Taxe care sfidează logica

Reading Time: 3 minute

Când cumperi un pachet de acțiuni la o companie, legea nu consideră automat că deținerea respectivă face parte din averea ta și că ai statutul de proprietar. Dacă acțiunile respective nu reprezintă peste 5% din capitalul social al companiei, legislația spune că deții doar titluri de tranzacționare. Doar dacă ajungi să controlezi mai mult de 5% devii acționar semnificativ, adică ai drept de decizie și poți avea reprezentare în AGA.

de Ionuț Bălan

Din acel moment poți fi considerat coproprietar. Te poți asocia. Acțiunile tale nu mai au doar componentă de trading, ci și de patrimoniu, poți cu ajutorul lor să transferi și alte active deținute de companie.

Această chestiune este relevantă în contextul unei întrebări pe care am adresat-o, cu mai multă vreme în urmă, unui președinte al INS: Cât de relevantă vi se pare includerea evoluției prețurilor imobilelor, a valorilor acțiunilor și a impozitelor în calculul inflației?

Și iată ce mi-a răspuns: “Precizez că, din punctul de vedere al definiției oficiale în vigoare, IPC măsoară evoluția prețurilor de consum a mărfurilor și tarifelor serviciilor achiziționate de populație pentru satisfacerea nevoilor proprii. Astfel, achiziționarea de elemente care nu sunt considerate bunuri și servicii nu intră în sfera de cuprindere a IPC (de exemplu: cumpărarea de acțiuni, bonduri și alte active financiare). În mod similar, plățile realizate pentru achitarea impozitului pe venit și a contribuțiilor la asigurările sociale nu sunt considerate cumpărări, deoarece nu se primește nimic în schimb și ca urmare sunt în afara ariei de cuprindere a IPC.

În ceea ce privește imobilele, precizez că, în acest moment, la nivelul UE se derulează un proiect al cărui scop este de a calcula un indice de preț al locuințelor ocupate de proprietari și care analizează posibilitatea includerii acestui indice în calculul IPC.

Reamintesc faptul că imobilele sunt considerate, conform sistemului conturilor naționale, formare brută de capital fix și nu bunuri de consum și de aceea nu au fost incluse până în prezent în calculul IPC. În orice caz, influența asupra IPC va trebui să ia în considerare evoluția prețurilor locuințelor, excluzând influența prețurilor pământului”.

Revenind, sub 5% legea nu te recunoaște ca deținător al unui activ. Președintele INS intervievat sugerează că ai doar titlu de tranzacționare, nu ești și coproprietar, deși, în România, a avut loc un program de privatizare în masă cu reverberații din trecutul comunist, când românii erau concomitent proprietari, producători și beneficiari. Însă asta doar dacă deții peste 5% din capitalul unei companii, ca să te “valideze” cadrul legal.

Bineînțeles, acest prag magic de 5% impus de lege este pur arbitrar, exact ca salariul minim sau ca limitele de venituri sub care ai dreptul la ajutoare sociale. De ce 5% și nu 4% sau 3,789%?

Și tot aici poate fi redeschisă discuția legată de taxare: de ce ţi se ia un impozit de 16% pe variația unui activ când îi crește prețul și nu ţi se dă când scade, iar dacă activul provine din programul de privatizare în masă de ce nu se includ, atât activul cât și impozitul, în calculul inflației?

Se vede cum statul se încurcă în categorisiri. Mașina ba e proprietate cum spune Fiscul, adică avere, ba e bun de folosință îndelungată, cum zice tot statul, prin programul Rabla.

În unele programe guvernamentale sunt active și ca atare-s taxate, chiar suprataxate, în altele bunuri, ceea ce arată o judecată cu dublă măsură.

Asta vădește că ar trebui să se impoziteze numai venitul, nu și averea. Și iar trebuie precizat că, la nivel de țări, există tratate de evitare a dublei impuneri, care însă nu funcționează și în interiorul statelor, în raport cu cetățenii acestora.

Poate că n-ar fi rău ca măcar politicienii să fie sinceri dacă tot dau cu taxe din toate pozițiile şi să recunoască faptul că nu știu să administreze și de aceea practică impozite mari. Poate că ar fi nevoie de altă clasă politică, însă ni se sugerează că aceasta, din moment ce e aleasă, trebuie să o suportăm. Ceea ce face ca problema ei – nepriceperea – să devină a noastră și să fie întreținută cu impuneri fiscale ce sfidează logica.

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei “Finanțiștii“, publicist la “Jurnalul Național“, “Săptămâna financiară“, “Piața financiară“, “Curentul“, “Bursa“, “Evenimentul zilei“. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro