Un brand de carte curajos

Un brand de carte curajos

Reading Time: 4 minute

În timp ce editau cărți împreună, în mansarda unde își avea sediul editura pentru care lucrau, Elena Marcu și Anca Dumitrescu visau la propriul proiect editorial. Și-au transformat visul în realitate în anul 2016, când au fondat editura Black Button Books, pariind pe subiectele sensibile și controversate ale lumii.

Ştiau totul despre cum se publică o carte, dar puțin despre afaceri. Aveau multe idei și un capital de entuziasm uriaș, dar le lipseau fondurile pentru a acoperi investiția inițială. Le-a sprijinit Ana Bulgăr, prietena Elenei, și au început să scrie primul capitol din povestea editurii lor. Trei ani mai târziu, au peste 30 de titluri publicate, mai mult de 15.000 de cărți vândute și se mândresc cu o comunitate de cititori fideli și vocali, care le susțin.

Pentru a ajunge aici, au depășit o mulțime de provocări, dar cea mai mare dintre ele a fost problema cash-flow-ului. “Industria de carte este una dintre cele mai bizare. E singura industrie care îți livrează produsele în regim de consignație. Dacă vrei să deschizi o librărie mâine, îți poți umple toate rafturile gratis. Vânzările se raportează pe parcurs. În baza raportărilor, se emit facturi, iar plățile se fac la minimum 30 de zile de la facturare. Asta înseamnă că trec cel puțin 60 de zile de la livrarea produselor până ca editura să încaseze bani. Aceste lacune fac cash-flow-ul extrem de poros, iar o editură, la fel ca orice companie, are cheltuieli lunare”, explică Elena Marcu.

Editura Black Button Books este un “two-women show”, fiindcă echipa este formată exclusiv din cele două antreprenoare, “dacă nu punem la socoteală și cele două pisici din redacție” – cum le place să glumească. O carte publicată înseamnă minimum două luni de muncă, fără să numărăm și orele de lectură care au condus la alegerea titlului respectiv. Elena și Anca citesc peste 50 de manuscrise ca să aleagă două pentru publicare. Pentru a limita costurile, uneori, se ocupă și de traduceri, iar zilele lor de muncă se prelungesc mult după asfinițit. Când trebuie să mute cărțile dintr-un depozit în altul, dezbracă haina de manager sau editor și o îmbracă pe cea de cărăuș. În trei ani, au cărat tone de cărți. Au făcut toate activitățile specifice unei edituri și ale unui business aflat la început de drum. Ceea ce nu au făcut, însă, niciodată este să se gândească să renunțe. Nici măcar atunci când lucrurile păreau inerte, iar ele erau nevoite lucreze și extern, pentru a putea susține editura. Un alt lucru de care s-au ferit sunt compromisurile. Lucrează încă de la început cu un plan editorial construit pe termen lung și se încăpățânează să pu­blice cărți cu subiecte problematice, spunând că nu cred în volumele care te lasă rece.

Astfel, sub semnul nasturelui au apărut cărți despre: feminism și (in)egalitate de gen, homosexualitate, terorism, dependență, emigrare, rasă și ce înseamnă să fii diferit, discriminare, civism ca o condiție a dezvoltării individuale și colective, relații de familie complicate și alte astfel de teme, pe cât de actuale și de importante, pe atât de delicate. M-a surprins faptul că o editură mică și cu un buget limitat și-a asumat riscul de a aborda de la început nișa subiectelor controversate. Am aflat, însă, că pentru cele două fondatoare aceasta nici măcar nu este o nișă și că politica editorială pe care au mizat reflectă pur și simplu ideea lor despre rolul cărții. “Este adevărat că, încă de la început, am publicat asumat anumite cărți, cu anumite subiecte. Și nu pentru a umple o nișă, ci pentru a demola preconcepția că oricare dintre subiectele problematice ale lumii ar trebui să fie înghesuite într-o nișă. Locul lor este în spațiul deschis, în care să aibă loc să respire și în care să deschidă conversația. Ne-am dorit să împingem aceste subiecte în zona care încurajează și dezvoltă gândirea critică și empatia. Cel mai mare risc este să ne ferim de astfel de discuții și să închidem ochii. Să ignorăm încotro se îndreaptă umanitatea. Iar la acest risc cu siguranță nu suntem expuse”, spune Elena Marcu.

Cărțile pe care le publică împreună cu colega sa nu sunt diferite doar prin subiectele abordate. Se remarcă și prin identitatea vizuală. Și-au dorit cărți cât mai recognoscibile pe rafturi, colaborând încă de la început cu designerul de carte Raymond Bobar. Acesta a creat pentru editură coperte simple, aerisite, care reflectă fidel conținutul cărților, așa cum și-au dorit antreprenoarele. Spiritul lor curajos a mers și mai departe, prin încercarea de a impune în România proza scurtă. ”Pentru noi, este important să găsești acel element nou – temă, stil, formă etc. – care să facă un public cât mai numeros să se gândească la un anumit subiect. Sau să se gândească altfel. Sau să stea puțin pe gânduri, asimilând o altă perspectivă. În termeni formali, aici se încadrează colecția noastră de proză scurtă, Ctrl+F”, declară Anca Dumitrescu. Aceasta adaugă că nu este vorba despre pionierat în publicarea și traducerea de proză scurtă, dar este o încercare de a schimba percepția asupra acestei specii literare, mai puțin iubite de marele public. Prin publicarea în această colecție a unor volume cu adevărat iconice ale literaturii contemporane, cum sunt “Rock Springs” de Richard Ford, “Fiul lui Iisus” de Denis Johnson sau “Zece Decembrie” de George Saunders, speră să fi schimbat percepția cititorului de ficțiune, tentat mereu să aleagă un roman, în locul unui volum de proză scurtă.

Puțin altfel este și modul în care comunică editura. Antreprenoarele au adoptat un ton extrem de personal. Se identifică cu businessul pe care îl conduc și lasă această implicare personală să transpară în comunicare. Vorbesc la fel de deschis despre greutăți și despre reușite, progres și noutăți editoriale. Publicul răspunde foarte bine la acest stil de comunicare, lucru reflectat inclusiv de interacțiunea de pe pagina de Facebook a editurii. Aniversarea celor trei ani de existență au celebrat-o în această toamnă, prin publicarea a două volume: “Dragă Virginia. Scrisori din țara mea” și “Queer. Istorii ilustrate”. Primul este o carte în care, la 90 de ani de la apariția eseului Virginiei Woolf “O cameră doar a ei”, 15 scriitoare din România îi răspund autoarei britanice, din propriile spații intime, descriindu-și libertățile și mediile de explorare și exprimare. Al doilea reprezintă un proiect care documentează experiențele personale ale câtorva reprezentanți ai comunității queer și recompune, astfel, o variantă subiectivă, dar autentică a unor fragmente de istorie LGBTQIA din România. Elementele sociologice, politice și istorice nu compun studii de caz, ci istorii intime, așa cum au fost ele trăite și așa cum le-au fost povestite lui Eugen Rădescu și ilustratoarei Andreea Chirică. Cu gândul la viitor, antreprenoarele pariază în continuare pe dorința și capacitatea cititorilor de a devora conținut dificil și își propun să îi provoace cu cărți actuale, pe subiecte controversate, și de acum înainte.