Sorina Dumitrescu: Eternitatea unei fracțiuni de secundă

Pasionată de artă, design, fashion, Sorina Dumitrescu este și autoarea „misterioasei” fotografii care a apărut pe coperta ediției speciale BizEgipt. Despre o viziune la feminin a fotografiei și condiția artistului în vremuri de criză, în interviul de mai jos.

Care este povestea fotografiei de pe coperta BizEgipt?

Am primit un telefon într-o zi: “Hei, bună, uite, se caută o fotografie pentru coperta revistei Biz, tema este Egiptul, ce zici, ne poți ajuta?”. Și, cum îmi plac proiectele provocatoare, am zis da, deși nu aveam nici cea mai vagă idee cum aș putea să fotografiez Egiptul în timp ce mă aflam în București. Am avut mai multe idei: una a fost să găsesc o pisică Sphynx și să fac un portret cu motanul „egiptean” îmbrăcat într-un costum de business în miniatură. Am scris unor proprietari de pisici, dar din păcate deadline-ul era foarte strâns și nu am reușit să rezolv în timp util. Am explorat apoi sculpturile de tip origami și am construit diverse forme, de la faraoni la piramide. M-am oprit în cele din urmă asupra piramidelor pentru că am înțeles că îmi dau posibilitatea să creez o imagine care se apropie foarte mult de sentimentul pe care îl ai când ești acolo în fața lor în căldura deșertului. Am căutat tutoriale de origami; a fost un exercițiu bun pentru a-mi antrena „mușchiul” creativ. Am făcut piramidele din carton și nisipul și fundalul au fost simulate din hârtie de mătase, foarte fină și semitransparentă. Pentru fotografia propriu-zisă am folosit lumina continuă. Îmi place foarte mult să lucrez cu lumină continuă sau lumină naturală. Lumina continuă dă multă profunzime și dramatism unei ima­gini. Cumva, cred că am reușit să redau efectul acela de Fata Morgana pe care îl simt exploratorii deșertului prin deșert privind în zare piramidele în arșița amiezii și sentimentul că mileniile de istorie te privesc.

Ce înseamnă inovație în munca unui fotograf?

Dacă ar apărea astăzi un pictor care călătorește în timp din trecut, nu ar avea prea multe probleme să se adapteze. Pensulele, vopseaua și pânza au fost practic aceleași de secole, la fel ca și ideea de a expune tablouri într-o galerie. Nu același lucru se întâmplă în lumea tumultuoasă a fotografiei. Camerele pe care le folosim, modul în care manipulăm, edităm și distribuim imaginile sunt complet diferite. Fiecare dintre noi este acum un fotograf cu un aparat foto relativ sofisticat în fiecare telefon. Suntem bombardați cu imagini pe toate canalele, de la presă și outdoor la social media. Paradoxal, explozia de inovație tehnologică ce a demo­cratizat fotografia ne dă voie nouă, fotografilor profesioniști, să revenim la lucrul cel mai importat pentru a avea lucrări care se remarcă în ocea­nul de content – inovația în conceptualizare. Adevărata valoare nu mai stă în tehnologie, ci în ideea pură făcută posibilă de tehnologie. Despre idei se pot scrie zeci de mii de cuvinte, dar cel mai simplu e să fie văzute.
Eu le adaug pe ale mele pe www. sorinadumitrescu.com.

„Fotografie” este de genul feminin. Cum se transmite această legătură prin intermediul lentilei foto?

Corect punctat. Fotografia este de genul feminin, la fel și alte substantive importante precum sensibilitate, creativitate, inovație, evoluție sau pasiune. Cu întrebarea aceasta atingem un punct sensibil, acela al prezenței insuficiente a femeilor în piața locală de fotografie profesionistă pentru produs, pentru publicitate, pentru modă, sau pentru eveniment. Este o lume dominată de bărbați și acest lucru afectează nu doar femeile din branșă ci, evident și calitatea produsului creativ. Substantivele enume­rate mai sus se manifestă limitativ doar prin lentila masculină. E timpul, cred, ca oamenii de decizie din agențiile de advertising și de PR, din departamentele de marketing și de comunicare să înțeleagă acest lucru și să promoveze activ talentele feminine și în cadrul proiectelor de fotografie și film. Ar fi o dovadă că industria evoluează, devine mai relevantă și se aliniază la acea parte de Europa către care privim cu respect.

Cum ți-a afectat activitatea de fotograf epidemia de COVID-19?

Așa cum a fost afectată activitatea tuturor, aproape total, dar am încercat să văd partea bună din toată această transformare. Am mulțumit providenței pentru timpul nesperat pe care nu l-am avut poate niciodată și am încercat să îl folosesc pentru a aduce la lumină proiecte pe care le-am tot amânat și pentru a citi cât mai mult despre fotografie, artă, design, fashion și alte lucruri care mă pasionează. Am avut timp să îmi actualizez și site-ul de portofoliu și să creionez proiecte noi pentru viitor. Inclusiv unul care sper să se concretizeze în curând, chiar în parteneriat cu Biz. Nu mă lasă Marta să dezvălui mai mult pentru moment.

Care este, în viziunea ta, rolul artistului-fotograf într-o situație de criză?

Pentru mine fotografia este în esență un act de introspecție, și încerc de fiecare dată prin lucrările mele să invit la un moment de respiro pentru a admira mesajul unei secunde oprite pentru eternitate. O fotografie reușită are marea calitate de a-ți da un răgaz în alergarea cotidiană și de a oferi minții și inimii o emoție reală, profundă. Nu mi se pare că rolul artistului-fotograf ar fi altul în situațiile de criză față de timpurile normale. Arta, în toate formele ei, este despre încercarea oamenilor de a da un sens mai înalt realității. Cu atât mai mult într-o situație de criză, rolul fotografului este de a oferi o ancoră de sens. În fiecare criză este și o oportunitate, iar dacă ești conectat la sens, o poți înțelege mult mai ușor. Apropo de ce povesteam mai sus, cum timpul acesta oferit de pandemie a fost o ocazie de a învăța.

Cu ce echipamente lucrezi? Care este relația ta cu smartphone-ul (ca aparat foto) și drona?

Am auzit cândva un mare adevăr: „Nu lăsa niciodată tehnologia să fie o scuză pentru lipsa unei idei”. Tehnologia, oricât de avansată, este doar un mijloc, nu reprezintă valoare în sine pentru actul artistic sau comercial. Prin revoluția smartphone-urilor fotografia este deja la îndemâna tuturor, ideile bune însă, nu. Nu folo­sesc unel­te rarisime: un Canon 5D Mark III și ­iPhone 12 Max Pro sunt favoritele mele și cu ele pot realiza de obicei peste 95% din proiectele pe care le am de livrat. Ador viteza de a suprinde instantanee pe care mi-o dă un smartphone, nu fug de el doar pentru că a devenit un instrument “profan”. Până la urmă, fotografia este viziunea mea asupra unei fracțiuni de secundă, este despre emoția a ceea ce văd și simt în acea clipă, și e mai puțin important declanșatorul cărui device este apăsat în acel moment. Dronele sunt și ele un instrument util și sunt sigură că vor apărea și alte soluții de a obține un­ghiuri noi. Dar cel mai interesant unghi este cel care construiește o relație cu privitorul. Da, poți avea ­ultimul tip de cameră, poți face cele mai spectaculoase imagini din punct de ­vedere tehnic, dar fără “emoție” nu vei face niciodată fotografii, vei face doar poze.