Șeful RER, sub acoperire în propria companie

Reading Time: 3 minute

Fost șef de schimb la o uzină auto din Germania, actualmente director general al RER, companie din domeniul salubrității, recuperării ecologice și reciclării, Radu Merica a acceptat provocarea de a fi șef sub acoperire, joia asta, de la 21:30, pe Pro TV.

Ce tip de lider considerați că erați înainte de participarea la emisiune?

Eram liderul care s-a format în ultimii 22 de ani, mai precis începând cu 1997, când am fost șef de schimb la o uzină a firmei Daimler Benz în Germania. De atunci, am avut mai multe funcții de conducere cu răspundere în diverse companii, atât în Germania, cât și în România. Toate experiențele acumulate te ajută să înveți – mai ales din greșeli – și așa am devenit ceea ce sunt astăzi. Consider că eram un „șef” destul de implicat, dar care lăsa oamenii să aibă inițiativă, să lucreze independent și să ia decizii fără prea multe formalități sau birocrație internă. În același timp, mă concentrez pe anumite probleme și, după ce definesc la modul macro, îmi place să intru în detalii. Cum spune românul, „să sap cât mai adânc” până când ajung la rădăcina problemei, la toate detaliile pentru a putea găsi soluția potrivită. Și înainte de emisiune eram un lider destul de prezent în producție, am dorit întotdeauna să văd cu ochii mei fiecare activitate. Însă trebuie să recunosc că nu am avut ocazia să o practic la propriu, ci mai mult să o observ și să înțeleg care sunt problemele stând de vorbă cu oamenii.

Sub acoperire în propria companie. De ce? Ce ați vrut să descoperiți?

Nu cred că am vrut să descopăr ceva anume. În activitatea de conducere depinzi de informațiile pe care la primești de jos în sus. Câteodată, informațiile pornesc de la nivelul de jos și trec pe cale ierarhică până ajung la directori și apoi la mine. Pe tot acest parcurs, se pierd câteodată detalii esențiale, atât de natură tehnică, dar mai ales umană. De aceea, consider că am avut mare noroc să pot lucra alături de colegii din producție, cot la cot pe parcursul unei zile de muncă, fără ca ei să știe cine sunt, pentru că așa au comunicat cu toată deschiderea, au spus lucrurilor pe nume exact așa cum simțeau, au semnalat probleme, au spus nemulțumiri, am aflat ce le place și ce nu le place la locul de muncă. Am vrut să înțeleg cum gândesc colegii, să le înțeleg problemele și dacă au soluții la ele, am vrut să văd și ce părere au despre șefii lor, în general despre conducerea firmei și despre cum se simt ei în organizație. Am încercat fără întrebări prea directe, ca să nu creez suspiciuni și să îmi fac o opinie de jos în sus, ce aș face eu dacă aș lucra zi de zi în job-ul respectiv. Am putut să văd și consecințele anumitor măsuri pe care le-am luat în ultimii ani, măsuri legate de calitatea echipamentului de lucru, de condițiile de lucru din fiecare firmă și, din fericire, mi s-a confirmat faptul că personalul productiv este în general satisfăcut de condițiile de muncă.

Ce ați descoperit despre colegii dumneavoastră, angajații dumneavoastră, pe parcursul filmărilor?

Cred că acesta a fost marele câștig pentru mine, faptul că am avut ocazia să cunosc poveștile de viață ale câtorva dintre angajații grupului nostru. Am descoperit oameni extraordinari, harnici, serioși, colegi care lucrează de zeci de ani la noi, în unele cazuri și părinții lor au lucrat în același domeniu. În unele firme, avem familii care sunt toți angajații noștri în diverse departamente și pe diverse poziții. Am mai aflat despre viața lor personală, despre grijile, prioritățile și valorile lor, despre creditele lor la bănci și despre școala urmată de copii. În timpul filmărilor am încercat să mă apropii de ei, câteodată punând întrebări destul de personale, încercând să înțeleg cum aș putea eu ca șef să contribui la rezolvarea unor probleme de care până acum nu știam. Din păcate, am fost nevoit să nu spun adevărul despre mine, nu e chiar confortabil să ascunzi adevărul cuiva care ți se destăinuie, însă dacă spuneam cine sunt probabil că nu aș mai fi avut ocazia acestui dialog deschis. Și, odată ce am trecut prin această experiență, îmi propun să continuu să aflu mai multe despre colegii mei cu fiecare ocazie care se ivește.

”Șef sub acoperire!” este o emisiune realizată după formatul internațional Undercover Boss. Formatul a fost lansat în Marea Britanie în anul 2009 și a fost produs până în acest moment în 19 țări, printre care se află și Statele Unite ale Americii, Polonia, Australia, Franța și Germania.