„Un lucru important învățat este că vârsta este doar un număr, iar serviciile sociale integrate destinate persoanelor vârstnice deschid o nouă viață”

Proiectul „Geras” este o inițiativă cuprinzătoare care vizează îmbunătățirea calității vieții persoanelor vârstnice din Timișoara. Desfășurat pe parcursul mai multor ani, proiectul a abordat probleme sociale critice, precum marginalizarea socială, singurătatea și sentimentul de inutilitate, care duc adesea la depresie și alte probleme de sănătate în rândul vârstnicilor.

Lansat în 2019 pentru o perioadă de trei ani și cofinanțat de Fondul Social European Plus (ESF+), proiectul „Geras” a fost un exemplu concret de cum inițiativele susținute de UE îmbunătățesc direct viața oamenilor și promovează incluziunea socială. Sprijinul financiar substanțial din partea UE a făcut posibilă furnizarea unor servicii esențiale pentru vârstnicii din Timișoara, cum ar fi îngrijirea la domiciliu, activitățile de socializare și centrele de zi, toate având un impact semnificativ asupra comunității locale.

Proiectul „Geras” se aliniază, de asemenea, eforturilor mai largi ale UE de a promova incluziunea socială și îngrijirea pe termen lung, în special prin European Care Strategy. Lansată în 2022, European Care Strategy subliniază necesitatea unor servicii de îngrijire accesibile, la prețuri accesibile și de înaltă calitate în întreaga UE, asigurând demnitatea și participarea socială pentru toți. Strategia evidențiază angajamentul UE de a consolida siguranța socială și de a ajuta cetățenii să aibă acces la dreptul lor la îngrijire de calitate pe termen lung.

În acest interviu, Gabriela Teslaru, șefa centrului, și Cristina Urda, psihologul proiectului, discută despre impactul transformator al proiectului „Geras”. Ele evidențiază provocările sociale cu care se confruntă vârstnicii, tipurile de sprijin oferite și rezultatele pozitive obținute în reducerea singurătății și îmbunătățirea sănătății mentale.

Mai multe informații despre inițiativele care vizează îmbunătățirea incluziunii sociale și a calității vieții pot fi găsite pe site-ul campaniei „Let’s Make it Work”.

Care au fost principalele provocări sociale cu care se confruntau vârstnicii înainte de implementarea proiectului? Cum au contribuit activitățile și sprijinul oferit în abordarea acestor provocări?

Una dintre cele mai mari provocări sociale a persoanelor vârstnice vizează riscul de marginalizare socială, singurătate, sentimentul de inutilitate, care influențează starea de sănătate determinată de bolile cronice specifice vârstei. De aici și până la apariția primelor semne de depresie este doar un pas. Lipsa informațiilor cu privire la servicii sociale care să răspundă nevoilor persoanelor vârstnice aflate în izolare socială și neîncrederea persoanelor vârstnice în alte persoane/instituții care le pot fi alături în viața de zi cu zi, erau, de asemenea, o provocare.

Ce tipuri de suport și activități au fost cele mai eficiente în îmbunătățirea bunăstării mentale a participanților?

Interacțiunea cu alte persoane de aceeași vârstă, activitățile de recuperare/reabilitare la care au participat pe parcursul proiectului (consiliere psihologică, antrenament cognitiv), kinetoterapie, activități de voluntariat, dezvoltare deprinderi TIC, artă, activități practice,  jocuri de grup, activități artistice – teatru, dans, audiţii muzicale, pictură, consiliere socială și informare, consiliere juridică, asistență medicală. Toate acestea au dus la menținerea sănătății persoanelor și a stării de bine determinând creșterea calității vieții acestora și prevenirea riscului de izolare/marginalizare socială.

Ajutorul acordat prin activitățile derulate și interacțiunile sociale zilnice în cadrul centrelor de zi, sau cel puțin săptămânale în cadrul îngrijirii la domiciliu, au avut un impact pozitiv în ceea ce privește calitatea vieții acestora prin creșterea stimei de sine și a sentimentului de siguranță și ocrotire.

Pe lângă satisfacerea nevoilor lor imediate, proiectul a pus accentul și pe dobândirea de competențe ca un instrument esențial pentru combaterea marginalizării în rândul vârstnicilor. Proiectul a reușit să depășească oferirea serviciilor sociale de bază, integrând activități educative și de dezvoltare personală. Aceste activități, desfășurate la centrul de zi, au fost concepute pentru a ajuta participanții vârstnici să dobândească noi abilități și să își îmbunătățească capacitățile, fie prin ateliere creative, alfabetizare digitală sau exerciții cognitive.

Cum a contribuit proiectul la calitatea generală a vieții participanților?

Implicarea participanților în activitățile proiectului și sprijinul primit de aceștia în perioada pandemiei au contribuit considerabil la creșterea calității vieții generale a beneficiarilor.

Participarea la activități și servicii care să răspundă nevoilor acestora, în momente de singurătate și neîncredere, a schimbat percepția acestora asupra oportunităților existente pentru persoanele vârstnice, asupra vieții și asupra stimei de sine. A dispărut neîncrederea și sentimentul de inutilitate și neputință, creându-se o comunitate capabilă să acopere nevoile de interacțiune socială și recuperare/menținere a capacităților fizice și psihice.

Ne puteți povesti despre un caz specific – de la beneficiari – în care ați observat o schimbare reală?

