Verde

Reading Time: 9 minute

Era nebuniei idealiste din ecologie incepe sa apuna. Salvarea planetei a devenit politica de stat, s-a transformat intr-o directie realista de dezvoltare durabila, cu aplicare in toate domeniile. Sustenabilitatea pe termen lung nu mai este o nevoie, ci o urgenta. Depinde de noi toti sa traducem macropoliticile de dezvoltare durabila in microactiuni concrete. Am scris despre ecologie si dezvoltare sustenabila in ultimii trei ani ca despre unul dintre domeniile cu cel mai mare potential de crestere si in Romania, ca sursa de dezvoltare si consolidare economica. Ecologia, domeniul “green”, a trecut prin schimbari dramatice la noi, de la moft la mod de viata. Spuneam anul trecut, de exemplu, ca verdele a devenit o directie distincta si separata de CSR, iar companiile, ONG-urile si autoritatile au elaborat strategii specifice legate de dezvoltarea sustenabila in domeniul eco. In acelasi timp, ultimii ani au adus si o sedimentare si o clarificare foarte precisa a ceea ce inseamna domeniul la noi, dupa ce in lume statele dezvoltate trecusera de cativa ani la aceste strategii. Domeniul a trecut la nivelul urmator cel al sustenabilitatii, al dezvoltarii durabile a societatii, prin folosirea tuturor resurselor in mod eficient pe termen lung, care sa nu duca la afectarea lor, ci la un consum rational. Sustenabilitatea are trei componente principale si o directie clara. Componentele sunt oamenii, planeta si, nu in ultimul rand, profitul, iar directia este impactul profund si pozitiv asupra modului in care traim, locuim, existam in diferitele comunitati. Nu se mai poate vorbi de mediu sau de component ecologice punctuale, ci de strategii de sustenabilitate pe termen lung. Evolutia aceasta a devenit si mai pregnanta in ultimul timp, prin integrarea politicilor de dezvoltare durabila in documente politice, cum ar fi tratatele de la Kyoto si cel de la Copenhaga sau chiar Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene. Toate aceste intelegeri au fost asumate politic de statele semnatare pentru ca dezvoltarea durabila implica costuri care duc la o economie verde, costuri care trebuie suportate de populatiile tarilor. Astfel, dezvoltarea durabila a devenit politica de stat in multe tari, elaborandu-se strategii si termen clare pentru atingerea obiectivelor impuse prin tratate. Romania este si ea semnatara a acelor intelegeri, astfel incat am asistat din acest punct de vedere la pasi inainte in elaborarea de politici publice, puneri in acord cu legislatia internationala sau identificarea resurselor financiare. Din pacate, ultimul an nu a adus o schimbare majora in aplicarea politicilor de sustenabilitate in strategiile companiilor, in special. Recesiunea a fost cea mai mare bariera, pentru ca atunci cand a venit vorba de alte taieri de costuri sau de eficientizari masive, mai ales in 2010, ecologia, eforturile de CSR, marketingul si PR-ul au fost domeniile cele mai vitregite. Primul la care s-a facut rabat in majoritatea cazurilor a fost chiar domeniul verde, cel al sustenabilitatii, pentru ca multe dintre companii au considerat ca nu exista un profit al investitiilor (ROI) rapid, care sa le furnizeze rezultate vizibile. Fara sa generalizam, in mare masura proiectele de anul trecut si aplecarea catre verde a companiilor a fost lasata la o parte, principala preocupare fiind supravietuirea sau mentinerea pe linia de plutire pentru a trece cu bine recesiunea. Proiectele de sustenabilitate au fost puse pe stand-by sau au fost continuate cele bugetate de aniii trecuti si incluse in planurile multianuale de investitii. Exista si companii pentru care responsabilitatea nu a intrat in contul de cheltuieli, ci in cel de venituri si de profit, fiind directive strategica in esenta organizatiei. EVOLUTII INTERNATIONALE Privita in