România trebuie să devină zonă liberă

România trebuie să devină zonă liberă

Lupta cu evaziunea a căpătat vara aceasta accente donquijotești și când spun asta mă gândesc nu doar la luptătorii antifraudă care au terorizat litoralul în căutarea bacșișului chelnerilor, ci și la sistemul split TVA, ce afectează dinamismul IMM și pieţele în general, fiindcă s-a găsit o nouă metodă, de import, ca să fie afectată lichiditatea întreprinzătorilor.

de Ionuț Bălan

Dacă guvernul nu a înţeles încă, rambursările de TVA și spălarea de bani – cea care „împinge” acum în sus preţurile imobilelor și le duce spre bulă – taxează viciile de organizare.

Important este să-i stimulezi pe cei care fac afaceri pe bune, nu să-i împiedici pe ceilalţi cu restricţii. Și pe măsură ce volumul business-ului curat îl va depăși pe celălalt se va putea vorbi de o evoluţie, de o creștere economică sustenabilă.

Dar pentru că discutăm de TVA aș vrea să readuc în atenţie un articol mai vechi, scris în februarie, în care spuneam că o relație aritmetică simplă arată că între impozitul pe profit și TVA există o legătură. De aceea, când TVA se plasa la 24% și impozitul pe profit la 16%, se putea observa că exporturile înregistrează un reviriment. Acesta însă nu era unul autentic, sub aspectul măririi cantitative a ofertei de mărfuri, ci doar valoric.

În prezent, când profitul e taxat tot cu 16%, dar TVA s-a redus la 19%, relația matematică evidențiază că ar fi punctul de echilibru. Oare ce ne dorim majorarea ofertei agregate de bunuri și servicii sau inflatarea prețurilor de export realizată printr-o subvenționare implicită venită prin intermediul deficitului bugetar? Asta cu precizarea că în situația în care TVA s-a micșorat fără a fi însoțită de măsuri de stimulare a ofertei, creșterea deficitului fiscal s-a produs în paralel cu a celui extern.

Mai departe, dacă impozitul pe profit se reduce la 10%, scade CAS și nu se impozitează dividendele crește apetitul pentru investiții, se majorează consumul și economisirea. 

În acest caz s-ar majora valoric exporturile, ceea ce ar echilibra balanța comercială, dar s-ar mări și rambursările de TVA. Zona oarecum periclitată ar fi cea a deficitului fiscal, însă, întregul cadrul fiscal ar permite stimularea agriculturii și IMM-urilor, ceea ce s-ar materializa într-o lărgire a bazei de impunere.

Iată că am revenit la început, la mărirea volumului de business și în paralel cu el a bazei de taxare. Mai ziceam în acel text că pentru ca schema de spălare de bani să fie evitată e important ca un bun importat destinat exportului să nu fie indigenizat. Dacă cineva dorește să exporte o marfă importată, să zicem că găsește o piață străină și vrea să profite de avantajele ei, nu trebuie neapărat să o treacă prin România. De fapt, toate importurile ar trebui să intre mai întâi în zonele libere. Unele vor pătrunde apoi pe piața autohotonă, iar cele care se exportă o vor face fără să aibă legătură cu TVA.

Zonele libere sunt plasate la marginea ţării, dar nimic nu oprește ca toate spaţiile ce angrenează o cantitate mare de importuri, precum Bucureștiul, să ajungă să aibă acest statut.

Pentru a nu se indigeniza importurile e suficient să pui la punct zonele libere, să reabilitezi accesul către acestea pe calea ferată cu fonduri europene și, mai ales, să le informatizezi, să ai baze de date comune și acces rapid.

Din câte se vede nu e necesar să aperi cu armata graniţele ţării ori să desantezi luptători antifraudă pe terase. Trebuie să fii doar inteligent. Să nu interzici business-ul, dimpotrivă să-l încurajezi pe cel adevărat. 

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei „Finanțiștii”, publicist la „Jurnalul Național”, „Săptămâna financiară”, „Piața financiară”, „Curentul”, „Bursa”, „Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro