Unde se duc gigantii lumii

Reading Time: 5 minute

Schimbarile din mediul de afaceri determina companiile sa gandeasca separat strategiile din fiecare tara. Vestea buna este ca, din 2014, 44% din veniturile totale vor fi generate de pietele externe. Compania finlandeza Nokia a trantit in nas telefonul Romaniei, prin inchiderea fabricii de la Jucu, in favoarea unei piete din Asia, iar efectele negative asupra economiei tarii nu vor intarzia sa apara. Motivele? Producatorul de telefoane din Finlanda a generat in numai trei ani in Romania afaceri de peste 1,6 miliarde de euro si a contribuit cu aproximativ 5% la exporturile Romaniei, unul dintre motoarele inca functionale in timpul recesiunii. Plecarea gigantului a fost dictata de cartierul general al companiei: “Productia de telefoane mobile se va concentra in locatii cu o proximitate optima fata de furnizori si de pietele principale. Ca rezultat, Nokia planuieste sa inchida facilitatea de productie din Cluj, Romania, pana la finele anului 2011, pentru ca fabricile din Asia produc un volum mai mare si putem profita de beneficiile proximitatii”, se arata in comunicatul de presa emis de compania finlandeza. “Trebuie sa facem o serie de pasi durerosi, dar necesari, pentru alinierea fortei de munca si a operatiunilor la viitorul nostru drum”, spunea Stephen Elop, presedinte si CEO la Nokia. Amenintarea celui de-al doilea val al crizei, care ar putea fi provocat de criza datoriilor suverane ale unor state europene, ar putea adeveri in viitorul apropiat temerile presedintelui Traian Basescu, care a declarat la finele lunii septembrie ca vor mai pleca si alti investitori straini. Ce ii poate determina pe acestia sa nu se mai uite inapoi cand vine vorba despre afacerile din Romania? Rapunsul la aceasta intrebare il ofera studiul “BDO Ambition Survey 2011: Global Opportunities”, realizat de firma de consultanta si audit financiar BDO International si dat publicitatii la inceputul acestei luni. Potrivit sondajului, principalul motiv al extinderii unei companii este reprezentat de globalizare, schimbarea atitudinii si liberalizare (18% dintre respondentii la studiu), urmat de semnalarea unor cresteri pe respectiva piata (14%), dar si de pasi durerosi, dar necesari, pentru alinierea fortei de munca si a operatiunilor la viitorul nostru drum”, spunea Stephen Elop, presedinte si CEO la Nokia. Amenintarea celui de-al doilea val al crizei, care ar putea fi provocat de criza datoriilor suverane ale unor state europene, ar putea adeveri in viitorul apropiat temerile presedintelui Traian Basescu, care a declarat la finele lunii septembrie ca vor mai pleca si alti investitori straini. Ce ii poate determina pe acestia sa nu se mai uite inapoi cand vine vorba despre afacerile din Romania? Rapunsul la aceasta intrebare il ofera studiul “BDO Ambition Survey 2011: Global Opportunities”, realizat de firma de consultanta si audit financiar BDO International si dat publicitatii la inceputul acestei luni. Potrivit sondajului, principalul motiv al extinderii unei companii este reprezentat de globalizare, schimbarea atitudinii si liberalizare (18% dintre respondentii la studiu), urmat de semnalarea unor cresteri pe respectiva piata (14%), dar si de urmat, in studiu, de birocratie si de blocajele comerciale (34%), fluctuatiile monedei locale (32%), bariere culturale sau de limba (25%), gasirea managementului local si a angajatilor cheie (25%) si riscurile geopolitice ale statului (21%). Tot potrivit studiului, birocratia este perceputa drept o provocare de companii care isi pun bazele pe pietele economiilor emergente din Brazilia, Rusia, India si China (BRIC). Problema este preceputa ca fiind acuta mai ales in Brazilia si Rusia (58% si respectiv 57% dintre respondenti), dar persista si in China (50%) si India (43%). Alti factori negativi in cele patru state, considerate vedetele lumii emergente, sunt si coruptia si etica, cele mai vizibile in Rusia (41%), China (27%), India (26%) si Brazilia (22%). “Am descoperit ca in Rusia coruptia este ca la ea acasa. A fost un impediment in calea incercarii noastre de a pune bazele unei afaceri acolo. Momentan am sistat proiectul din Rusia si pentru moment cautam o solutie”, raspundea CFO-ul unei companii de productie din Germania intrebarilor adresate de BDO International in vederea realizarii studiului. Tot pe lista de temeri ale “capilor” departamentelor financiare se mai afla lipsa de brand awareness (19%), coruptia si etica (16%), interventia legislativului (15%) si costurile si timpul alocate unui start-up (12%). Printre cele mai “neglijabile” obstacole, studiul scoate in evidenta: abilitatea de a gestiona pericole ecologice (11%) si finantarea (8%). “Tarile instabile politic sau in care sistemul de taxare este neclar ori schimbator sunt de obicei evitate”, spune directorul de resurse umane al BDO International. “Nu in ultimul rand trebuie considerata infrastructura generala a tarii respective: daca transportul feroviar nu este bine dezvoltat, de exemplu, iar compania respectiva are un model de business care depinde intr-o anumita masura de transportul feroviar rapid, atunci, desigur, va trebui sa gaseasca solutii alternative, de exemplu, poate dezvolta o flota auto puternica”, mai adauga Sorin Faur. Un alt potential obstacol in calea dezvoltarii companiilor pe o piata straina poate consta in sistemul educational. Daca sunt necesare o serie de calificari, care nu sunt disponibile in acel stat, atunci organizatia se vede nevoita sa puna la punct un program de formari sau certificari locale. VIITORUL ESTE GLOBAL Atunci cand o companie se decide sa intre pe piata unui stat strain, incearca pe cat de mult posibil sa isi impuna cultura organizational proprie, modelul de business care i-a adus succes pana in acel punct. “Desigur, translatarea la indigo nu este posibila, intotdeauna trebuie sa existe un mix intre cultura sursa si cultura locala”, spune Sorin Faur. “Adaptarea se face in primul rand prin cooptarea in structurile decizionale locale, si de ce nu internationale, a unor reprezentanti din noua tara gazda in paralel cu aducerea pe plan local a unor executivi din afara”, mai spune acesta. Mai mult, comunicarea este cheia integrarii si adaptarii plus folosirea resurselor locale. O companie care opteaza pentru globalizare poate miza pe o afacere greenfield, ceea ce se traduce prin construirea infrastructurii interne a noii subsidiare: locatie, personal, echipamente sau comunicatii. In continuare sau in paralel se pot derula campanii de marketing ori de constientizare locala a pietei, ceea ce ar asigura recunoasterea brandului si stabilirea unor potentiale legaturi de afaceri. Pe masura ce prezenta locala devine mai puternica, companiile pot dezvolta strategii mai complexe. In schimb, daca multinat ionala decide sa patrunda pe o noua piata in forta, prin achizitia unei companii mai mici din acelasi domeniu de activitate, desi vor exista probleme specifice unei achizitii, se elimina alte probleme, precum cota de piata, dezvoltarea unei infrastructuri sau asigurarea personalului calificat si a unor contacte de business. In ciuda dificultatilor din exterior, studiul “BDO Ambition 2011” arata ca in toate statele unde s-au derulat interviuri exista perceptia ca cea mai mare pondere a veniturilor va veni de pe pietele din afara pana in anul 2014. Momentan, o marja de 37% din veniturile companiilor europene provine din pietele straine, in timp ce companiile din statele BRIC inregistreaza mai putine venituri de pe aceste piete. Privind catre anul 2014, respondentii la studiu estimeaza ca 44% din veniturile totale ale companiei vor fi generate pe piete externe, in crestere cu 7% fata de anul acesta. 16% dintre respondenti considera ca mai bine de 75% din veniturile actuale vor fi generate pe piete externe, in timp ce 14% dintre acestia estimeaza ca un procent cuprins intre 51 si 75% din veniturile totale actuale ale companiei va fi datorat altor piete. La polul opus, numai 2% dintre directorii departamentelor financiare care au participat la studiu nu considera ca vor beneficia de pe urma globalizarii. Intrarea intr-o noua tara este o decizie de importanta strategica, ce se ia in forurile cele mai inalte ale oricarei companii. Momentul cel mai potrivit al patrunderii pe o alta piata tine de o multitudine de factori, printre care si strategia globala a companiei, locatiile in care este deja activa sau costurile alocate fortei de munca. “Decizia se poate lua scurt: se poate specula o anumita oportunitate ce tocmai a aparut, ca de pilda facilitati acordate de statul respectiv pentru un anumit sector al economiei, sau se poate specula o particularitate a pietei respective ori poate fi urmarea unor planuri gandite cu mult timp inainte”, spune Sorin Faur. Momentul considerat trebuie sa fie cel in care in plan intern compania este pregatita sa suporte o extindere, mai ales ca, dincolo de orice oportunitati din piata, incapacitatea de a sustine intern extinderea respectiva poate face mai mult rau decat bine. “Nu in ultimul rand, momentul este cel in care beneficiile sunt maxime”, conchide Sorin Faur.