Roboții contribuabili sau cum SF-ul devine realitate

Roboții contribuabili sau cum SF-ul devine realitate

Într-un articol publicat pe 9 martie 2016 în revista Biz, numit „I, Taxpayer Robot“, îl citam pe Stephen Hawking, care a precizat că miniaturizarea va mări puterea de calcul a roboților peste nivelul creierului uman, pentru a adăuga că dacă previziunile englezului se vor îndeplini, nu e suficient să gândească mai rapid, ci să fie plătiți măcar cu salariul minim pe economie, pe care statul să-l tot majoreze apoi, ca să poată încasa impozite de la ei. Și în afara impozitului pe salariu, e musai ca roboții să achite CAS – 10,5%, CASS – 5,5% și șomaj – 0,5%.

De Ionuț Bălan

Asta fiindcă actualul sistem de pensii de stat funcționează pe baza principiului pay as you go. Adică generațiile active în prezent pe piața muncii plătesc, prin contribuțiile de asigurări sociale care le sunt virate la stat, pensiile celor retrași din activitate. Iar când un robot înlocuiește un om, e firesc să achite și CASS. Nu contează că el nu e consultat cu stetoscopul, ci cu șurubelnița.

Militând pentru transparență în continuare, se poate observa că roboții, cum sunt cei folosiți de bănci sau de companiile de telefonie, se recomandă ca fiind persoane. În măsura în care se adresează unui client român și contribuie la dezvoltarea afacerilor din România, ei ar trebui să aibă și rezidență, deoarece îndeplinesc cam aceleași funcții cu cele ale unui rezident fiscal.

Ca să se înțeleagă mai bine, într-o economie, cum e cea românească, care și-a corelat cadrul legislativ cu cel comunitar, aplicarea salariului minim pentru munca prestată de roboți, însoțită de plata impozitului pe venit și a contribuțiilor aferente, precum și de taxe pe proprietate și de mediu, este compatibilă cu stadiul de dezvoltare al unei Uniuni Europene ce merge pe mâna economiei sociale de piață.

Și nici n-am terminat bine de zis lucrurile acestea legate de UE și de abordarea sa socialistă, că, în iunie 2016, într-un proiect de moțiune, Parlamentul European  a precizat că dorește ca roboții să fie considerați „persoane electronice“, iar companiile care îi angajează să achite contribuții sociale pentru aceștia, având în vedere distorsiunile pe piața muncii pe care folosirea lor le-ar putea provoca.

Utilizarea tot mai frecventă a roboților de către companii și înlocuirea persoanelor cu aceștia a adus în discuție și diferite efecte negative ca încurajarea șomajului, inegalitatea la locul de muncă și sabotarea sistemului de asigurări sociale. Astfel, inițiatorii moțiunii consideră că roboții, în lipsa unei legislații adecvate, ar putea reprezenta o amenințare pentru viabilitatea sistemului de asigurări sociale.

„(…) ar trebui luată în calcul nevoia introducerii unor cerințe de raportare pentru companii legate de nivelul și proporția contribuției roboților asupra rezultatelor economice, cu scopul impozitării și plătirii contribuțiilor sociale“, apreciază reprezentanții Parlamentului European.

Dar și candidatul socialist la alegerile prezidențiale din Franța notează în programul său că vrea taxarea roboților, sau însuși Bill Gates, cel mai bogat om din lume, ceea vădește o legătură „trainică“ între corporatism și socialism.

În fine, eu, când am scris acele rânduri mă antrenam pentru o specie literară nouă: primul roman SF economic. Se vede însă că, până la urmă, a reușit cineva să transforme science fiction-ul în realitate. 

Și iarăși trebuie amintit că avea dreptate Carl Sagan când zicea că societatea se află într-un proces de involuție, determinat – după părerea mea – de faptul că toată lumea e perfect de acord că reprezintă rezultatul unui lung șir de erori.

Dacă ar fi să apelăm la statisticieni pentru a stabili care sunt șansele ca un astfel de lanț de greșeli să aibă finalitate pozitivă, probabil că, fără să identificăm erorile, rezultatul ar fi irelevant. Iar în situația în care erorile nu sunt asumate, vom intra într-o secvență negativă. Iată de ce a vorbit Sagan de involuție.

Mai clar spus, când se pierde încrederea, curba lui Gauss se aplatizează și orice prostie devine posibilă. 

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei „Finanțiștii“, publicist la „Jurnalul Național“, „Săptămâna financiară“, „Piața financiară“, „Curentul“, „Bursa“, „Evenimentul zilei“. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro