Top management romanesc la “export”

Top management romanesc la “export”

Anul acesta va aduce o crestere a intentiei de angajare a unor manageri expati pe diverse pozitii regionale si internationale, iar numarul executivilor romani care pot ajunge in fruntea unei companii din afara granitelor tarii, poate urca. Marius Persinaru, numit la inceputul acestui an Country General  Manager la Xerox Ungaria, vorbea intr-un interviu, acordat la finele anului trecut Biz despre principalele provocari cu care se confrunta un top manager la inceputul mandatului intr-o tara straina, dar si despre deschiderea companiilor straine fata de top manageri romani

 Care sunt principalele provocari cu care se confrunta un top-manager la inceputul mandatului intr-o tara straina? Ne puteti spune, care au fost acestea, in cazul dumneavoastra?

Cea mai mare provocare vine din partea culturii organizatiei in care intra. Am vazut mari esecuri suferite de top manageri considerati a avea mare potential la ei acasa, pur si simplu pentru ca nu au realizat la timp ca in alte parti oamenii au alte moduri in care interactioneaza, alte valori, alte motivatii. De cele mai multe ori, o tara straina inseamna in mod clar o cultura straina, cu implicatii evidente, atat la nivel superficial, de interactiune, catsi mai profund, de convingeri. Ideea este sa intelegi valorile organizatiei in care intri, pentru ca altfel, “nu-ti vei gasi locul” si nu vei da rezultate la nivelul asteptat. In cazul meu a fost vorba, in plus, si de schimbarea structurii job-ului, de la unul foarte ancorat in piata locala si executie, la unul mult mai strategic si de coordonare unor echipe aflate la mii de kilometri distanta si raspandite pe multe zone de fusuri orare.

Din experienta acumulata, atat in tara, cat si in strainatate, care sunt principalele lectii pe care angajatii romani ar trebui sa le invete de la omologii din afara? Dar top managementul?

Tot timpul este de invatat, din orice oportunitate in care te duce viata. Noi ar trebui sa invatam sa avem putina rabdare si sa invatam sa facem  lucrurile ceva mai asezat, mai structurat, iar omologii “din afara” n-ar fi rau daca ar fi ceva mai hotarati, mai decisivi si mai rapizi in decizie. Dupa cum vezi, adevarul este pe undeva pe la mijloc. Leadershipul, lucrul in echipa si motivarea echipelor sunt iarasi zone in care noi, romanii, am mai avea de lucrat, suntem buni profesionisti, talentati, dar cam individualisti. Britanicii sunt foarte buni la asta, o au cumva in singe, “au cuvintele la ei” si stiu cum sa conduca inspirational. Nu le gasesc o scuza, au doar citeva secole de dominatie mondiala.

Din experienta acumulata in afara granitelor tarii, cum vedeti deschiderea top managementului/ actionarilor companiilor britanice de a angaja pe pozitii de top si middle management expati? De ce?

Fara a vrea sa generalizez, multinationalele sunt deschise spre expati romani in pozitii de middle, si chiar top management, pentru ca au ocazia sa ii vada la lucru si sa le aprecieze calitatile. In masura in care se potrivesc strategiilor centrale, sunt invitati sa se alature echipelor de management de la centru.Nu neaparat fac asta si companiile locale. Si nu din conservatorism, ci pentru ca nu vad necesitatea si beneficiul in a angaja un expat.

Care sunt principalele avantaje pe care le aduce un top manager strain comparativ cu unul de pe piata locala? De ce?

O alta viziune, gandire “out of the box”, mai multa energie, dedicare, dorinta de a reusi, toate la un loc. Nu vreau sa spun cost mai mic, pentru ca, de fapt, asta este imaterial. Managerii expati din est nu sunt cautati pentru ca cer 20-30.000 lire pe an mai putin, ci pentru rezultatele care se asteapta de la ei. De fapt, un expat poate costa chiar mai mult ca unul local, pentru ca de multe ori se asigura si locuinta, scoala platita pentru toti copii sub 18 ani, taxe etc., care nu sunt costuri de neglijat.

Daca exista, care sunt principalele diferente dintre stilurile de management si de leadership vestice, comparativ cu cele din tara?

Buna observatie: “daca exista”. Nu uitati ca si noi, leaderii din est, am fost scoliti in cea mai mare masura dupa modele vestice, nu dupa cine stie ce modele locale sau si mai dinspre est. Deci, teoretic cel putin, ar trebui sa fim cam la fel. Doar teoretic, pentru ca practic ceea ce ne diferentiaza este modul in care interactionam. Noi suntem mult mai directi, parca nu avem rabdare, si asa este, am fost invatati sa ne miscam rapid, pentru ca altfel pierdem oportunitati mari, gestionam tot timpul organizatii si procese in schimbare si, in acelasi timp, livram rezultatele solicitate, sau macar asta incercam. In timp ce britanicii, de exemplu, sunt mult mai atenti la aparente, mult mai atenti in a nu deranja aparent pe cei cu care lucreaza, relativ conservatori si cei mai multi nu agreeaza prea tare schimbarea. Se simt mai bine daca numesc o schimbare “evolutie”, aceeasi schimbare pe care noi preferam sa o numim “revolutie“. De multe ori, asta ne da noua, esticilor, valoare in plus. Dar, sigur, depinde de cine judeca si alege.