Viziune la nivel interplanetar

Spațiul a devenit o afacere foarte rentabilă, în care statele cu viziune investesc foarte mult, și care e estimată la o cifră de peste 400 de miliarde de dolari. Ce putem înțelege din explorarea spațiului și cum ne afectează explică Dumitru Prunariu, singurul român care a explorat spațiul cosmic. 

Care sunt activitățile în care sunteți implicat în acest moment?

Sunt membru în consiliul de administrație al Agenției Spațiale Române, cu responsabilități în deciziile legate de participarea României în diverse programe naționale și internaționale în domeniul cosmic, în implementarea unor aplicații în domeniu, în deciziile legate de participarea noastră că membru în cadrul Agenției Spațiale Europene sau încheierea de acorduri cu alte agenții spațiale din lume etc. În același timp, sunt și membru de onoare al Academiei Române în cadrul Secției de Științe Tehnice, eu având și sarcina de a conduce Comisia de Astronautică a Academiei.

Și în străinătate?

Încă din anul 1992 particip activ la reprezentarea României în cadrul Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic (COPUOS) care are sediul la Viena, unde se discută implicațiile globale ale activităților cosmice pașnice, consecințele lor, se elaborează programe internaționale utile mai ales statelor mai puțin dezvoltate, se elaborează reglementări, tratate internaționale, se dezbat intens măsurile care trebuie luate pentru a păstra spațiul cosmic ca spațiu cu o durabilitate lungă în exploatare. Eu am fost ales în două rânduri prin votul tuturor statelor membre în conducerea acestui comitet cu cele două subcomitete ale lui, cel tehnico-științific și cel juridic. Președinte al subcomitetului tehnico – științific în perioada 2004-2006 și președinte al întregului comitet în perioada 2010-2012. În prezent în cadrul acestui comitet ONU sunt vice-președinte al grupului de lucru care elaborează Agenda Spațială 2030. Sunt reprezentantul României în comitetul de relații internaționale al Agenției Spațiale Europene (ESA), dar și membru titular și membru în comitetul de administrație al Academiei Internaționale de Astronautică care are sediul la Paris.

Am și câteva activități individuale în cadrul unor activități și organizații internaționale, desigur tot din domeniul cosmic. Sunt vicepreședinte al consiliului de administrație al Fundației Asteroid Luxemburg, care promovează cunoașterea în domeniul asteroizilor cu potențial de impact cu Terra și care anual organizează Ziua Asteroidului la 30 iunie (ziua în care în 1908 a căzut un asteroid în zona Tungusk din Siberia având efecte dezastruoase asupra regiunii), zi aprobată cu contribuția mea de către Adunarea Generală a ONU ca zi internațională. Am primit și o diplomă în calitate de Prim Ambasador Oficial al Asteroid Day, iar un asteroid din centură principala de asteroizi a Sistemului Solar a primit numele meu.

Sunt expert și consultant și în cadrul Asociației Satul Lunar (Moon Village Association), înregistrată la Viena, care promovează explorarea și exploatarea Lunii într-un mod responsabil, sinergic, ecologic și reciproc avantajos pentru toate națiunile sau organizațiile care în curând vor relua zborurile pe Lună și vor organiza acolo baze permanente.

O să pomenesc și o altă activitate mai recentă, inedită, și anume membru al unei națiuni cosmice, ASGARDIA, fondată privat în 2017. Această nouă națiune, care are deja înscriși peste un milion de membri, cetățeni, promovează cooperarea și buna înțelegere în dezvoltarea activităților cosmice.  Are deocamdată ca teritoriu simbolic un satelit lansat anul trecut, are ales un Parlament din care fac parte și eu, un Guvern și miniștri, steag, imn etc., iar principalele dezbateri și decizii se realizează prin organizarea de sesiuni on-line utilizând softuri specializate.

Ce înseamnă să fi fost în spațiu?

