Teatru pentru azi si maine

Teatru pentru azi si maine

Spune despre sine ca ii place riscul si isi doreste ca piesele pe care le regizeaza sa fie conectate la realitatea timpurilor pe care le traim. Cu aceasta viziune, tanarul regizor Horia Suru are curajul sa-si asume un manifest contra celor paralizati de pasivitate.

Dupa numai patru ani de la debutul ca regizor de teatru, Horia Suru are deja in portofoliu mai multe spectacole in programul teatrelor din Bucuresti (TNB, Excelsior, Teatrul Mic, Point) si din tara. Abordeaza teme actuale in societate, printre care impactul si influenta mass-media, consumerismul, rolul sistemului politic pentru oameni. De asemenea, lucreaza cu texte ale unor dramaturgi contemporani apreciati precum Lucy Kirkwood, Christo­pher During, Stephen Karam, P.J. Paparelli, dar si cu tineri dramaturgi romani, cum este cazul textului spectacolului “Umbre”, scris de o tanara de 17 ani, text castigator al concursului New Drama, initiat in toamna lui 2014 la Teatrul Excelsior din Bucuresti. Pe 20 mai debuteaza pe scena Teatrului Odeon, cu “INFER”, o piesa despre responsabilitatea in mediul virtual si despre felul in care virtualul devine o alta realitate.

Despre ce este “INFER”?

Este vorba despre o premiera nationala, atat a textului, cat si a autoarei, Jennifer Haley, care nu a mai fost niciodata montata in Romania. Este o piesa contemporana, cu premiera pe 20 mai la Teatrul Odeon, ce ii are protagonisti pe Mugur Arvunescu, Nicoleta Lefter, Cezar Antal – actori de la Teatrul Odeon, Ionut Grama si Sandra Ducuta, eleva la Liceul Lazar. “INFER” reprezinta o definitie intr-un viitor mai mult sau mai putin departat a ceea ce azi numim internet. Cumva trateaza evolutia galopanta a tehnologiei si cat de mult aceasta ne afecteaza viata sau ne ajuta, cat de mult se va extinde sau pana unde se va extinde, despre ce inseamna libertatea ascunsa in spatele unui monitor, daca ne ajuta sau nu sa ne descoperim pe noi insine mai bine. Despre toate acestea este piesa “INFER”.

Cum iti alegi piesele pe care le pui in scena?

Eu, in general, cred intr-un teatru care este conectat la realitatile vremii, conectat la ce se intampla in jurul nostru, la ce se intampla in lume, in societate, prin urmare caut texte in consecinta. Propun piese de teatru care lucreaza cu ce se intampla acum si care, din punctul meu de vedere, intreaba, explica, studiaza, pun in chestiune o anumita problematica care ar putea fi interesanta pentru spectatorul din ziua de astazi.

Faci parte din noua generatie de regizori. Cum este viata de regizor tanar de teatru in Romania anului 2016?

Nu pot sa ma abonez unei generatii. Daca cineva considera ca suntem un grup, este in regula, noi suntem insa entitati diferite, regia in sine este o meserie individuala. Pe plaja mea de varsta sunt cativa regizori foarte activi, evident ca ne stim, caci traim intr-o lume foarte mica. Sunt insa multe institutii in care oamenii tineri, nu doar regizori, ci si actori, sunt acceptati foarte greu. In general, se considera ca tinerii nu pot sa faca fata sau ca trebuie sa acumuleze 20 de ani de experienta pana sa ajunga sa faca ceva. Cred ca ar trebui sa mai schimbam un pic gandirea, sa li se dea si tinerilor o sansa. Pe de o parte, ar fi bine daca directorii de teatre ar chema pe stagiune si cate unul – doi tineri, ca sa vedem si viziunea unui regizor tanar asupra societatii, pe de alta parte, ar fi bine si ca publicul sa aiba mai multa deschidere sa descopere si alte lucruri.

Cum este lumea teatrului in provincie fata de cea din Bucuresti?

Cred ca depinde de teatru. Sunt locuri unde se lucreaza mult mai usor ca in Bucuresti, pentru ca nu se repeta mai multe spectacole in acelasi timp, cand se face un proiect, toata lumea e concentrata pe el, la fel si cu actorii se lucreaza mai usor, nu ca in Bucuresti, unde, uneori, pentru ca au mai multe spectacole, cu greu ii prinzi o ora la repetitii. In teatrele din tara este mult mai multa liniste, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere este mult mai bine. Sunt insa si locuri unde bate vantul, e asa o imbacseala si, chiar daca ai liniste, e foarte greu sa urnesti lucrurile. Parca nu mai exista niciun fel de dorinta de a face ceva, curg niste spectacolase de ai impresia ca sunt facute acum 50 de ani.

E grea viata de regizor de teatru?

Lucrand doar pe proiecte si nefiind angajat al unui teatru, inseamna ca am de lucru pana in ziua premierei. Nu pot sa-mi fac planuri pe termen lung. Lipsa de stabilitate este si stresanta, si enervanta, si frustranta. Cu toate acestea, nu am avut o zi libera in ultimii patru ani.

Mai sunt artistii boemi?

Cred ca e un mit ca artistii sunt boemi in 2016. Intr-un procent covarsitor, nu isi mai permit sa fie boemi. Au si ei de platit chirie si banii aceia trebuie obtinuti de undeva, ceea ce ii face sa fie mai conectati la viata reala. Noua generatie este mult mai putin boema, nemaifiind posturi, nefiind angajati pe viata, sunt fortati sa fie mai conectati la ce se intampla.

Cum afecteaza situatia aceasta munca de creatie?

Afecteaza atat de mult cat lasa fiecare sa o afecteze. La unii se vede mai mult, la altii mai putin. Problema este ca exista in teatre o categorie de oameni angajati pe viata, total deprofesionalizati si neinteresati de nimic, la fel cum exista o categorie de oameni care stiu ca daca nu dau totul in proiectul viitor nu vor mai fi luati.

Ce rol joaca tehnologia in teatru?

In general, institutiile noastre de spectacol sunt prost dotate, spre foarte prost. Ceea ce ma supara foarte tare. Multe teatre functioneaza cu aparate cumparate in anii ’50 – ’60 si nu exista niciun interes in a dota din punct de vedere tehnic salile de spectacol. Chiar exista o reticenta mare fata de tehnologie, aud deseori ca in teatru actorul trebuie sa fie in centru si nu trebuie acoperit de tehnologie. Nu cred ca ar trebui sa acoperim teatrul in tehnologie, tot emotia este cea mai importanta, insa pentru a crea emotie pentru spectatorul contemporan, pentru a-i capta atentia, cred ca avem nevoie si de tehnologie. Sunt de parere ca tehnologia potenteaza emotia, nu o anihileaza. Cred ca teatrul are nevoie sa se reinventeze. Militez pentru progres tehnologic in teatru oriunde ma duc, la fel cum militez pentru actori tineri ori de cate ori am ocazia.

In general, despre ce este teatrul propus de regizorul Horia Suru?

Imi doresc sa fac un teatru pentru niste oameni, spectatori care sunt activi, conectati la realitatea timpurilor in care traim. Din punctul meu de vedere, avem o mare problema deoarece o mare parte a societatii traieste intr-o pasivitate totala. Foarte multi nu iau atitudine fata de nimic, nu-i afecteaza nimic, nu-i intereseaza nimic. Imi place sa cred ca fac teatru contra acestei atitudini de pasivitate generalizata.