Se poate!

Se poate!

<p> <strong>Mereu ne comparam, ca popor, cu alte natii. Ne place sa ne plangem ca altii au avut conditii mai bune, istorie sau situatii economice mai avantajoase. Nu avem incredere in noi si,  asemeni ciobanilor din Miorita, preferam de multe ori moartea sigura. Trist. Si incredibil pentru zilele in care traim. Dar mai ales foarte dezavantajos.</strong></p> <p>  </p> <p> Si mai trist este ca ne percepem in acest fel, desi nu toti romanii sunt asa. Nu toti vor sa renunte fara lupta. Iar unii, atunci cand nici nu te astepti, reusesc sa invinga toate neajunsurile si ingradirile si sa demonstreze lumii intregi ca suntem buni. Ca suntem puternici. Si reusesc sa ne faca mandri ca suntem romani! In urma cu cateva luni mi-am propus, si am facut-o complet constient, sa nu mai vorbesc niciodata rau sau de rau despre romani si Romania.</p> <p>  </p> <p> Am calatorit mult si nu cred ca la noi este altfel decat la ceilalti. Suntem mult in urma celor cu adevarat civilizati, dar la fel de mult inaintea altora. Avem doar o problema de autoapreciere. De respect, noi fata de noi. Dar suntem mai inimosi si mai muncitori. Chiar mai creativi! Nu suntem insa organizati si ne place sa ne bagam in toate. Dar asta se poate educa. Asa sunt multi dintre antreprenorii romani. Autodidacti.</p> <p>  </p> <p> Asa sunt si fermierii despre care am ales sa scriem in acest numar. Ei sunt dovada clara ca se poate in seceta sau indiferent de vecini si concurenta sa ai rezultate bune in agricultura. Ei, asemeni antreprenorilor care reusesc sa cucereasca piete peste hotare sau ca artistii si sportivii nostri care ne fac cinste peste tot in lume, sunt dovada vie ca se poate. Ca nu trebuie sa renuntam. Ca, acolo unde toti spun ca nu merge, cineva demonstreaza contrariul. Se poate!</p>