Ar fi banal să vă spun doar că a fi în spațiu este ceva inedit. Este mult mai mult de atât, este fascinant, relevant pentru mai bună înțelegere a mediului cosmic în care evoluează planetele din sistemul nostru solar, cu un accent specific pe Pământ, casă noastră a tuturor, singura planetă pe care putem trăi nelimitat fără a ne crea condiții artificiale, uneori îndoielnice pentru supraviețuirea speciei. Este relevant și pentru înțelegerea mai profundă a numeroaselor problemelor pământene, inclusiv sociale, politice, economice. O „excursie” în spațiul cosmic, imponderabil, îți deschide alte perspective și dorințe în domeniul cunoașterii și al promovării cunoașterii în rândul semenilor mai puțin norocoși ca tine raportat la zborul cosmic.

Ați fost ales între 150 de oameni. Ce a însemnat această selecție?

În momentul în care am ridicat mâna să mă ofer voluntar pentru selecția de candidați cosmonauți (eram într-o sală de curs într-o unitate militară din Bacău, unde vreo 40 de tineri ingineri ne efectuam stagiul militar obligatoriu), am făcut-o din cu totul alte considerente decât cele profesionale și eram convins că nu voi întra niciodată într-un grup special de pregătire pentru cosmos. Ca orice tânăr cu preocupări intelectuale, sătul să alerge dimineața cu rucsacul în spate în cadrul pregătirii militare, voiam să petrec o săptămână la București, ocazie să-mi revăd soția care era încă studentă acolo. Printre altele, mă gândeam că nu îmi strică și o investigație medicală completă într-o instituție medicală militară. Numai că soarta m-a arătat cu degetul, m-a făcut să mă aflu în locul potrivit la momentul potrivit, să pot ridică atunci mâna, și ulterior m-a împins mai departe spre ce am devenit azi, primul cosmonaut român și al 103-lea al planetei. Desigur, abordarea noului domeniu în care mă lansam s-a făcut în timp, cu multă dăruire, pasiune chiar, dedicare de timp și resurse maxime, schimbându-mi radical evoluția profesională și chiar viața.

Ce a însemnat pregătirea pentru zborul în spațiu?

Statistic, doi ani de pregătire teoretică, cu 8 ore de cursuri și seminarii pe zi, practic un masterat după normele actuale, în domeniul construcției și exploatării navei cosmice și rachetei purtătoare Soyuz, al echipamentelor care le dotează, al identificării, analizării și rezolvării oricăror situații speciale care pot interveni, cu cursuri în domeniul dinamicii aparatelor cosmice, al mediului cosmic cu elemente de astrofizică, studiul radiațiilor, tehnologiilor spațiale, medicinei și biologiei cu componente legate de specificul și supraviețuirea în spațiul cosmic. Din fiecare materie dădeam examene serioase la fiecare jumătate de an, ca în orice sesiune studențească. A urmat cam încă un an de antrenamente la simulatoare diverse, în care ne erau simulate toate fazele zborului cosmic împreună cu situațiile speciale care pot interveni, iar noi deja în componența echipajului trebuia să acționăm și să reacționăm exact ca într-un zbor real. Nu există elementul dinamic, dar restul era simulat exact ca într-o nava cosmică sau stație spațială reale. De fiecare dată urma „analiza zborului” cu completarea cunoștințelor teoretice ca să facem față cât mai bine unei următoare simulări. Apoi iar examene, evaluări, notări.

Paralel cu toate acestea educație fizică, în principal antrenamente și probe sportive de rezistență, la începutul verii, înainte de concediu (când veneam cu familia acasă în România), aveam ore de zbor pe avioane cu reacție și salturi cu parașuta. Periodic am făcut și antrenamente vestibulare, la centrifugă și eram supus unor testări medicale complexe. Am făcut și antrenamente speciale, de supraviețuire în caz de amerizare sau aterizare în regiuni cu relief și climă diferite de poligonul standard de aterizare din Kazahstan. Permanent am căutat să-mi optimizez munca prin crearea pe cont propriu de grafice sau diagrame care să îmi furnizeze mai rapid evaluări la antrenamentele de la simulator când timpul era foarte prețios.

