un curator bun. Sunt convins că și Tonitza avea zile în care nu dădea doi bani pe ce va fi după ce el nu va mai fi.

 Ce crezi că te diferentiaza pe piață, care sunt caracteristicile care te pun în lumină?

Cred că cel mai important factor pe care nu l-am scăpat de sub control este independența pe care îmi place să cred că o am și lucrul în care cred foarte mult este că fac mai mult decât sunt plătit să fac. Am debutat prin a munci gratuit și nu cu gândul că va veni o zi în care voi fi plătit, ci cu gândul că este nevoie să fac ceea ce fac pentru că îmi face mie un foarte bine și văd cum și în jurul meu oamenii sunt captivați de libertate și curaj.

 Care este tabloul pictat de tine pe care îl preferi? Dar tabloul unui pictor de referință ție?

Sunt multe care îmi plac foarte mult dar acum, de câteva zile a devenit preferatul meu ultimul tablou pe care l-am finalizat. După aproape 2 ani reușesc să spun că este gata, deși mai durează minimum 6 luni până se usucă parțial. Tabloul va fi expus pe 14 noiembrie la București și aștept pe toată lumea să îl vadă pentru că este despre un lucru cu care trăim dar cumva nu vrem sa îl vedem sau, de cele mai multe ori, nici nu ne gândim la el. Că este de rău, că este de bine, că este ușor amuzant, că este terifiant, asta va trebui să concluzioneze singur vizitatorii.

Probabil tabloul pe care să zicem că îl prefer în acest moment ar fi “Les Demoiselles d’Avignonsemnat” al lui Picasso, tablou după care am facut și eu o reinterpretare adaptată la vremurile și societatea în care trăim, doar din dorința de a avea și eu așa ceva.

Crezi că pictura este destul de apreciată în România? Sunt suficiente evenimente la noi în țară care să susțină arta?

Nu știu cum să descriu fenomenul, nu mă încântă ceea ce văd, mi se pare că cei mai mulți creatori preferă să rămână săraci din cauza orgoliului cu care, cred ei că își hrănesc pasiunea, iar de cealaltă parte sunt cei care ar trebui să plătească pentru artă. De cele mai multe ori aceștia cumpără de la nu știu ce magazin un tablou pe care îl mai au alte 10.000 de persoane. Încerc să nu fac promisiuni, nu voi vinde tablourile prin a induce unui potențial cumpărător ideea că peste 10 ani suma investită acum va fi de 10 ori mai mare.

 Tablouri semnate Vladinsky au ajuns Hollywood sau la Parlamentul Europei. Care sunt cele mai interesante locuri de până acum în care ai vândut/expus?

De fiecare dată când expun sau vând un tablou, cunosc oameni care îmi oferă o experință frumoasă, fiecare moment este special. Așa este un tablou care a ajuns în cateva cadre din celebrul serial “Mad Men”, un tablou a ajuns la Parlamentul Europei, alt tablou a ajuns la campionul modial la box Anthony Joshua, altele la jucători de fotbal super bine cotați, altele la artiști cunoscuți din România, toate sunt minunate.

 

Îmi vine în minte o experiență amuzantă, în urmă cu 2-3 ani am fost contactat în vederea realizării unui tablou abstract de dimensiuni mari. Am acceptat și după ce m-am apucat de lucru, la două zile primesc mesaj în care mi se cerea  să introduc undeva în tablou logoul de la BMW deoarece clientul avea o astfel de mașină. În acel moment m-am oprit și i-am zis că nu mai pot finaliza acest tablou. Și mi-am dat seama că deși arta este pentru toata lumea, ea nu este mereu pentru toți. Caut să am mereu grijă atunci când lucrez cu oameni pe care nu îi cunosc.

În prezent pregătești o nouă colecție?

Mă pregătesc pentru a expune pe 14 noiembrie la București, nu e o colecție, vor fi două lucrări ce au revenit de la Londra, și alte 3 lucrări realizate anul acesta. Vreau să ofer o experiență diferită privitorului care va putea să vadă diferențele între stiluri și tehnică. Privitorii se vor putea bucura pentru un timp foarte scurt, 2 ore joi pe 14 și câteva ore vineri, pe 15. Vreau ca oamenii să înțeleagă că este nevoie să vezi în realitate tablourile și nu o zic ca și cum ar avea nevoie sau ar fi ceva obligatoriu, o zic doar pentru a se deconecta de la ecranul telefonului și pentru a experimneta vizual.

 Ce sfaturi ai pentru cei care își doresc să urmeze o carieră din pictură?

Cel mai bun sfat este că trebuie să fii serios și să nu îți iei pasiunea și munca în râs niciodată.