Unde sunt investitorii?

Unde sunt investitorii?

Lipsa unei coerente la nivel de finantare a start-upurilor romanesti functioneaza pentru antreprenorii locali ca o sabie cu doua taisuri. Mediul investitional intarzie sa se dezvolte, astfel ca tinerii romani au doua solutii: devin inventivi sau inchid businessul.

Acum cateva luni, scriam un articol despre talentul programatorilor romani risipit in birourile multinationalelor, in loc sa fie exploatat in start-up-uri. Pornisem de la premisa ca exista prea putine initiative in Romania pe zona de start-up-uri tech, in ciuda pregatirii tehnice foarte bune, insa realitatea pietei este mai complexa de atat, iar lipsurile nu apar doar la nivel de cunostinte de business. “Avem ingineri tehnici foarte talentati, dar avem o lipsa de manageri de produs, si oameni cu expertiza pe alte domenii extrem de importante, nu neaparat de conducere. La fel de greu se gasesc si experti in online marketing international, campanii adwords, optimizari pentru motoare de cautare. Toate acestea sunt critice pentru un start-up”, e de parere Adrian Gheara, business angel in zona tech pe plan local. Desi multi programatori au intr-adevar tendinta de a alege calea mai sigura – angajarea intr-o companie de profil – exista destule initiative locale de succes, care au confirmat la nivel international, cum ar fi Avangate, Mavenhut, uberVu sau Brainient. Insa unul din motivele pentru care Romania si in special Bucurestiul, orasul cu cel mai mare potential, intarzie sa se impuna ca un veritabil hub tehnologic pentru start-up-uri in estul Europei este lipsa de fonduri pentru finantarea proiectelor gandite de tinerii antreprenori romani.

CAUTARI PESTE GRANITA

In momentul de fata, avem de-a face cu peste 100 de start-up-uri active in tara si nu ne pozitionam cu mult in spatele vecinilor de la vest si sud, Ungaria si Bulgaria, care au piete similare din multe puncte de vedere. Totusi, vecinii nostri beneficiaza de un avantaj important atunci cand vine vorba de finantare: e vorba despre programe de investitii dedicate start-up-urilor, bazate fie pe fonduri europene, fie pe fonduri guvernamentale. In unele cazuri, proiectele inscrise in aceste programe primesc fonduri fara a fi nevoite sa cedeze pachete de actiuni in schimbul banilor. Acest sistem este extrem de atractiv pentru start-up-uri, motiv pentru care unii antreprenori romani au participat la ele, nu doar in tarile vecine, ci si peste ocean, la Startup Chile, un accelerator finantat de guvernul chilian pentru a atrage talent din zona IT&C pe teritoriul statului sud-american.

“Start-Up Chile era un program foarte bun din punct de vedere al conditiilor, in sensul ca primeai un grant de 50.000 de dolari si nu ti se lua niciun procent din firma. Erai foarte aproape de Silicon Valley, la 2-3 ore de zbor cu avionul, si de asemenea era un program de masa; erau sute de start-up-uri care treceau prin proiect in fiecare an”, explica Bogdan Iordache, cofondatorul TechHub Bucharest – un “coworking space” pentru start-up-urile tehnologice din capitala.

Companiile de tip venture capital sunt poate cei mai importanti investitori in startup- uri la nivel global. In schimb, Romania duce o lipsa acuta de astfel de companii. In general, pentru a accesa bani de tip venture capital, este nevoie de contact pe termen lung cu aceste companii, ceea ce implica de cele mai multe ori relocarea businessului in vestul Europei sau in Statele Unite ale Americii. “De obicei ramane unul din partenerii din business in Romania pentru a construi produsul, iar celalalt merge in Londra sau Silicon Valley, se integreaza in mediul de acolo, afla care sunt actorii interesanti si face rost de finantare”, explica Iordache. In momentul de fata, companiile de tip venture capital nu sunt prezente fizic in Romania dintr-un motiv simplu: nu exista suficient de multe concepte ce pot fi exploatate doar pe plan local, incat sa se justifice relocarea permanenta in Romania a unui reprezentant al acestor companii.

Singura sansa de finantare a start-up-urilor romanesti erau acceleratoarele din strainatate pana in 2010, cu exceptia programului SeedMoney fondat de Vlad Stan. Din pacate, progresele din mediul investitional local pentru acest tip de afaceri au fost discrete, astfel ca majoritatea start-upurilor continua sa se reorienteze spre alte meleaguri, in speranta gasirii fondurilor de tip seed (sume mici de bani pentru dezvoltarea conceptului, inainte ca startup- ul sa ruleze operatiuni comerciale) sau early stage (finantare care ajuta start-upurile sa scaleze produsul/serviciul oferit, dedicat business-urilor care nu au inceput productia la nivel comercial).