Menționez că totul s-a desfășurat în limba rusă, limba pe care am învățat-o acolo de la zero, cu un profesor de specialitate, paralel cu cursurile și antrenamentele zilnice.

Vă închipuiți că nu a fost deloc ușor, dar elanul tinereții, dorința de a sparge munții și a ajunge cât mai sus, mai ales că aveam încă elanul studențesc lăsat acasă doar cu doi ani înainte să încep pregătirea de cosmonaut în Orășelul Stelar, m-au dus la obținerea celor mai bune rezultate dintre toți colegii mei străini, dar și ruși. La ultimele examene înainte de a fi declarat apt să fac parte dintr-un echipaj cosmic am obținut note maxime la toate materiile.

Cum a fost experiența în Rusia?

În primul rând, cum a fost să locuiesc trei ani în orășelul cosmonauților de lângă Moscova. O condiție obligatorie era să fim împreună cu familia, așa că pe 20 martie 1978 am aterizat la aeroportul militar de lângă Orășelul Stelar împreună cu soția și cei doi fii, unul de 3 luni și celălalt de doi ani și 3 luni, alături de colegul meu care ulterior avea să facă parte din echipajul de rezervă, Dumitru Dediu și familia lui. Am primit imediat fiecare un apartament mobilat și complet dotat într-un bloc turn din acel orășel al cosmonauților. Practic, eram subordonați conducerii orășelului doar din punct de vedere tehnic, al pregătirii de specialitate. Altfel, ca ofițeri în aviația militară română, eram subordonați atașatului militar român de la Moscova, prin care primeam lunar de acasă și salariul, atașat militar pe care îl vizitam periodic, conform regulilor instituite.

Am început pregătirea împreună cu candidați din Bulgaria, Ungaria, Cuba și Mongolia, care împreună constituiam a două grupă de candidați cosmonauți din cadrul Programului Intercosmos. Ne-am împrietenit repede și am rămas prieteni și până în ziua de azi. Copiii mergeau la creșă, apoi la grădiniță, soțiile mergeau împreună la cumpărături, găteau, aveau grijă de gospodărie, uneori seară sau în weekend mergeam la spectacole sau la filme la Casa Ofițerilor din orășel sau marcăm festiv diferite zile naționale sau ale armatelor celor care eram în pregătire, mergeam la Moscova sau în excursii în regiunea Moscovei. Mai departe nu ni se permitea din motive de siguranță. Eram deja valori naționale în care se investea mult și trebuia să fim protejați cu orice preț, măsurile de prevenție fiind obligatorii. Când nu aveam antrenamente speciale în alte zone din afară Orășelului Stelar, aveam weekend-urile libere, iar vara o lună și jumătate aveam concediu în care veneam cu familia acasă în România. Am fost vizitați acolo de rude, părinți, prieteni pe care îi puteam caza la noi acasă, deci viața în orășel era destinsă, oferindu-ne confortul material și psihic necesar pentru a ne concentra fără griji asupra activității profesionale. Orășelul era închis, organizarea era militară, avea atunci cam 1500 de locuitori, străinii de orășel intrau doar cu invitație, dar în orășel existau toate serviciile din orice localitate normală, inclusiv grădiniță, școală, poștă, frizerie, magazine, sala de spectacole, muzeul cosmonauticii, hotel, terenuri de sport, zone de agrement, restaurante etc.

Copiii la grădiniță s-au împrietenit repede cu alți copii ruși sau străini, ai căror tati lucrau în zona tehnică sau administrativă a orășelului sau chiar se pregăteau și zburau în cosmos. Pentru ei era normal să audă că tatăl unuia sau altuia dintre colegi a plecat „în delegație” în cosmos pentru o săptămână, o lună sau chiar mai mult, și așteptau ca pe o normalitate ca și tatăl lor să plece odată în delegație în cosmos. Mai greu a fost când am revenit în România și copiii au continuat grădinița aici, unde îi întrebau pe colegii lor, dezinvolt și serios, când pleacă tații lor în delegație în cosmos, că tatăl lor a fost deja. Pentru ceilalți copii păreau niște ciudați și doar după ceva timp au înțeles că ceea ce realizase tatăl lor era unic deocamdată pentru România.

