Studiu: Cât ar trebui să fie salariul minim în România?

Reading Time: 9 minute

Creșterea rapidă a salariului minim din ultimii ani a fost cu mult peste rata de creștere a inflației, cât și peste rata cumulată de creștere a productivității muncii cu inflația. În iulie 2024, salariul minim a crescut cu peste 23% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Noul studiu al Confederației Patronale Concordia – Politica Salariului Minim în România – și-a propus să analizeze evoluția și factorii economici care influențează nivelul salariului minim pe economie, în țară și în statele Uniunii Europene, dar și considerentele fiscale, particularitățile economice și sociale ale României, alături de scenarii distincte pentru mecanismul de actualizare a salariului minim.

Aproximativ 35% din numărul de angajați ȋn economie sunt plătiți la salariul minim sau aproape de acesta, iar acest fapt creează distorsiuni semnificative în economie la orice modificare a nivelului salariului minim. De exemplu, o creștere de 20% a salariului minim – mai mică decât cea din ultimul an – duce automat la o creștere a salariului mediu cu aproape 8%, în ipoteza puțin probabilă că toate celelalte salarii rămân neschimbate.

„Salariul minim pe economie din România a avut cea mai rapidă creștere din cadrul Uniunii Europene, de la un nivel foarte scăzut, de 142 de euro, în 2010, la 744 de euro, astăzi. Acest ritm de creștere nu mai este sustenabil, fără investiții și reforme care să ducă la creșteri la fel de accelerate de productivitate. Suntem aproape de media europeană și la media regională. Pe termen mediu, un raport de 45-50% între salariul minim și cel mediu (unde suntem deja) este o formulă echilibrată, care prezintă mai puține riscuri pentru sănătatea economiei. În același timp, este important să mutăm conversația de la salariul minim brut și nivelul său, la cum facem să păstrăm rata accelerată de creștere a salariilor medii din România prin infrastructură de calitate, productivitate sporită și valoare adăugată mai mare în economie. Nu în ultimul rând, e bine să fim conștienți că, de acum înainte, majorări bruște ale salariului minim, fără măsuri compensatorii de creștere a productivității, vor duce la șomaj în sectoarele mai puțin productive ale economiei, dintre care studiul nostru a identificat treisprezece”.
Radu Burnete, directorul executiv al Confederației Patronale Concordia

Peste o treime dintre angajații români sunt plătiți cu salariul minim sau aproape de minim

Studiul a relevat, printre altele cum creșterea rapidă a salariului minim din ultimii ani a fost cu mult peste rata de creștere a inflației, cât și peste rata cumulată de creștere a productivității muncii cu inflația. În iulie 2024, salariul minim a crescut cu peste 23% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Una dintre particularitățile socio-economice ale României este că are una dintre cele mai scăzute rate de participare la forța de muncă a oamenilor apți din Uniunea Europeană, 68,7%, față de media europeană de 75,3%. Rata de participare din România se află la un nivel sub toate statele din regiune: Bulgaria (76,2%), Ungaria (80,7%), Polonia (77,9), Cehia (81,7%). Situația este agravată de faptul că România are una dintre cele mai mari rate ale șomajului în rândul tinerilor (segmentul de vârsta 15-24 de ani), anume 20,5% față de media europeană de 14,7%. Politica salariului minim este crucială în contextul șomajului ridicat în rândul tinerilor, deoarece o creștere prea abruptă a salariului minim poate limita accesul acestora pe piața muncii, făcând angajarea mai dificilă pentru cei cu experiență redusă.

România are un număr foarte mare de angajați plătiți la salariul minim sau aproape de minim, aproximativ 35% din numărul de angajați în economie. Acest fapt creează distorsiuni semnificative în economie, la orice modificare a nivelului salariului minim. De exemplu, o creștere de 20% a salariului minim – mai mică decât cea din ultimul an – duce automat la o creștere a salariului mediu cu aproape 8%, în ipoteza puțin probabilă că toate celelalte salarii rămân neschimbate. Astfel, creșterile salariale sunt forțate să se decupleze de fundamentele macroeconomice, putând să avanseze peste rata inflației și a productivității, alimentând inflația.

Procentul mare de angajați plătiți cu salariul minim, sau foarte aproape de el, necesită o reevaluare a raportului dintre salariul mediu brut și cel minim, la un nivel inferior de 50%. Economia a funcționat relativ bine în ultimii ani, cu o medie a acestui raport de 45%. Substituirea limitei de 50% a raportului dintre salariul mediu brut și cel minim cu un interval de 40-50%, care să răspundă astfel și ciclului economic, ar fi o alternativă de preferat, deocamdată, pe un orizont de timp mediu.

