Victor Drujiniu: Un timișorean în universul Marvel

Reading Time: 5 minute

A descoperit pasiunea pentru benzi desenate în copilărie și a ajuns să lucreze cu marile edituri din SUA, printre caee Dark Horse Comics, Marvel sau DC Comics. Anul acesta a realizat un ghid, tot sub formă de benzi desenate, pentru cei care vor să viziteze Timișoara. Artistul Victor Drujiniu ne-a povestit ce înseamnă să lucrezi ca artist la nivel internațional.

Când și cum ați descoperit pasiunea pentru benzi desenate și cum ați ajuns să lucrați cu marile edituri din SUA?

Pasiunea pentru bezile desenate am descoperit-o în copilărie, datorită colecției de Pif-uri a tatălui meu. Am ajuns să lucrez cu marile edituri din SUA datorită unor contacte, unui șir de întâmplări, dar și cu puțin noroc. Cum se întâmplă de obicei în viață. Primul meu proiect, cu o editură din SUA (Zenescope), a apărut datorită primului meu agent, Romulo „Rom” Soares, care m-a recrutat în urma unui anunț de pe un site de specialitate de la acea vreme.

Ce s-a întâmplat după aceea?

Rom a fost cel care mi-a găsit primul proiect cu o editură din SUA, Zenescope. Am avut mai multe colaborări cu aceștia, cel mai important dintre acestea fiind primul meu roman grafic, „The Waking”, scris de Raven Gregory, care era și editor. Coloristul cu care colaboram la proiectele celor de la Zenescope mi l-a recomandat pe agentul său, Shon Bury, care locuia și lucra în SUA, și aparent avea mai multe contacte în industrie, inclusiv cu marile edituri. Astfel mi-a găsit primul meu proiect cu adevărat important, adaptarea în bandă desenată a filmului „Predators” din 2010, pentru editura Dark Horse Comics.

Conform spuselor sale, am fost alegerea personală a celebrului producător Robert Rodriguez. De acolo, lucrurile s-au legat și după câteva colaborări cu Dark Horse am avut o scurtă colaborare cu Marvel, desenând un backup story cu „Incredible Hulk”, iar după aceea am ajuns în legătură cu cei de la DC Comics. Pentru că la început spuneam de un șir de întâmplări și noroc, contactul cu DC nu s-a realizat prin agentul meu, ci prin intermediul unui coleg de breaslă cu care corespondam pe DeviantArt, unde aveam portofoliul meu online de la acea vreme.

Acestuia îi plăceau planșele mele (iar mie ale lui) și ca urmare m-a recomandat editorului său, atunci când a avut nevoie de cineva care să-i ia locul pentru câteva numere din „Justice League Dark” – serie la care el era artistul regulat. De acolo, agentul meu a preluat legătura cu editorii de la DC și am avut și alte colaborări cu ei pentru câțiva ani, printre acestea numărându-se adaptarea în bandă desenată a celebrului joc „Gotham Origins” cu Batman sau adaptarea celebrului serial „Arrow”. Restul, cum spun chiar americanii, este istorie.

Cum ați luat contact cu lumea comic books?

Prima amintire este legată de revistele Pif pe care le avea tatăl meu. Am fost cucerit de ele de la contactul cu prima pagină pe care am deschis-o. Ceea ce era interesant la aceste reviste era faptul că ele conțineau mai multe povești atât caricaturale, cât și benzi desenate realiste, acestea din urmă atrăgându-mă deja de la acea vârstă. Însă momentul decisiv a fost atunci când la chioșcurile de ziare din Sfântu Gheorghe au apărut primele benzi desenate cu supereroi, traducerile în limba maghiară ale celor mai celebre serii din SUA (Spider-Man, Batman, Superman, X-Men). A fost dragoste la prima vedere. Acestea au fost cele care în timp m-au făcut să îmi descopăr primii artiști preferați (John Byrne, Norm Breyfogle, Todd McFarlane, Marc Silvestri, Jim Lee), precum și eroii preferați. Prima mea bandă desenată cu un (super)erou a fost adaptarea în BD a celebrului film Batman al lui Tim Burton. Îmi amintesc și acum coperta și desenele magistrale realizate de un artist care peste mulți ani avea să devină unul din preferații mei, Jerry Ordway. Împreună cu acesta, am cumpărat și un album Spider-Man, ambele în limba maghiară.

