Secretele imperiului Anastasia Soare

O personalitate puternică, o veritabilă self-made woman, pe care am avut șansa să o cunosc. În această toamnă a venit la București pentru a marca un moment important pentru businessul ei: lansarea produselor sale, în premieră, în rețeaua Sephora din România.

O zi în Dublin, una în Londra, alta în Roma, trei zile la Fashion Week în Paris și trei zile în București, după care o filmare pentru un make-up show în UK. Cam așa a arătat, în ultimele săptămâni, programul Anastasiei Soare, cea care în urmă cu 30 de ani emigra din România pentru a-și trăi visul american.

A ajuns în Statele Unite în 1989 și a construit un imperiu în industria de beauty și o avere estimată la 1,2 miliarde de dolari, pornind de la o idee care i-a venit pe când lucra ca estetician în Los Angeles. Și-a dat seama că femeile nu acordau suficientă atenție sprâncenelor și a dorit să schimbe asta.

A brevetat o tehnică unică de conturare a sprâncenelor – the golden ratio – și ulterior a dezvoltat o gamă de produse de îngrijire și conturare a sprâncenelor. De la primul salon deschis în 1997 în Beverly Hills, dezvoltarea businessului a conti­nuat în 2000 cu lansarea primei linii de cosmetice special create pentru sprâncene, sub brandul Anastasia Beverly Hills, impunând astfel o ca­tegorie nouă pe piața cosmeticelor. În timp, gama de cosmetice a fost extinsă și cu alte categorii de produse, Anastasia Beverly Hills devenind un brand de cosmetice complet și complex.

În România, businessul este prezent prin trei saloane deschise în franciză București și unul în Constanța, iar de anul acesta produsele brandului sunt comercializate în Sephora, urmând să fie prezente în 32 de magazine din țară.

O personalitate magnetică, Anastasia Soare este o enciclopedie de experiențe de viață și de business. Am stat de vorbă despre principii în business și despre cum a ales să nu se uite niciodată în urmă. Doar prezentul și viitorul sunt cele care contează. Despre muncă și lecții învățate, despre români și România, despre tineri și nevoia de speranță, despre puterea lucrului bine făcut.

O mutare strategică: vânzarea către un fond de investiții. Cât de grea a fost decizia?

Motivul pentru care am hotărât să vând o parte din acțiuni fondului TPG (Texas Pacific Group) și să atrag un partener de business ține de dorința de a ne extinde internațional. Inițial, ne-am extins în Franța, Dubai și Kuweit pentru că am vrut să văd ce dorințe existau pe aceste piețe diferite. Răspunsul a fost extraordinar, dar mi-am dat seama că aveam nevoie de foarte mult sprijin operațional. Aș fi putut să fac singură asta, dar nu aș fi mai putut să fiu prezentă în companie să dezvolt produse și să verific calitatea acestora sau să mai și călătoresc, cum o fac acum.

Ce urmează odată cu acest parteneriat?

Urmează să ne extindem în Europa și în Asia. Urmărim piața chinezească, dar nu vom intra acolo până nu se reglementează interzicerea testării produselor cosmetice pe animale. Este un aspect la care țin foarte mult, sunt împotriva testelor pe animale. Dacă în 2020 vor renunța la acestea, așa cum se speculează, suntem pregătiți să intrăm, până atunci vindem din Hong Kong.

Dacă acum 30 de ani v-ar fi spus cineva că o să ajungeți în acest punct cu businessul, ce i-ați fi spus?

Poate că aș fi vrut să cred. Un lucru însă l-am știut foarte bine, am făcut multe sacrificii pentru că mi-am dorit să fac ceva semnificativ, am vrut să fiu relevantă, am vrut să fac ceva în care să pun pasiune și să fac lucruri neobișnuite. Nu aș fi crezut că ajung chiar în acest punct, dar ceva am crezut că o să fiu, de asta m-am dus acolo.

Lucrați îndeaproape cu fiica dvs., Norvina. Ce ați învățat de la ea?

Fiica mea este extrem de pasionată de ceea ce face, este extraordinar de inteligentă, în sensul că înțelege fiecare aspect al businessului. Pentru mine a fost foarte important ca ea să lucreze în fiecare departament. Unul din motivele pentru care eu am avut succes este pentru că am luat-o de jos. Înțeleg fiecare treaptă, ca să fii cel mai bun în ceva, trebuie să înțelegi fiecare aspect al muncii tale. Dacă mă apuc mâine să fac pahare, trebuie să mă gândesc cum să fac cele mai bune pahare, să fie și funcționale, și frumoase. Ca manager, dar și ca părinte, sunt un pic dificilă deoarece vreau ca persoana care lucrează cu mine, inclusiv fiică-mea, să fie perfecționistă.

