Tudor Giurgiu, despre Moromeții 3: Provocarea majoră a fost tot găsirea banilor

Tudor Giurgiu, despre Moromeții 3: Provocarea majoră a fost tot găsirea banilor

Reading Time: 6 minute

„Moromeții 3“ s-a lansat în cinematografele din întreaga țară pe 22 noiembrie, după ce trecuse deja prin mai bine de 30 de orașe într-o amplă caravană care va continua până la mijlocul lunii decembrie.

Am povestit cu producătorul Tudor Giurgiu despre cât de complicat este să faci un film de epocă în România zilelor noastre, sursele de finanțare, provocările întâmpinate pe drumul celor 4 ani de la idee la lansarea pe marile ecrane, dar și despre ce urmează în 2025 pentru Transilvania Film, casa de distribuție pe care o coordonează.

Moromeții 3. Film de epocă. România 2024. Cât de greu este, din perspectiva producătorului?

Orice film de epocă e greu de produs, în special în cazul de față, pentru că a trebuit să găsim clădiri, locații credibile pentru anii ‘50, apoi mai ales vehicule, obiecte de recuzită, multe din ele dispărute dintr-un patrimoniu mai larg al cinemaului românesc. Spre exemplu am căutat autocare ale acelor ani, nu mai e niciunul în România, am căutat un tren care sa semene, dar am găsit doar ceva parțial, am putut filma în interior, iar pentru exteriorul trenului a trebuit să recompunem cu ajutorul efectelor vizuale. Deci, orice încercare de a face film de epocă e foarte grea și foarte costisitoare.

Ați știut încă de la Moromeții 2 că va urma Moromeții 3? Sau ideea s-a cristalizat ulterior?

După succesul părții a doua nu ne-am gândit imediat că ar putea urma vreodată o încheiere a trilogiei, mai ales pentru faptul că nu mai aveam un suport literar de la care să pornim, dar uite că regizorul Stere Gulea a fost inspirat și determinat să continue povestea. A găsit, după căutări multe, un punct de plecare bun, vorbind de fapt despre scriitorul Marin Preda în anii ‘50, poveștile lui de dragoste cu Nina Cassian și Aurora Cornu, și în felul ăsta a putut să-și cristalizeze povestea, scenariul și am ajuns apoi la film.

Au fost mai multe provocări sau mai puține la producția acestei ultime părți a trilogiei?

Provocarea majoră la această parte a treia a fost tot găsirea banilor și mai ales faptul că filmul s-a făcut imediat după COVID, într-o perioadă de incertitudine, iar regizorul Stere Gulea a insistat, dat fiind și vârsta lui, condiția fizică, să începem filmările cât mai devreme. Nu aveam încă cash-flow-ul necesar producției filmului, bugetul nu era acoperit, mai aveam nevoie de bani, dar am găsit cumva o formulă să putem începe producția, chiar și cu finanțarea încă neînchisă. Asta a fost principala provocare, să reușim să ducem filmarea la capăt fără crize financiare.

Cât a durat cap-coadă ca acest film să existe așa cum a fost el lansat în cinema pe 22 noiembrie 2024?

A durat în jur de patru ani, din 2020 până în 2024, de la primele variante de scenariu, filmare și finalizarea post-producției.

Cât a fost bugetul total al filmului și cât din el a fost asigurat de finanțări publice și cât private?

Bugetul este în jur de 1.500.000 de euro și a fost alcătuit circa 65% din finanțări private și 35% finanțări publice.

Lansarea unui film în cinema este un proces mult mai amplu decât pare la prima vedere. Dincolo de partea de pre-producție și producție propriu-zisă (filmare) urmează și partea de post-producție și cea de lansare. Ați avut din start o estimare realistă a bugetului final sau v-ați ajustat în timp?

Știam că pentru partea de promovare și lansarea filmului vrem să facem, la fel ca acum 5 ani, o caravană de proiecții prin țară, în special în orașe fără cinematograf. Evident că pentru asta a fost esențial să convingem parteneri care să ne susțină și mă bucur că Raiffeisen Bank și toți ceilalți – PPC, Aqua Carpatica, Veolia România, Hidroelectrica, Lidl – ni s-au alăturat.