Care sunt planurile pe care le aveți în continuare?

Următorul pas este înscrierea la studiile doctorale, la facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Pe de altă parte, am decis să mă întorc pe piața din SUA, pentru că sunt mai apropiat sufletește și stilistic de ceea ce se face acolo. Va fi un proces gradual, deoarece am lipsit mai mulți ani, însă spre norocul meu, am contacte acolo și oameni care sunt interesați de serviciile mele și care doresc să creeze noi proiecte împreună cu mine. În acest sens, în perioada imediat următoare voi fi ocupat cu proiectele cele noi și cu plănuirea următorilor pași alături de colaboratorii mei: agent, scenariști, esitori.

Care este procesul din spatele realizării unei benzi desenate?

Procesul este unul „clasic”, dacă îl putem numi așa, și constă în câteva etape: parcurgerea scenariului, schițele, după aprobarea creionarea paginilor și la final trasarea în tuș a acestora. În funcție de proiect și editură, la unele proiecte fac full artwork (desen + tuș), iar la altele (în general la cele din SUA) fac creionajul. Realizarea unei planșe în creion poate dura una sau două zile, în funcție de complexitatea paginii – număr de casete și de personaje, decoruri etc. Cele în tuș pot dura și trei sau chiar patru zile, pe aceleași considerente. La planșele de tipul full inks de regulă făceam creionul digital, îl printam și trasam de mână în tuș, urmând ca după scanare să le curăț și să mai intervin digital cu anumite efecte, filtre sau brush-uri cu texturi. În ultima vreme, însă, am trecut pe full digital din considerente de eficiență.

Ați realizat un ghid, sub formă de benzi desenate, pentru cei care vor să viziteze Timișoara. Cum a luat naștere ideea din spatele proiectului?

Acest ghid a reprezentat lucrarea de creație artistică a disertației din cadrul studiilor masterale de la specializarea Grafică publicitară și de carte, absolvite în acest an, la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. Ideea pentru proiect mi-a venit acum doi ani, la momentul începerii studiilor masterale, când am fost contactat pentru o colaborare de către o revistă literară din Budapesta, „Observatorul literar”. Subiectul central al acelui număr al revistei era Timișoara, iar formatul ei prevede ca în fiecare număr să fie publicată și o bandă desenată de 5-8 pagini alb-negru despre subiectul central. Conceptul și povestea le-am dezvoltat în colaborare cu bunul meu prieten, arhitect și autor de bandă desenată, Drăgan Mirel.

Tema revistei, precum și faptul că Timișoara avea să fie Capitală Europeană a Culturii în anul 2023, când eu terminam masteratul, ne-au dat ideea de a crea o scurtă poveste despre oraș și despre dialogul și legătura culturală româno-maghiară. Ideea de a transforma povestea într-un ghid mi-a venit la începutul anului, atunci când a trebuit să-mi definitivez conceptul pentru proiectul de disertație. Ghidul propune pe de-o parte un traseu pe care turiștii îl pot parcurge pe jos descoperind mai multe obiective culturale, istorice și urbane, iar pe de altă parte o scurtă descriere sau istoricul acestor obiective sub forma unei scurte povești. Mi s-a părut un prilej foarte bun de a folosi banda desenată ca instrument narativ vizual de promovare a orașului, a istoriei și a multiculturalității sale. Personajul central este un turist maghiar a cărui iubită locuiește în Timișoara, iar în timp ce aceasta este reținută la birou, el are prilejul de a-i descoperi și îndrăgi orașul. În prima fază, mi-aș dori să văd în ce fel și în ce direcție aș putea dezvolta proiectul pe plan local. Iar de acolo, mi-ar plăcea să îl continui și în alte orașe din țară, creând o serie.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 377 (10 octombrie – 6 noiembrie 2023). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

#BizTimișoara este un proiect powered by Vodafone, realizat cu susținerea Asociației Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii
Parteneri: PROFI, tbi bank, IKEA
Mobility Partner: Continental
Sustainability Partner: DM România
Cu sprijinul: Cramele Recaș, Maresi, Iulius Town Timișoara, imobiliare.ro, XCity Towers