Ce  am învățat de la ea? Treaba asta cu social media. Dacă nu ar fi fost ea, poate că brandul nostru nu ar fi ajuns la acest nivel de notorietate. De prin 2012, ea fiind millennial, a avut viziunea asta cu social media. În istoria companiei noastre au fost două etape importante care ne-au ajutat în promovare: Oprah Winfrey, un veritabil influencer înainte să apară influencerii (n. r. în 1998 Anastasia Soare a avut prima apariție în emisiune la Oprah, ceea ce i-a adus un val fantastic de popularitate), și Instagramul, care a democratizat influencingul. 

V-a tentat vreodată să vă extindeți businessul pe zona de fashion?

Când am plecat din România, am zis că fac orice business numai croitorie nu (n.r. – mama Anastasiei Soare a avut un mic atelier de croitorie). Au fost câteva companii care mi-au propus colaborări, dar ideea mea a fost să nu mă abat de la drumul meu: sprâncene și make-up. Nu pot să mă abat de la asta, trebuie să fac asta atât de bine, brandul să ajungă global, după care pot să mă îndrept și spre altceva.

Pornind de la această idee de extindere pe mai multe planuri, ce sfat ați da unui antreprenor aflat la început de drum?

Fă un lucru și fă-l cel mai bine, în loc să faci cinci lucruri mediocre. Așa gândesc eu, dar fiecare are un alt model. Asta a funcționat la mine, poate că sunt oameni care pot să facă 4-5 lucruri în același timp. Felicitări! La mine nu a mers așa. Eu mi-am autofinanțat dezvoltarea businessului și nu am luat împrumuturi. În paralel cu activitatea din salon, cu sprâncenele, am făcut remodelări de case.  

V-ați gândit vreodată la exit?

Deocamdată nu, poate în viitor. Brandul acesta poartă numele Anastasia, până mor trebuie să fiu măcat creative director. În plus, acesta este un element de diferențiere pe care noi, ca brand, îl avem, deoarece în industria de cosmetice nu mai sunt foarte mulți creatori. Sunt giganții din industrie și cam atât.

Ce v-a învățat America?

Că orice ce posibil. Și nu sunt doar niște vorbe. Eu sunt dovada vie. 

În business, ce vă destabilizează?

Dacă este să descriu ce înseamnă pentru mine business, în câteva cuvinte aș spune așa: te duci la serviciu și, în fiecare zi,  trebuie să rezolvi probleme. Businessul nu înseamnă să ți se spună ce deșteaptă, frumoasă, incredibilă ești. Te duci la business în fiecare zi ca să ai de-a face cu lucruri extraordinare. Ai succes, dar și probleme și pe acestea trebuie să le rezolvi și să le transformi în succes. Dacă crezi că vei avea numai succes, te pregătești, de fapt, pentru eșec.

Ați făcut și greșeli?

Dacă cineva crede că eu am avut numai succes și nu am trecut prin chestii dificile, e total greșit. Am făcut multe greșeli, dar nu am făcut de două ori aceeași greșeală. În schimb, am învățat din greșeli pentru că, dacă nu greșești, nu crești. Când pornesc să fac ceva, și acest lucru am învățat-o și pe fiica mea, am mereu planul A, B, uneori și C. Dacă unul nu merge, treci imediat la următorul plan, este mult mai eficient așa, să gândești soluții în paralel, decât să te blochezi și să pierzi timp.

Ați interacționat cu oameni de business din întreaga lume. Cum sunt românii? Cum se descurcă ei în afaceri?

Am cunoscut foarte mulți oameni de afaceri români și sunt extraordinari. Un lucru pe care l-am observat despre români și de care ei ar trebui să profite mai mult este că sunt foarte versatili. Americanii nu sunt așa adaptabili. Dacă i-ai scos din linia lor, i-ai terminat. Adaptabilitatea românilor are legătură cu instinctul de supraviețuire. Eu când am ajuns în America, dacă nu știam ceva, trebuia să învăț, să găsesc o soluție, să mă adaptez. Îi încurajez pe români să încerce și să folosească această parte de instinct care-i poate ajuta să aibă succes. Am convingerea că tinerii vor face mai mult ca părinții lor. Ei nu mai au nicio scuză, singurul lucru pe care trebuie să-l facă este să aibă încredere în ei. Din întâlnirile pe care le-am avut aici în România, mi-am dat seama că copiii au nevoie de speranță, de încurajare. Trebuie să le dăm încredere și ei pot să zboare. 

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 336 (15 octombrie – 15 noiembrie 2019). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.