ansamblu, sustenabilitatea pare a fi codasa anul trecut si la inceputul acestui an. E drept ca efectele economice si evenimentele neprevazute si total nefericite au fost cele care au tinut capul de afis la toate nivelurile si in toate politicile dezvoltate la nivel macro sau micro, avand in vedere efectele. Cu toate acestea, actiunile de dezvoltare sustenabila nu au lipsit, chiar daca nu au avut un impact major sau un PR fabulos. Si de aceasta data trebuie sa remarc politicile publice sau directiile de actiune care au avut loc la nivel guvernamental, mai mult decat cele de la nivel privat. In 2008, scriam ca Romania functioneaza cu doua viteze in domeniul green, una a companiilor si cea a autoritatilor, care la momentul acela abia incepeau sa c constientizeze sustenabilitatea. Si acest lucru aparea ca urmare a integrarii in UE. Marea supriza este ca, intre timp, autoritatile si mai ales Ministerul Mediului si Padurilor, au devenit un factor important in ceea ce priveste elaborarea dar mai ales implementarea politicilor de dezvoltare durabila. Ministrul László Borbély declara recent ca “este esential sa regandim modul in care proiectam o crestere economica decuplata de degradarea mediului, de efectele negative asupra sanatatii umane, de consumul exagerat de resurse naturale, sa gandim o economie care respecta capacitatea de suport a ecosistemelor naturale”. Ministrul a subliniat ca politicienii trebuie sa isi schimbe mentalitatea, sa se indrepte spre gandirea in termenii unei economii verzi. In acest sens, aparatul guvernamental trebuie sa creeze conditiile pentru piata de produse verzi si cu impact redus asupra mediului. Pentru sectorul privat, acest lucru implica intelegerea oportunitatilor reprezentate de tranzitia catre o economie verde, intr-o serie de sectoare cheie, si asigurarea unor niveluri mai ridicate de finantare pentru investitii in astfel de produse. De asemenea, toti factorii interesati trebuie sa constientizeze ca economia verde are ca scop general trecerea catre o economie care este compatibila cu dezvoltarea durabila, iar aceasta noua forma de dezvoltare economica trebuie privita ca o forma de adaptare a sistemului economic pe termen lung la diferitele crize cu care se poate confrunta. Romania are o sansa de a se dezvolta ca un actor global in economia verde, pentru ca in prezent detinem presedintia celei de a 19-a sesiuni a Comisiei ONU pentru Dezvoltare Durabila, CSD19. Ministrul Borbély, care se va afla la New York in perioada 2-13 mai pentru a prezida lucrarile CSD19, arata ca putem gandi dezvoltarea luand in considerare ultimele tendinte in politica de mediu si dezvoltare durabila din plan european si international, iar Romania isi poate adapta politicile in vederea unei conectari viitoare la constructia institutionala care se preconizeaza. “Daca Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) se va transforma in Organizatia Mondiala a Mediului, va reiesi din concluziile dezbaterilor pentru Conferinta «Rio+20», dar oricum comunitatea internationala din domeniu pregateste schimbari semnificative in Guvernanta Internationala de Mediu”. EFECTE LOCALE Concret, la nivelul Romaniei, au fost continuate doua proiecte care au atat rol de educare, cat si de reducere a poluarii. Este vorba de programul Rabla si de Casa Verde. In ceea ce priveste programul Rabla, previziunile privind numarul masinilor casate s-au dovedit bune: fondurile alocate pentru acest program au ajuns la 722 milioane lei pentru scoaterea din uz a 190.000 de autovehicule, fiind casate efectiv 189.193 de masini. In acest an, programul continua sub aceeasi forma, 3 vouchere a cate 3.800 de lei fiecare, insa suma totala pentru casare este mai mica, fiind doar de 228 milioane. Casa Verde are acelasi rol de educare a romanilor cu privire la avantajele unei case eficiente energetic, dar