Sa ne intelegem frica

Sa ne intelegem frica

Anul acesta, Bienala Internationala de Arta Contemporana Bucuresti va investiga fara teama felul in care frica este administrata politic si social si cum putem sa invatam sa ne reevaluam pozitia. Am aflat detalii de la Gergo Horvath, curatorul Bienalei.

Peisajul cultural romanesc este imbogatit la doi ani cu o manifestare de exceptie: Bienala Internationala de Arta Contemporana Bucuresti, fondata de Razvan Ion si Eugen Radescu, care sunt si creatorii spatiului emblematic Pavilion. Tema editiei din acest an, care are loc intre 23 mai si 24 iulie, este “Aprehensiune. Intelegand prin frica de a intelege” si va investiga modurile in care frica este administrata politic si social si cum putem sa invatam sa ne reevaluam pozitia si, de fapt, la ce ne folosesc toate lucrurile astea. Am discutat cu Gergo Horvath, curatorul Bienalei din acest an, despre tema, arta contemporana si manifestarile din acest an.

Gergo Horvath (n. 1993) este artist, interesat de activitatea curatoriala si management cultural. A studiat muzica si in prezent studiaza arta cu accent pe politici provizorii si structuri sociale improvizate (DIY). Din 2012, a colaborat in mai multe ocazii cu Pavilion. Recent a fost expus in “Afluenta clasei muncitoare de la diferentiere la colectivism” si a curatoriat “100 de minute ungare”. A publicat texte in diverse publicatii. Lucreaza si traieste in Romania, fiind cetatean maghiar.

De ce ai ales ca tema pentru aceasta editie “Aprehensiune. Intelegand prin frica de a intelege”?
Cred ca subiectul necesita o investigare mai profunda. Si la nivel global, dar mai ales in Romania, unde inca sunt mentinute atatea valori din regimuri trecute, atat comuniste, cat si medievalortodoxe, care, in primul rand, sunt mentinute prin frica: frica de guvern, de biserica, de a nu respecta conventiile sociale.

Expozitia va avea si un mesaj social si politic?
Arta este si o unealta educationala foarte buna si este important sa fim constienti de contextul social si politic in care traim. Sa raspund la intrebare: da, tema este una socio-politica.

In textul curatorial spui ca ne propui sa exploram dublul sens al cuvantului aprehensiune. In primul rand, frica de un eveniment posibil. Care ar fi aceasta frica si cum s-ar manifesta?
 Poate fi un lucru cu elemente mai putine, de exemplu sa nu fii desconsiderat pentru ce spui sau ce faci, si poate fi si mult mai complex, cum ar fi frica generata de instabilitatea economica si politica sau revenirea in forta a mai multor miscari extremiste prin Europa.

In al doilea rand te referi si la comprehensiune. O folosesti in sensul de a intelege respectivele evenimente posibile sau in general ceea ce ni se intampla?
 Si, si. Ambele sunt importante pentru a reusi sa ne punem intrebarile generatoare de schimbare si pentru a gasi, de fapt, raspunsurile la aceste intrebari.

Care ar fi intrebarile la care ar trebui sa raspundem?
In primul rand ar trebui sa invatam sa ne punem intrebari. Este cel mai bun lucru posibil ca cineva sa aiba o atitudine analitica fata de orice. Numai prin aceasta gandire critica putem ajunge sa distingem lucrurile de proasta calitate de cele bune si sa ne putem pozitiona in viata cum dorim.

De ce crezi ca frica este un instrument de invatare si intelegere?
Frica poate fi si un lucru constructiv. Putem invata din greselile trecute, iar frica de esec ne tine sa nu repetam anumite lucruri si sa evitam anumite situatii care pot fi daunatoare.

Ce artisti vom vedea la aceasta editie?
 Va fi un numar mai mare de artisti romani decat in editiile anterioare, dar, evident, nu exclusiv. O bienala investigheaza atat contextul local, cat si cel continental sau mondial, deci este important sa se puna accent atat pe locul in care se petrece, cat si pe locul din care vin oamenii sa vada bienala sau in care ajunge bienala intr-un fel sau altul.

Care sunt locatiile din acest an si cum se leaga ele de tema expozitiei?
Vor fi patru locatii: Pavilion –centru pentru arta si cultura contemporana (care va fi si info-point al bienalei), Institutul de Cercetari Politice, Muzeul Taranului Roman si Combinatul Fondului Plastic.

Sunt niste locatii istorice, care au jucat sau inca joaca un rol important in anumite tranzitii politice sau sociale.

Voi incerca sa ma folosesc de lucrul asta pentru a puncta sau a crea noi componente conceptuale. Vizitatorii vor fi trimisi in diferite zone ale Bucurestiului, ceea ce va oferi o experienta diferita decat cea turistica obisnuita.

Cum vezi in acest moment arta contemporana?
Este o lume extrem de neclara, haotica si imprevizibila. E bine asa, functioneaza. Evita monotonia si este o lume care da nastere tot timpul la noi structuri institutionale si ofera noi modele teoretice si practice dupa care pot functiona anumite micro sau chiar si macrocosmosuri.

De ce arta contemporana?
In arta contemporana se pune accent foarte mare pe programe educationale si pe implicare sociala, ceea ce nu ar strica nici in Romania sa se dezvolte un pic mai tare.

Care ar fi artistii pe care ii apreciezi?
Cei care nu se fac de ras dupa o anumita varsta. Dar cred ca asta porneste din teama sa nu devin si eu la un moment dat unul dintre ei.

Care e misiunea si definitia artistului, in viziunea ta, in acest moment?
 Sa ajute oamenii sa gaseasca mecanismele necesare pentru supravietuire. Sa asiste la sau sa produca tranzitii in gandire, in abordare si in supravietuire.

Poate exista artistul in afara spatiului politic, economic, social?
Poate exista oricine?

Zi-mi ceva despre omul Gergo Horvath si despre planurile tale.
Am studiat muzica, iar pe urma fotografia. Am incetat sa imi mai fac planuri pe termen lung. Am niste lucruri pe care mi-ar placea sa le fac la un moment dat, dar lucrurile sunt prea haotice ca sa ma gandesc la asta momentan. Planurile pe termen lung sunt prea mult ca niste premonitii, tin de prea multi factori imprevizibili si necontrolabili incat sa poata fi realiste.