Tamika Abaka-Wood: „Creativitatea înseamnă joacă și practică”

Tamika Abaka-Wood: „Creativitatea înseamnă joacă și practică”

Creativă și strategă londoneză, cu sediul în prezent în Brooklyn, a avut norocul să fi petrecut peste 10 ani dezvoltând și conducând proiecte centrate pe oameni care ne reimaginează viitorul. Tamika Abaka-Wood este, de asemenea, co-fondatorul și directorul de creație al Plantain Papers, un jurnal tipărit anual, stocat la Moma PS1, Somerset House și The Underground Museum. Ține prelegeri ca invitată a Universității de Arte și la Școala de Design Parson, creează și este curator al https://dial-an-ancestor.com/.

Invitată la Unfinished 2022, Biz a vorbit cu Tamika despre carieră, strategie, creativitate, experiențe și viitor.

Ai spus că tu vezi lucrurile așa cum sunt, iar apoi despre cum ar putea să fie în viitor. Ne poți spune mai multe?

Da. Cred că există o concepție greșită comună că există un viitor și este departe. Semnalele de astăzi, fie că este vorba despre legislație, urbanism, progrese tehnologice, cultură pop… toate sunt alchimiste pentru a crea viitoruri multiple pentru mai multe grupuri de oameni. Viitorul este deja aici, este doar distribuit inegal și munca mea abordează acest lucru în moduri creative, participative și bazate pe cercetare.

Te-ai alăturat B+A ca prim angajat cu un contract de zece zile, iar patru ani mai târziu ai devenit director de strategie. Care au fost cei mai importanți pași pe care i-ați făcut?

Wow. Bună cercetare. Am avut încredere în proces și în oameni, mai important. Am acceptat ambiguitatea. De asemenea, mă gândesc adesea dacă titlurile se potrivesc cu viața și valorile pe care vreau să le trăiesc.

La B+A vorbești despre Imaginație Strategică. Ce este mai exact și cum funcționează?

Am fost învățați de-a lungul vieții noastre și mai devreme să avem neîncredere în noi înșine, să luăm ceea ce ni se dă drept valoare nominală și să renunțăm la vis și să trecem direct la construcție. Trebuie să ne imaginăm înainte de a construi, așa că depășim limitele a ceea ce lumea ne spune că este posibil. Strategia este despre gândirea pe termen lung, planificarea și execuția acelui vis.

Cum a fost călătoria ta de la dans la psihologie și la antropologie? De care te simți mai conectată astăzi?

Mare întrebare. Simt că toate sunt practici și modalități de mișcare care au fost moștenite în înțelegerea mea despre mine și despre lume. Este întotdeauna amestecul de discipline care a condus la locuri și răspunsuri mai interesante, pentru mine.

Ai lucrat în 27 de țări în ultimul deceniu. Care au fost experiențele cheie care v-au afectat cariera și viața?

Am locuit un an în Etiopia, când aveam 21 de ani. Îmi amintesc importanța unei femei cu care m-am dus să iau apă la 5 dimineața. Cu o zi înainte, ea a cerut ONG-ului și brandului cu care lucram în parteneriat să aducă fântânile de apă mai aproape de casa ei, astfel încât să nu fie nevoită să meargă 4 ore în fiecare zi – o cerere rezonabilă.

Când mergeam împreună, ea s-a răzgândit și a spus că, de fapt, acesta a fost momentul pe care îl prețuia cel mai mult pentru a fi departe de responsabilități, pentru a râde, pentru a glumi cu prietenii ei, pentru a vorbi despre băieți… m-a învățat importanța experienței, de a face cu, mai degrabă decât a spune și a asculta.

Perspectivele vin dincolo de valoarea nominală. Ele necesită atenție profundă, timp și grijă. De asemenea, m-a făcut să înțeleg importanța de a fi un antropolog negru – a privi atât din perspectivă din interior, cât și din exterior este o abilitate importantă.

Ce te-a inspirat pentru Plantain Papers? Cum ai început și cum a evoluat proiectul?

Tahirah Edwards-Byfield, Lemara Lindsay-Prince și eu văzut valoarea umilei banane, precum o legătură între culturile din africane, caraibiene și latine. Cu toții o împărtășim, folosim diferit și adorăm. Este un dispozitiv umil care le permite oamenilor să vorbească despre casă, memorie, identitate, comunitate și multe altele.