Și cum experiența a fost în cosmos?

Fascinant și dificil. Imponderabilitatea își spune cuvântul asupra funcționării organismului uman, produce modificări în circulația sanguină, în schimbul de lichide cu mediul, în funcționarea mușchilor, articulațiilor, a ochilor, a metabolismului în general, care toate duc pentru câteva zile la o stare generală de disconfort. Organismul se adaptează noilor condiții, dar nu complet, iar readaptarea ulterioară la condițiile terestre este și ea dificilă și durează pentru o recuperare completă cam tot atâta cât a durat și zborul cosmic. În cosmos oasele pierd din minerale și calciu, cam 1% pe lună, cât pierd persoanele în vârstă cam într-un an. Pentru cei care au stat luni în spațiul cosmic pericolul de fracturi după revenirea pe pământ este ridicat. Nivelul mediu al radiațiilor la bordul stației orbitale este cam de 10 ori mai mare decât pe Pământ. Acestea pot duce la diminuarea imunității, la apariția unor afecțiuni specifice, inclusiv, în timp, a unor forme de cancer. Deshidratarea din prima perioada a șederii în cosmos, alături de calciul eliminat din oase pot duce la formarea de pietre la rinichi. Radiațiile cosmice pot acționa iremediabil asupra retinei și nervului optic. Mulți cosmonauți, la mai mulți ani după zborul cosmic, fac operație de cataractă, pentru că radiațiile afectează și cristalinul care se opacizează în timp. Foarte multe probleme medicale depind de specificul fiecărui organism în parte, unii fiind mai mult, alții mai puțin rezistenți și afectați de cosmos.

Altfel, activitate că și pe pământ, într-un ciclu de 24 de ore pentru a nu perturbă ritmul biologic: toaletă de dimineață, micul dejun, activitate științifică precum într-un laborator terestru, prânz, continuarea activității, ceva timp pentru activități administrative, cină, puțin timp liber în care mai toți privesc și fotografiază pământul din cosmos, apoi se sting luminile, se acoperă hublourile, fiecare intră în sacul sau cușeta lui de dormit și opt ore de somn până a două zi când ciclul se reia.

Cum se vede Pământul din spațiu?

A vedea fotografii sau filme din spațiu este una, iar a trăi pe viu în timp real acele imagini este altceva. Am avut timp limitat să observ pământul din cosmos, am consumat mult timp în interior cu activitatea științifică și medicală, dar ce am văzut mi s-a părut fascinant și cred că oricând aș reveni acolo doar pentru a mai admira planeta de la înălțimi cosmice. Subțirimea atmosferei albăstrui a Pământului la limita orizontului puternic curbat, zeci de nuanțe ale oceanului planetar, conturul munților de pe fundul oceanului Atlantic, ochiuri de cicloane în zone tropicale, culoarea deosebită a curenților marini, munți de culoare roșie în Sahara sau verdele închis al pădurilor din țările nordice, urma aluviunilor la vărsarea apelor curgătoare în mari și oceane, zăpadă de pe vârfurile munților și înălțimea impresionantă și tăioasă aș spune a munților Himalaia, dar și cursul Dunării cu delta, curbura Carpaților și identificarea locurilor natale, toate produc emoție, uimire și dorința de a avea permanent ocazia să le revezi. Totul este dinamic. La fiecare rotație în jurul pământului vezi ceva schimbat, ceva nou. În total am făcut 125 de rotații în jurul pământului și la fiecare rotație soarele apunea și răsărea o dată. Noaptea aveam ocazia să vedem cerul bogat în constelații, multe pe care nu le vezi de pe Pământ stand într-o singură emisfera. Abia când revii pe Pământ și lași în cosmos această bogăție de imagini îți dai seama o dată mai mult cât de fascinant a fost totul și cât de unic.

