Telefonul la care taci

Telefonul la care taci

Fiica unui prieten l-a intrebat pe tatal sau de ce ea are telefon mobil din 2015 si carte de chimie din 2013. De ce nu sunt amandoua din acelasi an. El i-a explicat ca, din pacate, s-au inversat niste valori si telefonul a fost considerat mai important decat manualul. Fiul meu cand a auzit aceasta poveste a tinut sa explice ca pe piata gadgeturilor e concurenta mai mare decat pe cealalta, deoarece scolile iti impun de pe ce carte sa inveti, si oricum chiar daca exista manuale alternative, ele sunt facute potrivit unei programe unice – rodul viziunii unor pastratori ai adevarului absolut.  

de Ionut Balan

Sunt de acord cu ideea ca piata educatiei este cartelizata, si din acest motiv e penurie si calitate proasta. Pe piata telefoniei, libertatea atrage capitalurile, in dauna educatiei.

Mai mult chiar, se spune ca iesirea din criza se face, de regula, cu salt tehnologic. Pe piata unde se vinde iPhone-ul progresul e evident. S-ar putea zice ca Steve Jobs a fost un geniu. Asa o fi, dar avem o problema. Din perioada critica nu se iese fabricand jucarii, criza nu poate fi depasita cu divertisment.

Iar daca ne uitam mai bine, constatam o gramada de defectiuni. Cine mai e constient ca functia primordiala a unui telefon mobil e de a vorbi la el? Din pacate, din instrument al comunicarii, el a devenit o unealta de izolare cvasiautista. In cluburi s-a facut liniste: toata lumea isi consulta contul de Facebook de pe telefon.

Intr-o lume in care viteza interactiunilor e mai mare, s-ar presupune ca si intensitatea comunicarii interumane creste. Dar calitatea comunicarii e la pamant. Site-urile de socializare au deformat reflexele naturale ale indivizilor, subordonandu-le algoritmilor dupa care functioneaza aplicatiile. Algoritmii decid cu cine si cum interactionam. De fapt, nici nu e vorba de interactiune reala, ci formala. Sistemul pierde entropie, isi epuizeaza energia interna si societatea se alieneaza.

Vulnerabilitatea tinerilor fata de acest autism social indus tehnologic nu poate avea alta explicatie decat degradarea procesului educational, in scoala si in familie. Nu mai stim sa  vorbim si nu ne mai suportam prezenta. Astfel se intampla cand politetea, manierele si codurile clasice de eticheta sunt inlocuite cu tutuirea, trasul cool de sireturi si cu dictatura corectitudinii politice.

Asadar, telefonul mobil a ajuns sa fie folosit pentru orice altceva decat pentru comunicare. Are mai multe facilitati pentru altceva, care, de facto, genereaza izolare. Intr-o lume in care lucrurile se intampla repede, ar trebui ca marirea numarului de contacte ce are loc cu ajutorul retelelor de socializare sa intensifice comunicarea.

Insa nu asta se intampla, site-urile anihileaza reactiile psihologice ale indivizilor si le subordoneaza felului in care functioneaza reteaua. Iar cand se institutionalizeaza felul in care se cunosc oamenii si scade procesul educational, ei devin captivi. Relatiile sociale ajung sa fie standardizate si sa se elimine anumiti stimuli. Caci una e sa vezi mimica unei persoane si alta sa citesti un text. Informatia e trunchiata si in buna masura retelele de socializare constituie o forma de propaganda.

Chiar asa, daca William Shakespeare si-ar fi scris piesele in ziua de azi oare i le-ar fi publicat cineva? Dar povestirile lui Mark Twain, de ce tratament ar fi beneficiat? Shakespeare nu si-ar fi vazut jucate Hamlet, Macbeth sau Romeo si Julieta. Cel mult ar fi putut sa-si puna cap la cap cateva scene cu buget restrans pe care sa le filmeze cu telefonul mobil si sa le uploadeze pe youtube. In ceea ce-l priveste pe Twain, din cauza anvergurii reduse a exprimarii, care se bazeaza doar pe exploatarea umorului absurd, probabil ca ar fi ajuns sa aiba cel mult un blog. Deci niciunul n-ar fi ajuns, in conditiile actuale, la varful literaturii universale, acolo unde sunt deja.

Schimbarea modelului de structurare a societatii, asa cum este el acum, permite performanta si optimizare ori reprezinta o problema si ar trebui revizuit? Din cate se observa, setea de parvenire este cea care propulseaza liderii in ziua de azi. Le asigura ascensiunea, in viteza, in ciuda superficialitatii si lipsei de bun simt. Dar, fiindca ei ajung sus dand din coate, pe seama tupeului, carentele lor culturale sunt evidente si asistam, practic, la nivelul conducatorilor, la o dictatura a snobilor si lansarea unui nou model de elita.

Ce sens are sa scrie Shakespeare sau Twain, cand sunt suficiente cartile lui Donald Trump: „Cum sa faci avere – primele 90 de zile pe drumul spre prosperitate“, „Nu renunta niciodata! Cum am transformat in succes cele mai mari obstacole pe care le-am avut de infruntat“, „Gandeste ca un campion – educatie informala pentru afaceri si viata“.

Ionut Balan este jurnalist independent, fost redactor-sef al revistei “Finantistii”, publicist la “Jurnalul National”, “Saptamana financiara”, “Piata financiara”, “Curentul”, “Bursa”, “Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de acelasi autor gasiti pe www.bloguluibalan.ro