România, și depopulată, și suprabancarizată în retail

România, și depopulată, și suprabancarizată în retail

România nu mai este o ţară de 23 de milioane, ca la începutul anilor ’90 , ci una de 19. Iar în timpul acesta, multe oraşe, bancarizate, aflate în sfera banilor, și nu a trocului și autoconsumului, au pierdut procente mai mari.

de Ionuț Bălan

Nu mai avem 25 de municipii cu peste 100.000 de locuitori, ci 20. Iar la nivelul acelor 25 s-au văzut oraşe care au pierdut între o treime şi un sfert din populaţie, precum Piatra Neamţ, Bacău, Galaţi, Brăila, Buzău, Satu Mare, Braşov, Focşani. Cei peste 70.000 de oameni care nu se mai numără printre locuitorii Braşovului sau Galaţiului echivalează cu întreaga populaţie a unor urbe reşedinţă de judeţ ca Tulcea sau Slatina. Cei 50.000 – 60.000 ce nu mai apar în evidenţele din Constanţa, Iaşi sau Bacău sunt la fel de mulţi ca aceia din Călăraşi ori Zalău.

Un astfel de context m-a făcut să-l întreb pe unul dintre cei mai cunoscuți bancherii ai României – la începutul anului 2008 – ce viitor crede că au piețele de retail – banking având în vedere că românii au printre cele mai reduse salarii din regiune și o populație activă care va continua să scadă în următorii 10-20 de ani.

Mi-a spus că: “Totul pornește de la statistici. Bineînțeles că românii au printre cele mai reduse salarii din regiune… dar n-ar mai veni nicio bancă, nu s-ar mai deschide nicio sucursală dacă n-ar crede în creșterea semnificativă a retailului. Venirea băncilor se bazează pe faptul că România este o țară cu populație mare; chiar dacă are o populație în descreștere, mulți dintre cei care pleacă să lucreze în străinătate trimit bani în țară pentru a cumpăra locuințe. N-ar exista nicio logică ca la noi să fie alți indicatori pe termen mediu și lung în ceea ce privește creditele față de alte țări din regiune sau din Europa Occidentală. Retailul va crește în permanență. Sigur că ritmul de creștere va încetini, însă creșterea va continua până se va apropia de indicatorii din alte țări”.

Din câte se vede, răspunsul arată că “așa-i în întreaga Uniune Europeană”, nu cât își permit să împrumute românii, până când am înregistrat una dintre cele mai mari rate ale creditelor neperformante din UE.

Și discuția a continuat: din punctul de vedere al varietății și diversității, în ce măsură instrumentele bancare din România se reflectă în cererea populației?

Mi-a zis: “Piața bancară din România e dominată de instituții financiare inter­națio­nale prezente în marea majoritate a țărilor din regiune. Toate aceste bănci introduc instrumentele și produsele pe care le consideră relevante și atractive pentru nivelul de dezvoltare și de sofisticare al unei piețe la un moment dat. Ceea ce există în prezent pe piață e exact ceea ce se cere în România”.

În fine, e bine de punctat că spre retail te îndrepți atunci când nu mai ai posibilitate de creștere pe corporate, și nu era cazul nostru. Un agent economic generează un raport venituri/costuri mai bun, abordează o gamă mai largă de operațiuni. Băncile de la noi puteau să finanțeze companii și, implicit, să ia o doză mai mică de risc. Din păcate, au preferat să se “încarce” cu mult personal – numărul angajaților a crescut cu 45% între 2004 și 2008 – pe care însă l-a disponibilizat apoi, arătând grave carențe de management.

Iar faptul că cea mai mare parte a creditului a mers către populație, și nu spre companii, așa cum s-a văzut în ultimul an de boom 2008, dar se vede și în prezent, a reprezentat o tendință inversă față de ceea ce s-a întâmplat la ceilalți membri estici ai UE. Asta însă cu mențiunea că atunci când vorbim de bănci, discutăm de unul dintre cele mai performante sectoare ale economiei, nu de zonele de monopol din jurul bugetului statului și furnizorilor de utilități. Lichiditatea a crescut semnificativ în zona financiară şi fiindcă mediul de afaceri n-a permis cana­lizarea investițiilor către economia reală.

Datele la zi arată că intermedierea financiară – creditul neguvernamental raportat la PIB – se reduce. Care să fie cauza? Se poate acredita ideea că intermedierea poate să scadă când se înfoiază nemăsurat PIB-ul, însă mai bine am vedea că în timp ce populaţia e generos finanţată, firmele nu se găsesc în aceeaşi situaţie deși generează un raport cost-beneficiu mai bun decât persoanele fizice.

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei “Finanțiștii“, publicist la “Jurnalul Național“, “Săptămâna financiară“, “Piața financiară“, “Curentul“, “Bursa“, “Evenimentul zilei“. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro