Biz Italia: Românca de top de la UniCredit Group – Mihaela Lupu, CFO pentru Europa de Est

Muncind cu pasiune și dedicare, a acumulat o experiență extraordinară în banking și a reușit să-și construiască o carieră de succes la nivel internațional. Mihaela Lupu este acum CFO pentru Europa Centrală și de Est în cadrul UniCredit Group, o onorantă poziție de top ocupată de un român în cadrul acestei organizații.

Care au fost cele mai relevante etape ale ascensiunii dvs. profesionale, altfel spus momentele de care vă amintiți cu cea a plăcere momentele cele mai dificile?

Unul dintre momentele de impact de care îmi amintesc cu plăcere este participarea în echipa de Due Dilligence pentru banca Unicredito România, în fuziunea cu Banca Comercială Ion Țiriac, urmată de fuziunea dintre UniCredit și HVB Țiriac, și șansa să contribui la procesul de dezvoltare care urmează de regulă după astfel de proiecte.

Un alt moment „la dublu”, la fel de drag și de complex, a fost achiziția portofoliilor de Retail și Corporate de la RBS, fiind parte din echipa care a coordonat aceste tranzacții.

Am avut și nereușite, nu se pot evita, însă am încercat să învăț lecțiile cuvenite pentru a nu repeta, să repar lucrurile care trebuiau reparate și mereu să merg mai departe.

Ce anume din profilul profesional a contat cel mai mult în propunerea liderilor organizației pentru poziția de CFO în cadrul Grupului? Ați avut ezitări înainte de a accepta?

Înainte de a fi CFO pentru CE și EE, din septembrie 2021, am fost responsabilă de Group Planning, Capital Management & Strategic ALM, începând din 2017, când am plecat din România.

Pentru ambele poziții la Grup cred că au contat foarte mult experiența acumulată în țară și perspectiva locală pe care rolul de CFO în România (pe care l-am ocupat cinci ani, până în 2017) mi-a dat-o, relevantă în rolurile de coordonare din cadrul Holding-ului. Pe un plan, cred la fel de important, a contat faptul că sunt echilibrată, muncitoare, loială și foarte atentă la oameni și la dezvoltarea lor.

Cum a fost adaptarea la cultura, obiceiurile și atmosfera din Italia, de lucru și socializare – și înainte, dar mai ales în pandemie. Cum se îmbină viața profesională cu cea personală?

Se îmbină bine lucrurile, deși nu întotdeauna e ușor, e nevoie de compromisuri în funcție de situație și priorități, pentru că de fapt avem o singură viață, nu sunt două, și în niciun caz una contra celeilalte. M-am adaptat destul de rapid în Italia, cultural și social, schimbarea perspectivei profesionale a durat poate puțin mai mult, fiind vorba de complexități diferite, în special pe partea de interacțiune cu oameni pe care nu îi cunoșteam.

În pandemie a fost complicat la început. Situația din Italia a fost cu-adevărat dramatică și să ne protejam colegii și clienții a constituit prioritatea zero. Lucrurile acum sunt stabile, sper să fim pe finalul acestei experiențe atât de traumatizante și să rămânem cu multele lucruri bune pe care le-a adus în stilul de munca și de viață.

Trei sfaturi pentru profesioniștii aflați la jumătatea carierei pentru alegerea nivelului următor. De ce anume, din profilul lor profesional și personal, să țină cont în alegerile viitoare?

Este destul de personal, deci pot spune ce este pentru mine important. În primul rând să fiu fericită cu ceea ce fac, să simt că îmi pun în valoare competențele, că o fac în echipă și că las o amprentă în viața oamenilor din jurul meu.

În al doilea rând, am anumite direcții definite, dar și răbdare. Încerc să am și flexibilitate și curaj. Nu întotdeauna ne alegem noi ce și când vrem să facem. De multe ori vine un tren, el nu este neapărat cel la care visai sau pe care îl așteptai. Poate fi un intercity dar și un accelerat sau personal, și trebuie să știi să evaluezi corect pentru tine dacă îl iei sau nu. Am avut în viața mea profesionala inspirația să iau ceea ce părea un „personal”, care însă m-a dus într-o gară unde mai târziu a venit un „intercity” foarte interesant. Este nevoie și de puțin noroc să fii în locul potrivit la momentul potrivit.