Cred că este important ca o astfel de producție despre identitatea noastră națională, o producție care încheie povestea a probabil celui mai cunoscut țăran român, cel studiat în întreaga țară în școli, licee, care este un simbol al literaturii autohtone. Deci, această saga de familie era important să ajungă în toată țara, în cât mai multe orașe, localități și fără sprijinul acesta al multor parteneri, n-am fi reușit. Probabil că acest buget de lansare a fost în jur de 100.000 de euro.

Mă bucur că filmul nu doar că a fost proiectat inclusiv în sate, în urbanul mic, în multe orașe mari, dar au fost și multe discuții, și mai ales cei tineri au avut șansa unor întâlniri poate nesperate și au putut pătrunde mai bine în realitatea anilor ‘50, au putut cunoaște problemele epocii, felul în care constrângerile politice ajungeau să devină de nesuportat pentru intelectuali, scriitori și au putut în felul ăsta să priceapă mai bine felul în care regimul comunist, aflat atunci la începuturi, și-a lăsat amprenta în viața oamenilor.

Sunteți printre puținii distribuitori de film din România care organizează caravane atât de ample. De ce aveți această strategie?

Caravanele de promovare a unui film românesc sunt importante pentru că suntem o țară europeană destul de mare, cu multe milioane de oameni, dar cu foarte puține săli de cinematograf active, în special în acest mediu de care vorbeam, rural și în urbanul mic. Ori, realitatea ultimilor ani arată că datorită fondurilor europene și a unor mulți primari, destoinici și tineri, indiferent de culoare politică, foarte multe camine culturale s-au modernizat, dar acolo accesul oamenilor la cultură e inexistent în afara unor spectacole obișnuite, locale, dansuri populare, recitări, folclor și așa mai departe. Vin foarte rar evenimente din capitală sau din urbanul mare. De asta cred că e important să ne gândim și la ei, să nu-i ignorăm. E datoria noastră, a producătorilor de evenimente, a celor care fac proiecte culturale care înseamnă ceva, care aduc plus valoare culturală și vorbesc despre moștenirea culturală a țării, să mergem cât de mult putem în țară și să reușim să generăm un dialog între public și creatori. Asta mi se pare esențial, e util atât pentru cei care fac produsul artistic, în cazul acesta filmul, dar și pentru public.

Pentru producătorul Tudor Giurgiu, care este cea mai importantă lecție cu care încheie povestea Moromeții 3? Dar pentru omul Tudor Giurgiu?

Producătorul Tudor Giurgiu probabil nu va mai face (sau cel puțin sigur nu va mai începe!) niciun alt film fără o plasă de siguranță, nu va mai face sacrificiile pe care le-a făcut atât la Moromeții 2 cât și Moromeții 3. Iar pentru omul Tudor Giurgiu a fost foarte importantă colaborarea cu Stere Gulea, nu doar un artist important, ci și un intelectual remarcabil, un om de la care am avut ce învăța. Cred că e foarte important să ai ocazii să lucrezi la proiecte care te stimulează uman, cultural și te fac să îți pui întrebări – în cazul de față asupra propriei istorii, să te facă curios să afli mai multe, cum s-a întâmplat aici despre anii ‘50 – proiecte pe care ți se întâmplă rar să le întâlnești în cariera de om de cinema.

De ce Moromeții 3? Cum ai explica cuiva, într-o singură frază, relevanța sa în 2024?

Pentru că și în anul 2024, atât în România cât și în lume, dilemele creatorului sunt aceleași legate de raportarea la mediul politic, pericolul unor societăți totalitare, sunt teme și contexte care din păcate nu au dispărut odată cu anii ‘50. Mi se pare foarte relevant pentru români în general.

Ce urmează pentru Transilvania Film în 2025?

La anul ne pregătim pentru un film nou pe care l-am regizat, Pădurea de Molizi, care va fi lansat sper în primăvară. Ne pregătim și pentru următorul film regizat de Florin Piersic Junior, ne pregătim pentru câteva filme străine, unele prezente pe afișele festivalurilor de la Cannes sau de la Veneția din 2024 și pentru un debut în lungmetraj – un film regizat de Cecilia Ștefănescu.