Riscul pentru economie al menținerii raportului dintre salariul mediu brut și cel minim la 50%, sau chiar mai mare, la 52% conform propunerii legislative a guvernului, este ca un număr din ce în ce mai mare al angajaților va fi plătit la nivelul salariului minim. Ceea ce va alimenta, artificial, de la sine, o spirală a creșterii salariu minim, salariu brut și apoi din nou salariu minim, și așa mai departe, independent de condițiile de piață.

Politicile economice și sociale ar trebui orientate către soluții care să detensioneze distribuția salariilor la nivele mici, nu să o accentueze, astfel încât salariile să poată să răspundă libere la condițiile de cerere-ofertă. Problema de fond este că, prin impunerea unui interval atât de îngust și la un nivel atât de ridicat, de 50-52% a raportului dintre salariul mediu brut și cel minim, aplicarea oricărei formule sau mecanism de actualizare a salariului minim devine redundantă.

Topul sectoarelor cu salarii mici

Studiul citat a relevat 13 sectoare care sunt cele mai expuse riscului de a pierde locuri de muncă. Acestea sunt:

Agricultură, vânătoare, activități conexe
Agricultura, silvicultura, pescuit
Fabricarea produselor textile, articole de îmbrăcăminte
Prelucrarea lemnului
Industrie alimentară, băuturi, tutun
Fabricarea mobilei
Construcții
Comerț cu amănuntul fără vehicule
Transporturi terestre și prin conducte
Hoteluri și servici de alimentație publică
Activități de poștă și de curierat
Activități sportive, recreative, distractive
Reparații de calculatoare, de articole personale și de uz gospodăresc.

De exemplu, creșterea salariului minim în agricultură generează o nevoie echivalentă de creștere a subvențiilor, iar activitățile de poștă și de curierat sunt la risc dacă salariul minim crește cu mai mult de 2.4% – ritmul mediu anual al productivității muncii din ultima decadă. De asemenea, industria textilă este sensibilă la orice creștere a salariului minim, având în vedere contracția continuă a productivității muncii – problema competitivității sectorului s-a reflectat în înjumătățirea capacității de export, în ultimii 10 ani, de la 10% în total exporturi, în 2013, la 6%, în 2023.

Studiul a fost realizat pentru Confederația Patronală Concordia, în cadrul proiectului „Consolidarea capacității Concordia pentru dialog social”, Cod 302141, proiect cofinanțat de Uniunea Europeană. Confederația Patronală Concordia este partener social reprezentativ la nivel național, care aduce împreună firme cu peste 350.000 de angajați din 17 industrii esențiale pentru economie, cu o pondere de mai mult de un sfert din PIB-ul României.

Prognoza pentru evoluția salariului mediu

Studiul propune mai multe soluții pentru mecanismele de actualizare a salariului minim, pe baza acelor variabile economice care au fundamente economice. O variabilă importantă este rata inflației, care actualizează nivelul de trai, iar indexarea cu aceasta menține puterea de cumpărare a salariilor, în ipoteza taxelor și a deducerilor constante.

Dar o economie care este angrenată într-un proces de convergență crește mai repede, astfel încât, în anumite condiții, și salariile pot crește mai rapid decât rata inflației, fără declanșarea unor dezechilibre macroeconomice semnificative pe anumite perioade de timp. Datorită acestui fapt, sunt considerate și alte variabile relevante, cum ar fi creșterea economică sau productivitatea, care ar putea fi indexate fracționat pentru a ține cont de acest fapt.

Scenariul 1: Inflație și creștere economică

În acest scenariu, salariul minim brut se ajustează cu evoluția prognozată a ratei inflației și, în anumite condiții, se poate ajusta suplimentar și cu un procent din rata prognozată a PIB-ului real, fără însă să se depășească pragul indicativ de 50% dintre salariul minim brut și salariul mediu brut. Aceste condiții ar trebui să țină cont de situația curentă economică și de perspectiva de creștere economică pe termen scurt.

Scenariul 2: Inflație și productivitate

În acest scenariu, salariul minim brut se ajustează cu evoluția prognozată a ratei inflației și, în anumite condiții și cu un procent din rata de creștere a productivității muncii, fără a depăși însă pragul indicativ de 50% dintre salariul minim brut și salariul mediu brut. În principiu, plaja de valori a creșterii productivității muncii se consideră dată de productivitatea muncii din sectoarele cu salarii mici, așa cum reiese din analiza capitolului 3, iar evaluarea plajei tolerabile va ține seama de importanța sectorului dată de numărul de angajați.