Al treilea aspect ar fi că încep prin a da, și niciodată pentru că aștept ceva în schimb. Poate sună ciudat, însă cred că este modul cel mai curat prin care se construiește reputația, care ne poate ajuta să avansam și să fim în echilibru cu noi înșine.

Cum e să fii român într-o mare organizație financiară, de nivel european, cum e UniCredit? Care sunt așteptările organizației?

Ce aduc românii la acest nivel profesional, într-o mare organizație ca UniCredit, unde este un concert de națiuni? Ne diferențiem, ne asemănăm, avem trăsături speciale? Este sănătos, înseamnă diversitate culturală, iar pentru cine cunoaște UniCredit, faptul că promovăm diversitatea este știut. Așteptările sunt aceleași indiferent de unde provenim, iar acestea sunt legate de profesionalism și competențe.

Avem o reprezentare bună a românilor la nivelul grupului, în toate ariile de business, fie pe niveluri manageriale sau în zona de experți. Ne diferențiem sigur, cultural vorbind, la fel ca fiecare din celelalte 12 țări unde avem prezența puternică și asta asigură un schimb continuu de valori și de experiențe, de aceea este în obiectivele noastre să creștem și mai mult diversitatea din țările unde operăm ca grup.

Cât este aport personal, câtă libertate de ”creație” a soluțiilor și câtă parte o reprezintă procedurile, regulile și regulamentele în noul context economic și financiar?

Suntem o industrie puternic reglementată și asta este un dat, iar contextul nou nu schimbă mult lucrurile din acest punct de vedere, pe activitățile tradiționale ale zonei de Finance.

Ce se întâmplă însă este că accentul pe digitalizare este exponențial crescut pentru UniCredit, în special pentru a îmbunătăți întreaga experiență a clienților, dar și pentru a optimiza procesele interne. De aici nevoia crescută ca zona de Finance să fie un partener și mai apropiat pentru business în identificarea modurilor prin care putem crește sustenabil și a susține, până la urmă, clienții.

Odată ce ajungi în Italia, poți spune că ajungi în centrul Europei. „Toate drumurile” încotro v-au dus? Ce ați vizitat, unde ați vrut să ajungeți neapărat?

Aș începe cu Dolomiții, pentru că odată ce ajungi acolo, nu mai ai scăpare să nu revii de câte ori poți. Apoi, cheile de la Tremosine/ Fora – Lago di Garda, Sardenia, Lucca, Amalfi, Palinuro, Procida, Napoli, Portofino, Siena, San Gimignano, Orta san Giulio, Como și zona de graniță din Elveția – satul Morcote de pildă.

Mergând către Franța toată zona Val d’Aosta și Mont Blanc, trecând tunelul de sub Mont Blanc, din Chamonix pornind, un loc fabulos la 4.000 de metri – Aiguille du Midi, de mers vara… m-aș opri, să nu vă epuizez paginile. Mai avem pe listă anul acesta Sicilia și Puglia, de neiertat că nu am ajuns încă.

Mereu apare întrebarea, pentru românii care ajung să lucreze în afara țării: ați vrea să rămâneți în Italia, să vă întoarceți? Italia v-a devenit ca o a doua casă?

Categoric mă întorc în țară. Italia este casa mea de adopție, o ador, însă sufletul mi-a rămas mereu jumătate acasă și aș vrea să revin. Da, sper ca acolo să mă reîntoarcă drumurile, mai devreme sau mai târziu.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 360 (21 februarie – 14 martie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

Biz Italia este un proiect #UniCreditExperience. Partenerii #BizItalia sunt UniCredit Bank, Nespresso, SivieroMaria, Enel, Peroni Nastro Azzurro, Natuzzi, IsopanEstRomania