Care sunt planurile tale pentru viitorul apropiat?

Plănuiesc să mențin păstrez în viață dial-an-ancestor timp de 100 de ani și să continui să-l evoluez. Alături de mine. Aș dori să îmi iau ceva timp semi-semnificativ pentru a explora, a juca și a respira și apoi să mă gândesc la ce urmează. Îmi țin ochii și inima deschise, mereu.

Ai vorbit într-un interviu despre cum romantizarea tinereții este o poveste la fel de veche ca timpul. Totuși, devine evident când vorbim cu „generația slash” și apoi citim despre „generația slash” printr-o lentilă glamourizată, că ceva se pierde în traducere. Ne poți spune mai multe despre această generație și despre cum o percepi?

Ei sunt generația care a crescut cu cunoștințele lumii [și cunoștințele percepute] la îndemână, este zgomotoasă, este plină de potențial, sunt mulți ochi pe ei și moștenesc o mulțime de sisteme foarte deteriorate și sunt întrebați pentru a le repara. Au multă presiune pe umerii lor, dar îmi dau speranță, sunt excelenți în identificarea, împărtășirea și utilizarea lumilor lor pentru a deschide lumi noi.

Cum ar trebui, în opinia ta, să se poziționeze diferit brandurile față de aceasta?

Sincer, ar fi nevoie de o încetinire, o îndepărtare de consumerismul de masă și o dorință de a face bine cu puterea, resursele și accesul pe care le au… pentru a începe să vorbească cu oameni de toate vârstele, nu doar cu generația Z de la care încearcă să câștige loialitate pe viață! Lucrurile încep să se schimbe, cu lideri mai îndrăzneți și mai echilibrați față de branduri.

Ce reprezintă pentru tine Off-Center?

Toni Morrison: “Am stat la graniță, am stat pe margine și am revendicat-o ca fiind centrală. Și am lăsat restul lumii să se mute acolo unde eram eu.”

Joan Didion via Chinue Achebe via John Keates: „Lucrurile se dezintegrează, centrul nu poate rezista”.

Reprezintă o descentralizare a puterii, o împărtășire și o dovadă de sentiment, comune.

Cum ai caracteriza experiența Unfinished?

Un experiment magic și o experiență de învățare comună, dezînvățare și mirare.

Ce știai despre România înainte de a ajunge aici (dacă știai) și cum și de ce s-a schimbat perspectiva ta?

Bună întrebare. Mătușa mea s-a îndrăgostit în România acum 20 de ani când lucra într-un orfelinat și a petrecut puțin timp aici, așa că am auzit lucruri minunate despre oamenii și locul de aici. Aveam foarte puține așteptări sau înțelegere prealabilă a României. Încă încerc să înțeleg unde începe Unfinished și unde se termină Bucureștiul și invers. Zidul statisticilor din grădină a fost foarte educativ și lămuritor pentru mine ca să înțeleg temperatura culturală și politică a României. Anul viitor aștept cu nerăbdare să colaborez și mai mult cu bucureștenii.

Cum găsești inspirația?

O caut mereu. Petrec mult timp în galerii, muzee și evenimente gratis în New York City. Îmi place să mă mișc, liniștea, să ascult oamenii care au perspective diferite față de a mea.  

Ce înseamnă creativitatea pentru Tamika Abaka-Wood?

Încercare, experimentare, să fac lucruri mediocre și să le îmbunătățesc. Creativitatea înseamnă joacă și practică.

În acest moment și reușind deja atât de mult, care consideri că ar fi obiectivul profesional suprem pentru tine și de ce?

Wow. Acesta este un memento minunat. Aș dori să acord prioritate vieții mele spirituale, vieții mele romantice, prieteniilor, practicilor mele artistice, bunăstării mele financiare și tuturor celorlalte domenii ale vieții cu care nu petrec atât de mult timp! Dar din punct de vedere profesional, conform întrebării – aș dori să las planuri pentru generațiile viitoare în domeniile creative/profesionale pe care să le considere valoroase într-un fel – poate un fel de curriculum. De fapt, am început unul la B+A numit Beyond, care va fi disponibil la începutul lui 2023 – urmăriți acest spațiu!

Ești mereu în căutarea următoarelor tendințe. Care crezi că sunt cele pentru industria marcomm în 2023?

Experiență, experiență, experiență. Experiență senzorială completă, de îmbunătățire a vieții, de afirmare, de schimbare a perspectivei!