“Cifra de afaceri totală în domeniul spațial în lume la ora actuală este de 400 de miliarde de dolari, în creștere cam cu 7% pe an. Cosmosul a devenit o afacere foarte rentabilă, în care statele cu viziune investesc foarte mult. România ca pondere în programele spațiale a ajuns al 7-lea stat din Europa.” – Dumitru Prunariu

Cât de important este cunoașterea spațiului pentru omenire?

Am fost abordat de curând de oameni serioși care încercau să mă facă să declar că Pământul este plat și nu rotund. Constat la ce nivel alarmant a ajuns ignoranța și lipsa de cunoștințe legate de univers, mai concret de sistemul planetar și chiar de planeta noastră. Școală s-a schimbat și pregătește mai mult viitori muncitori care să știe cum să se descurce în viață și cum să câștige cât să trăiască într-o societate în continuă schimbare, dar îi pregătește mult mai puțin pentru a înțelege fenomene complexe, pentru a construi viitorul unei societăți, dezvoltarea ei, pentru știință și concepție. Internetul ne furnizează acum orice informație despre orice, falsă sau adevărată, prelucrată sau nu, informație pe care din comoditate sau din incapacitate de analiză mulți o înghit ca atare și o consideră un adevăr absolut.

Sunt și copii excepționali, care fără să facă astronomie în școală câștigă concursuri internaționale de astronomie, câștigă concursuri de programe cosmice la NASA, câștigă olimpiade internaționale, dar aceștia sunt excepții și nu normalitate pentru societatea de azi. Pentru a avea o bază reală de selecție pentru specialiști în domenii de vârf, inclusiv cosmic, în țările dezvoltate se pune accent deosebit pe STEM, adică pe Științe, Tehnologie, Inginerie (Engineering) și Matematică. Acest concept, pe lângă cunoștințele pe care le transmite și le sedimentează în minți care devin des luminate, formează un mod organizat, analitic, sistematic de gândire, necesar în orice activitate terestră desfășori, inclusiv în domeniul cultural sau artistic. Aș menționa, ca o constatare personală, faptul că la noi mulți dintre diplomații de prestigiu din Ministerul Afacerilor Externe, chiar miniștri, de-a lungul anilor, au provenit din persoane specializate inițial în științe exacte, în principal ingineri.

A cunoaște spațiul cosmic, alte planete, sistemul solar și ce este dincolo de el reprezintă o condiție pentru a ne cunoaște pe noi înșine, pentru a cunoaște originea și locul nostru în Univers, pentru a cunoaște evoluția și procesele din sistemul solar și de pe pământul nostru și pentru a caută să ne protejăm împotriva unor catastrofe naturale sau provocate de om care pot deveni fatale. Cunoașterea cosmosului și a tehnologiilor spațiale înseamnă și multă știință care duce la aplicații utilizate și pe pământ în viață de zi cu zi, care ne optimizează și ușurează viață și activitatea.

Ce trebuie să facă România pentru noi explorări cosmice?

România trebuie să continue ceea ce face acum pentru noi explorări cosmice. Ne ocupăm de cosmos, am creat instituții și specialiști, am creat aplicații cu componentă cosmică pentru domenii economice diverse, am colaborat în programe internaționale încă din 1968 când am aderat la programul Intercosmos. După 1990 am contribuit direct la înființarea Agenției Spațiale Române (ROSA) ca instituție guvernamentală, iar în 1992, la puțin timp după punerea pe picioare a ROSA, am semnat primul acord cu Agenția Spațială Europeană (ESA), apoi alte acorduri mai complexe care cuprind inclusiv componentă industrială, iar din 2012 suntem membri cu drepturi depline ai acestei instituții inter-guvernamentale europene din care fac parte 23 de state. În anul 2000 am semnat primul acord de colaborare între Guvernul României și NASA. Avem acorduri cu multe alte agenții spațiale sau instituții cosmice internaționale. Peste 100 de entități din România, institute de cercetări, universități, instituții private, grupuri de cercetători grupați pe proiecte concrete participa la licitațiile pentru proiecte în cadrul Programului Spațial Național, elaborat conform legii de Agenția Spațială Română, iar de câțiva ani participa și la competiții pentru programe europene atât în cadrul ESA cât și, acum, al programului Orizont 2020 al Comisiei Europene. Prin lege este stabilită contribuția noastră la funcționarea și programele ESA că procent din PIB. Această contribuție se întoarce aproape integral în proiecte europene atribuite instituțiilor românești, prin care s-a dezvoltat infrastructură de cercetare și aplicații, s-au efectuat dotări cu echipamente performanțe, s-au specializat cercetători. Toate acestea încep să producă și să aducă bani suplimentari României. Cifra de afaceri totală în domeniul spațial în lume la ora actuală este de 400 de miliarde de dolari americani, în creștere cam cu 7% pe an. Cosmosul a devenit o afacere foarte rentabilă în care statele cu viziune investesc foarte mult. România ca pondere în programele spațiale a ajuns al 7-lea stat din Europa.

Din păcate, în ultima perioada avem o problema devenită majoră pe care nu reușim să o surmontăm. De doi ani și jumătate guvernul nu a mai plătit contribuția noastră la ESA, iar aceasta ne-a ridicat dreptul de vot în cadrul ei, ne limitează accesul la programe europene acolo unde alții se bat să obțină câte ceva, nu mai primim finanțare pentru instituțiile care s-au dezvoltat din aceste programe și unele se apropie de faliment, pierdem priorități la care am ajuns cu greu, și ce este și mai grav pierdem încrederea pe care am dobândit-o cu greu și o avem pe plan internațional.

E vorba deja de câteva zeci de milioane de euro. Pe plan extern România este cea datoare iar datoria crește și noi pierdem o implicare europeană foarte avantajoasă pentru România, construită cu greu, în mulți ani de muncă competență și realizată cu viziune. Poate ne ajută cineva concret să depășim acest hop, că numai credința în ajutorul Celui de Sus nu ajunge.

Care sunt proiectele la nivel european care vizează cunoașterea spațiului?

Programele europene se împart în diferite categorii și nu sunt puține. Agenția Spațială Europeană se ocupă de cercetare fundamentală, aplicativă, dezvoltare industrială și investiții în statele membre, prin proiecte concrete alocate în baza contribuției fiecărui stat. ESA investighează spațiul interplanetar, studiază asteroizi și comete, pregătește programe lunare, colaborează vast internațional, dar construiește și sateliți de comunicații, teledetecție, navigație, meteorologici, construiește și lansează rachete cosmice, are cosmodrom propriu, participă la programul Stației Cosmice Internaționale și lansează cosmonauți. ESA este principalul motor de dezvoltare științifică și industrială în domeniul spațial al Europei. Separat, Comisia Europeană a demarat și realizat câteva programe cosmice, să le spunem politice, care să asigure independența Europei în câteva domenii strategice. Programul Galileo de poziționare și navigație globală, programul Copernicus de monitorizare prin sateliți a Terrei pentru mediu și securitate, noul program GovSatCom de comunicații sigure și codate la nivel guvernamental pentru instituțiile europene sunt principalele programe în desfășurare acum.

Ce mai aveți în pregătire?

În primul rând continui activitățile în care sunt implicat acum. Sunt destule pentru un singur om ieșit oficial la pensie dar cu contract pentru a mai fi util României. Încerc printr-o fundație proprie să organizez activități de promovare și de motivare a tinerilor să abordeze domenii științifice de vârf, inclusiv pe cel cosmic. În fiecare an în luna mai, în preajma aniversării zborului meu cosmic, alături de revista Știință și Tehnică organizăm o manifestare numită Astrofest la care participă mii de adolescenți sau copii alături de părinții lor. Intenționez ca în luna septembrie, în jurul zilei mele de naștere să organizez prin fundația mea un eveniment cosmic la nivel înalt, cu invitați străini și cu prezentări foarte interesante din domeniul cosmic prin care să motivez nu numai tineri să abordeze domeniul dar să motivez și factori de decizie să înțeleagă mai mult ce înseamnă cosmosul la nivel internațional și de ce mare perspectiva este pentru orice stat care investește in el și îl promovează.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 332 (mai, 2019). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.