În cadrul proiectului Geras, am întâlnit-o pe doamna I.D. în vârstă de 86 de ani, cu domiciliul în Timișoara, văduvă, cu doi copii, din care unul locuiește cu ea. Deoarece relația cu fiul era tensionată, acesta fiind consumator de alcool, fără loc de muncă, cu comportament agresiv atât verbal cât și fizic în raport cu mama sa, doamna I.D. a resimțit nevoia să socializeze cu persoane de vârsta ei, dar mai ales să poată pleca de acasă pentru a evita situațiile de conflict.

Când a venit la centru, doamna I. D. era o persoană tristă, tensionată, temătoare, neliniștită și singură. Doamna considera că viitorul nu îi va aduce nimic bun, dar era dispusă să se implice în activitățile centrului și să se integreze în grupul de colegi, avea nevoie de un mediul securizant, liniștit, echilibrat, în afara locuinței, unde să poată desfășura activității care ii fac plăcere.

Colegii centrului, dar și personalul au primit-o pe Doamna I.D cu căldură, fapt care a determinat în scurt timp o schimbare vizibilă în atitudinea și stare emoțională a acesteia. A descoperit că poate avea din nou încredere în cei din jur, că poate să fie veselă fără să se teamă de reacția colegilor, că nu-i mai este atât de teamă de reacțiile fiului, că nu mai este singură, că are la cine să apeleze în situația de vulnerabilitate și conflict.

În scurt timp doamna I.D. a devenit îndrumătoare la activitățile de tricotaj și broderie, a participat activ la toate activitățile de voluntariat, la diversele activități recreative din comunitate și a fost inclusă într-un proiect privind violența domestică unde a primit consiliere de specialitate.

Doamna I.D. a realizat că orice vârstă are partea ei de frumusețe și că orice problemă poate fi rezolvată cu sprijinul celor din jur.

Ce strategii ați sugerat pentru menținerea îmbunătățirilor în sănătatea mentală a participanților după încheierea proiectului?

Pentru îmbunătățirea rezultatelor și după încheierea activităților din cadrul proiectului, am sfătuit beneficiarii să continue activitățile oferite în cadrul Centrului de zi cât și în unitatea de îngrijire la domiciliul, să se implice în activitățile comunității de exemplu activității desfășurate în Timișoara Capitală Culturală, festivaluri, zile ale orașului, activități ce fac ca persoanele vârstnice să trăiască în mod activ, independent, astfel îmbătrânire activă să se regăsească în realitatea comunității.

La nivel comportamental, proiectul Geras și-a propus să contribuie la crearea unui mediu social echitabil și sustenabil pentru generația vârstnică, astfel încât aceștia să beneficieze de o bătrânețe demnă în propria locuință, în comunitate și alături de familie și de prieteni, chiar și după finalizarea proiectului

Cum v-a schimbat acest proiect și cum v-a influențat viața?

Acest proiect a contribuit mult la dezvoltarea mea profesională, lucrul cu persoane vârstnice, istoria lor de viață, puterea lor de a face față tuturor provocărilor, au devenit un exemplul de viață pentru mine.

Consider că prin sprijinul acordat am învățat că bătrânețea este o stare de spirit, la fel ca tinerețea și maturitatea. Mai mult, la seniori poți găsi secretele care să te ajute să păstrezi tinerețea ca o stare continuă, indiferent de vârstă. Totodată vei învăța de la bunici cum te poți bucura de viață, fiind recunoscător pentru lucrurile mici.

Am învățat de asemenea ce important este timpul, ce este prioritar în viața mea, să nu îmi mai consum energia și timpul în lucruri banale și fără importanță și nu doar atât. Un lucru important învățat este că vârsta este doar un număr, că izolarea din cauza vârstei sau problemelor medicale nu duce la nimic bun, iar serviciile sociale integrate destinate persoanelor vârstnice deschid o nouă viață, care te îndeamnă la activitate, bucurie, utilitate și prietenie.

Am văzut oameni care au început frecventarea centrului cu teamă, neîncredere, rușine, încovoiați de amărăciunea singurătății, care, după o perioadă au devenit dornici să participe la activități, capabili să-și exprime gândurile și dorințele, să-și accepte limitările vârstei și să se bucure de fiecare zi. Nu putem lăsa persoanele vârstnice în urmă. Este important să îi ajutăm să vadă și să simtă viața cu oportunitățile ei!

Cum a fost finanțat proiectul și care au fost principalele surse de sprijin financiar pentru sustenabilitatea sa? Ce impact a avut asupra proiectului sprijinul UE?

Direcția de Asistență Socială a Municipiului Timișoara a implementat cu succes proiectul, care a fost cofinanțat de Fondul Social European (ESF+) prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020. Sprijinul substanțial din partea UE, în special prin ESF+, a fost un pilon esențial pentru această implementare. Fără acest sprijin financiar, nu am fi putut susține activitățile propuse și proiectul nu ar fi avut același impact social.

Proiectul s-a concentrat pe dezvoltarea unor servicii sociale esențiale pentru vârstnici, cum ar fi o cantină socială, un centru de zi pentru socializare și recreere, precum și servicii de îngrijire la domiciliu. Datorită abordării integrate sprijinite de UE, 225 de vârstnici din Timișoara, care se confruntau cu riscul de excluziune socială, au putut beneficia de servicii personalizate. Aceste servicii au inclus mese zilnice gătite acasă, activități sociale și programe educaționale, toate adaptate nevoilor lor specifice.

ESF+ a jucat un rol crucial în abordarea provocărilor sociale la nivel local, oferind sprijin care ne-a permis nu doar să ajutăm persoanele aflate în nevoie, ci și să creăm soluții durabile care vor continua să aibă un impact asupra comunității în anii următori.