si o componenta economica, prin incurajarea constructorilor si a materialelor de constructii. Programul a fost extins si la companii, dar si la institutii publice si culte. Pana la sfarsitul anului 2010 erau depuse la Administratia Fondului pentru Mediu 17.500 de dosare, a caror valoare era de peste 93 milioane lei. Din acestea, aproximativ 1.700 de dosare au fost platite. Sumele pentru Casa Verde in acest urmeaza a fi anuntate. In ceea ce priveste bugetul ministerului, sumele pentru investitii anul trecut au fost cam la fel ca in 2009, iar de la fondul pentru mediu au fost alocate pentru proiecte suma de 1,2 miliarde de euro. Pentru a accelera absorbtia fondurilor prin Programul Operational Sectorial Mediu (POS Mediu), au fost luate mai multe masuri. Au fost elaborate instructiuni si recomandari pentru beneficiarii proiectelor de mediu, s-au facut modificari ale contractelor de finantare prin care valoarea prefinantarii nu va mai fi de 30%, ci de 15% din valoarea eligibila, in prima transa, urmand ca urmatoarea transa de 15% sa fie alocata doar daca beneficiarul demonstreaza ca a cheltuit 80% din prima transa. La capitolul managementul deseurilor a fost imbunatatita legislatia, prin obligatia autoritatilor administratiei publice locale ca, de la 1 iulie 2010, din cantitatile totale de deseuri municipale si asimilabile colectate, cel mult 85% sa fie supuse operatiilor de eliminare finala, iar cel putin 15% din deseurile colectate sa fie incredintate spre reciclare. A fost armonizata legislatia nationala cu privire la deseurile din echipamentele electrice si electronice cu cea europeana. La capitolul bile negre, una dintre marile probleme ramane absorbtia fondurilor europene. Ministrul Mediului spune ca, desi suntem primii in Europa la contractarea sumelor pentru infrastructura prin POS Mediu – 3,5 miliarde de euro, absorbtia efectiva este de aproximativ 65 milioane de euro, un procentaj extrem de scszut. O alta problema este cea a defrisarilor si a furturilor de lemn din paduri, pentru care trebuie luate masuri mult mai energice ca sa duca la o rata a furturilor mult diminuata. Randurile de mai sus nu sunt menite sa slaveasca Ministerul, ci sa arate ca lucrurile au inceput sa se miste in domeniul sustenabilitatii, nu mai sunt doar vorbe aruncate in vant. Ramane evident problema implementarii programelor elaborate si o parte din vina pentru o coordonare nationala a politicilor de sustenabilitate o poarta si autoritatile locale, care pana la urma sunt cele care trebuie sa creeze impactul pozitiv asupra oamenilor. Daca la nivel macro, avem create strategii, politici, idei, norme si legislatie, la nivel micro problemele sunt multe, aceleasi si fara rezultat – proasta implicare a autoritatilor locale in ceea ce priveste dezvoltarea durabila. Este nevoie in acelasi timp si de o constientizare mult mai mare a publicului larg a problematicii pentru a vedea o actiune sustinuta si o “fortare” a celor care trebuie sa aplice strategiile. Mobilizarea ramane, pana la urma, marea problema a Romaniei si in acest domeniu. SOLUTII GLOBALE Eforturile Romaniei pe partea publica nu sunt de neglijat, caci dau o directie clara a zonei spre care ne indreptam. “Secolul 21 va fi un secol al mediului ori nu va exista, pentru ca daca nu schimbam mentalitatea in 30–40 de ani, toate generatiile viitoare vor avea de suferit. Nu e de ajuns sa impui aceste schimbari prin masuri guvernamentale, ci trebuie si sa ii convingi pe cetateni ca merita sa gandeasca mai verde. Insist sa introducem in legislatie si facilitati pentru tehnologii curate precum iluminarea, transportul ecologic care, daca nu primesc facilitati, nu vor fi utilizate pentru ca sunt mai scumpe decat cele clasice. Dar pe termen lung sunt mult mai benefice pentru mediu”, a afirmat ministrul László Borbély. Pe de alta parte, la solutiile locale care duc spre o Romanie sustenabila intr-o lume globala contribuie deopotriva autoritatile, dar si companiile, organizatiile non-guvernamentale sau institutiile mondiale, oamenii simpli sau comunitatile regionale. Nu putem uita companiile care au dat tonul in sustenabilitate si in 2010, cele care au tras un semnal de alarma atunci cand a fost vorba de salvarea planetei. Fie ca au obligatii legale, cum sunt companiile din energie sau productie, care trebuie sa contribuie la refacerea mediului pe care uneori il afecteaza, fie ca sunt companii care si-au facut din sustenabilitate o directive strategica de business, toate duc mai departe stindardul dezvoltarii durabile. Companiile internationale sunt cele care aplica si la nivel local directiile globale stabillite la sediile centrale. Astfel, Romania beneficiaza prin aceste actiuni de o implementare rapida a unor tehnologii, solutii sau idei aplicate in diversele state de respectivele compani, cum sunt centralele de cogenerare a energiei, masurile de eficientizare a productiei prin tehnologii verzi sau de la crearea de sedii complet adaptate unei economii verzi. In acelasi timp, pe plan international, exigentele si standardul de responsabilitate in ceea ce priveste dezvoltarea pe baze durabile sunt in crestere. Pietrele de hotar relevante si pentru Romania si care sunt baza Strategiei de Dezvoltare Durabila elaborate de Guvern (document strategic de referinta pentru urmatorii ani, care daca va fi aplicat, va insemna un progress in dezvoltarea tarii) sunt Acordurile de la Kyoto, Copenhaga, planurile adoptate la nivel european in implementarea dezvoltarii durabile. In mod specific putem mentiona crearea de infrastructure energetice, noi cai de consolidare a celor existente, implementarea de tehnologii noi de tip retea inteligenta (smart grid), in vederea integrarii unor volume semnificative de energie electrica produsa din surse regenerabile. Aici ajuta foarte mult si planurile elaborate de marile companii din domeniul energiei pentru Romania, care au anticipat potentialul tarii noastre in ceea ce priveste energia verde si au strategii extrem de ambitioase in diverse zone din tara.Ca urmare a includerii sectorului incalzirii si racirii in noul cadru UE privind energia din surse regenerabile, statele membre (inclusiv Romania) planifica reforme la nivelul granturilor pe care le acorda, al regimurilor de tarife fixe sau al altor instrumente din sectorul incalzirii. Astfel, se poate preconiza dezvoltarea unor sectoare, tehnologii si industrii cum ar fi cele cu aplicatii in domeniul biomasei si biocombustibililor. La nivelul ONU a fost elaborat un program legat de indreptarea natiunilor catre o economie verde care nu favorizeaza o perspectiva politica diferita. Economia verde nu este un substitut al dezvoltarii sustenabile, ci mai degraba o modalitate de realizare a atingerii scopurilor legate durabilitate, la toate nivelurile, nationale, regionale sau globale. Strategia ONU a fost elaborate de Programul de Mediu al Natiunilor Unite, in anticiparea summitului la nivel inalt de la Rio din 2012 pentru a celebra 20 de ani de la primul summit legat de mediu si dezvoltare durabila, organizat tot la Rio in 1992. Doua dintre temele majore ale agendei de la Rio vor fi legate de economia verde in contextul dezvoltarii sustenabile si eradicarii saraciei si guvernanta internationala de mediu. Summitul are ca scop principal convingerea statelor lumii in aplicarea mult imbunatatita a dezvoltarii durabile si a realizarii unei economii verzi globale. In final, aplicarea idelor de sustenabilitate depinde de noi toti. Fiecare dintre noi este singur responsabil de actiunile sale, care pot avea un effect major asupra viitorului, care poate fi pe masura dorintelor noastre daca ne purtam in consecinta.