Scenariul 3: Interval de variație salariu minim față de salariul mediu brut

Practic aceasta este condiția suplimentară favorizată de autorități, de a menține raportul dintre salariul minim brut și salariul mediu brut între intervalul prestabilit de 50-52%. Este irelevantă utilizarea oricăror altor variabile economice în formulă din moment ce, ceea ce este necesar este doar valoarea salariului mediu brut. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 4.4, în ipoteza în care salariul minim rămâne neschimbat până la sfârșitul acestui an.

Tabelul 4.4 prezintă proiecția salariului minim în două subscenarii. Primul menține raportul dintre salariul minim brut și salariul mediu brut la 50%, al doilea la 52%. Ca criteriu de comparație, pentru a avea o idee de o limită ce ar putea fi considerată inferioară în proiecția creșterii salariului minim, în prima coloană din tabel este prezentată și varianta în care acest raport ar fi de 40%.

Scenariul 4: Inflație și creștere economică, valori prognozate

Acesta este scenariul vehiculat de către autorități, care are o formulă similară cu cea de la scenariul 2, cu două diferențe. Prima este că variabilele de indexare sunt toate valori prognozate pentru anul următor, practic, perioada în care se va aplica salariul minim. A doua diferență este că în formula de indexare se folosește valoarea PIB-ului și nu a valorii adăugate brute în economie, aceasta din urmă fiind preferată de obicei pentru calculul productivității.

Implicații pentru politicile economice

Proiecțiile salariului minim în toate scenariile de mai sus arată că rata medie anuală de creștere a acestuia va fi, aparent, mai mică decât a fost în trecut. Această rată poate varia undeva între 3,4% și 7,3% pe an, mult mai redusă decât valoarea de 14,9% pe an, din ultima decadă.

Un alt avantaj pentru economie ar fi predictibilitatea. Odată ce este agreată o formulă de actualizare a salariului minim, plaja potențială de variație devine mai predictibilă, față de cum a fost în trecut, chiar și pe un orizont de timp mai îndepărtat.

Din punct de vedere tehnic, un scenariu apropiat ar fi mai consistent cu fundamentele macroeconomice, justificarea coeficienților fiind dată de analiza comparativă a sectoarelor vulnerabile. Este important, însă, ca productivitatea acestor sectoare să fie monitorizată constant, pentru a identifica din timp eventuale schimbări în structura economiei.

Date fiind aceste schimbări, atât mecanismul de actualizare al salariului minim, cât și coeficienții din el ar putea fi revizuiți periodic, la intervale de 3-5 ani, de exemplu. Mecanismul de creștere a salariului minim trebuie să țină cont, în primul rând, de situația competitivității în sectoarele cu salarii mici. Pentru a menține capacitatea de investiții în aceste sectoare, salariul minim ar trebui să crească cel mult în ritmul anual al productivității muncii, un posibil reper fiind productivitatea medie din ultima decadă.

În sectoare precum agricultura, industria textilă, construcții, comerțul cu amănuntul sau fabricarea mobilei, avansul anual al productivității muncii a fost de până în 6%, în ultima decadă. În sectoarele în care productivitatea este în scădere, există riscul de a pierde locuri de muncă pe viitor, la rate de creștere a salariul minim peste nivelul inflației.

Comparația cu date istorice are mai puțină relevanță în acest caz, datorită faptului că rata de convergență a economiei României a crescut în ultimii ani. Așa cum reiese și din analiza comparativă cu țările din regiune, care practic au trecut prin această etapă înaintea României, spațiul de creștere a salariului minim, fără repercusiuni asupra competitivității, se diminuează pe măsură ce rata de convergență se apropie de media UE.

Există, însă, și riscuri legate de proiecția ratei de creștere a salariului minim, observată în scenariile considerate. Riscurile țin, printre altele, de evoluția inflației, a creșterii economice sau a ratei de creștere a câștigului salarial mediu brut.

În ipoteza că ultima cuprinde, implicit, și incertitudinile din primele două variabile, proiecția salariului mediu brut s-a făcut în două scenarii. Primul este rata istorică din ultima decadă, de 11,7%. Al doilea scenariu este o variantă intermediară între rata istorică și rata maximală, rezultată din analiza scenariilor anterioare. Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Potrivit studiului, impunerea unei limite inferioare de ridicate (de 50%, a raportului dintre salariul mediu brut și cel minim), într-un moment în care economia nu a apucat încă să se ajusteze pe deplin la creșterile din ultimul an ale salariului minim, ar putea avea efecte adverse, îndeosebi pe termen scurt și mediu. Așa cum este menționat și în Directiva UE privind salariul minim, această referință este indicativă. Multe țări din UE, ca și Cehia de exemplu, își lasă o perioadă mai îndelungată de timp, de câțiva ani, pentru a ajunge către ea.