REALITATEA ROMANEASCA

Alternativa locala consta in mare parte din business angels, un grup relativ restrans de persoane care au reusit sa faca bani din industria IT&C si sunt dispusi sa-si investeasca o parte din lichiditati in companii pornite de tineri antreprenori romani. “In Romania, investitorii in start-upuri tech sunt in general oameni din domeniu, care au sau au mai avut o afacere tot in domeniul tehnologiei. Vorbim deci de investitori educati, cu domainknowledge. Sunt insa si investitori din alte domenii, care pot investi sub o forma sindicalizata, alaturi de investitori cu experienta in IT”, explica Adrian Gheara.

Un demers cunoscut in acest sens este TechAngels, un grup de peste 20 de investitori care provin din industria de profil, fondat de antreprenorii Radu Georgescu, Andrei Pitis si Bogdan Iordache. “Investitiile vin in urma unui proces de incredere. Tinerii care vor sa ia o investitie trebuie sa prezinte cat mai multe progrese potentialului investitor”, e de parere Andrei Pitis, unul dintre business angels activi pe piata locala. De altfel, insistenta fondatorilor Clever Taxi l-a convins pe Pitis sa investeasca in conceptul prezentat de acestia, dupa ce i-a cunoscut in urma cu trei ani. “Start-upurile trebuie sa isi aleaga un angel investor cu care sa stea de vorba, poate chiar doi sau trei, sa creeze un advisory board, sa se vada cu ei de doua- trei ori pe luna. Acestia ar fi pasii corecti: sa porneasca, sa lanseze produsul sau sa faca progrese in a-l lansa si sa tina contactul cu potentiali investitori”, adauga Pitis.

Una dintre capcanele in care cad antreprenorii romani este aceea ca isi raporteaza deseori produsele la piata locala. Aceasta obisnuinta vine din faptul ca majoritatea start-up-urilor sunt gandite in asa fel incat sa rezolve o problema, iar problema e identificata in mediul / tara in care antreprenorii activeaza. Cu toate acestea, Romania nu este locul ideal pentru a vinde produse tehnologice. “Pe piata romaneasca e aproape imposibil sa vinzi tehnologie, fiindca romanii sunt foarte priceputi, gasesc o metoda pentru a utiliza tehnologii free”, spune Andrei Pitis. Pe de alta parte, exista piete foarte mari, cum ar fi Germania si Marea Britanie, unde start-up-urile se pot dezvolta fara probleme pe plan local, unde exista cerere suficienta pentru cresteri exponentiale ale businessului.

Un alt scenariu usor de interpretat este cel al tarilor de mici dimensiuni, unde e clar ca solutiile dedicate exclusiv pietei interne sunt sortite esecului. Estonia, care are o populatie de sub trei milioane de  locuitori, e un caz interesant. Estonienii nu pot construi decat proiecte internationale, fiindca local nu exista niciun fel de piata, acesta fiind motivul pentru care Estonia a creat afaceri foarte interesante in ultimii ani. “In momentul de fata cred ca sunt peste 20 de start-up-uri estoniene care au evaluari de peste 10 milioane de euro, ceea ce nu pot spune despre Romania”, concluzioneaza Bogdan Iordache.

Romania se aseamana din unele puncte de vedere cu Polonia. Vecinii nostri de la nord au o piata suficient de mare incat sa poti conduce un business confortabil, insa nu suficient de mare incat sa iti permita sa cresti rapid si sa te extinzi la nivel european. Principala solutie pentru antreprenori e cautarea de finantare la numarul restrans de business angels sau la acceleratoarele din strainatate. Daca tarile dezvoltate din punct de vedere economic si tehnologic beneficiaza de acceleratoare finantate de multinationale, in Romania acest fenomen intarzie sa apara.

Motivul este simplu: nici in tarile vestice, cum ar fi Germania, Franta sau Anglia, acceleratoarele fondate de marile corporatii nu au gasit modelul ideal prin care pot internaliza inovatiile venite din zona de start-up-uri, nici felul in care se pot raporta la acestea: ca investitori, parteneri sau distribuitori. Cu toate acestea, este de asteptat ca un numar restrans de initiative de acest gen sa apara si in Romania, in urmatorii ani. In plus, daca Ungaria si Bulgaria dispun de programe de finantare sustinute din fonduri guvernamentale sau europene, oamenii din piata locala amintesc tot mai des de discutii avansate in acest sens si in Romania. Tara noastra ar putea beneficia de acceleratoare finantate cu bani europeni chiar in urmatorii doi ani, ceea ce va permite dezvoltarea unui numar mare de start-up-uri. Pe de alta parte, lipsa acestor fonduri a functionat ca un stimulent pentru micile businessuri din tara, care au fost nevoite astfel sa creasca in mod organic. In momentul de fata, mediul antreprenorial din tech are nevoie stringenta de capital, iar mediul investitional nu este la nivelul care sa ne permita sa ne impunem ca hub tehnologic de start-up-uri in Europa de Est.