Robotica performanței

Robotica performanței

Este prima femeie director al CSAIL, unul dintre cele mai importante centre de cercetare în domeniul tehnologiei din lume. Daniela Rus s-a născut în Cluj-Napoca și locuiește în Statele Unite din anii ’80.

Daniela Rus este profestor și cercetător în domeniul roboticii și, din 2012, director al Computer Science and Artificial Intelligence Laboratory (CSAIL), cel mai mare laborator din cadrul Massachusetts Institute of Technology (MIT), una dintre cele mai prestigioase universități de tehnologie din lume. Anterior, a fost Associate Director în același laborator de robotică, între 2008 și 2011, și Co-Director al Centrului pentru Robotică, între 2005 și 2012. De asemenea, coordonează Distributed Robotics Laboratory în cadrul aceleiași instituții. A coordonat numeroase proiecte în domeniul transporturilor, securității, mediului, explorării submarine și agriculturii și împreună cu echipa sa a dezvoltat roboți modulari sau cu capacitate de auto-reconfigurare, sisteme de autoorganizare a roboților, rețele de roboți, rețele cu senzori mobili și sisteme de cooperare subacvatică pentru roboți. Performanțele academice și în domeniul cercetării i-au fost deseori recunoscute: este MacArthur Fellow, Fellow ACM, EEE și AAAI. Din 2017 face parte din American Academy of Arts and Sciences și a câștigat Joseph F. Engelberger Robotics Award for Education din partea Robotic Industries Association.

Povestiți-ne despre laboratorul și echipa pe care le conduceți.

CSAIL are o istorie de peste 50 de ani în domeniul cercetării și încă de la fondarea, în 1963, a Project MAC, creat cu ideea ca doi oameni să folosească simultan același computer care, la vremea aceea, era de mărimea unei camere, laboratorul nostru a jucat un rol esențial în dezvoltarea științei computerelor. Acum, la jumătate de secol distanță, am ajuns în punctul în care computerul, a devenit ubicuu. Este extraordinar cum s-a ajuns în numai cinci decenii de la a visa că mai mulți oameni pot folosi același computer la o lume în care computerul este indispensabil. În toți acești ani, CSAIL a avut o contribuție foarte importantă la ceea ce lumea computerelor este astăzi. Primul sistem de sharing, prima parolă, primul sistem de înregistrare electronică a datelor de sănătate, primul limbaj de programare pe obiecte, mișcarea pentru software liber, criptarea cu cheie publică, mouse-ul optic, MOOCs (Massive Open Online Courses) – sunt doar câteva dintre premierele pe care le-au creat membrii laboratorului nostru, cel mai mare laborator interdepartamental, cu peste 1.000 de membri și 500 de studenți doctorali și postdoctorali. Membrii CSAIL provin din domeniul roboticii, așa cum sunt eu, dar sunt și experți în securitate, biologie computațională, design de software și analiză predictivă. Toate aceste arii diferite de interes permit laboratorului să realizeze cercetări interdiciplinare care, credem noi, vor avea un impact global. Misiunea noastră este să contribuim la educația celor mai buni studenți care își doresc să inoveze și să transforme lumea într-un loc mai bun. De asemenea, ne dorim să inventăm viitorul computerelor și al aplicațiilor și să găsim soluții la cele mai stringente probleme ale omenirii, care, în timp, s-au schimbat.

Care este proiectul cel mai important la care lucrați în prezent?

Îmi iubesc toate proiectele. Am o serie de proiecte în domeniul roboticii distributive, o parte importantă a roboticii care se ocupă de felul în care mai mulți roboți pot colabora pentru a îndeplini o sarcină mai amplă decât poate rezolva un singur robot. La momentul acesta, unele dintre cele mai interesante direcții de cercetare sunt în domeniul roboticii soft, a interacțiunii dintre oameni și roboți, printarea 3D și dezvoltarea de roboți mai performanți. Roboții soft sunt, în general, mai siguri și mai robuști decât cei „hard-bodied”, iar pentru anumite sarcini sunt chiar mai eficienți. Sunt agili și pot schimba direcția mai ușor, se pot strecura în locuri înguste. Dacă se lovesc de ceva, sunt mai mici șansele să se spargă și pot fi chiar programați să folosească coliziunile pentru a obține informații despre ceea ce îi înconjoară. O altă tendință interesantă este tehnologia de printare 3D, care poate ieftini și simplifica producția roboților. Din materiale precum hârtia sau plasticul, am demonstrat că putem produce roboți care devin funcționali imediat ce ies din imprimantă. Cred că peste numai câțiva ani roboții vor deveni la fel de populari cum sunt smartphone-urile acum.

Cum colaborați cu restul laboratoarelor din cadrul MIT?

Lucrez cu mai mulți cercetători din cadrul CSAIL și MIT, inclusiv profesori care studiază printarea 3D, robotica marină, ingineria mecanică. Cu toate că multe dintre aceste colaborări se înâmplă proactiv, cele mai interesante sunt cele care iau naștere când am o conversație la prânz, de pildă, cu unul dintre profesori. Pentru mine este o mare bucurie ca zi de zi să lucrez printre oameni de știință, cercetători, curioși la ce se întâmplă și mereu interesați să găsească soluții la tot felul de probleme. Colaborăm de asemenea cu alte laboratoare pe teme de interes pentru institut, de exemplu suntem pe cale să stabilim un parteneriat cu IMES în domeniul sănătății.

Când ați știut că știința calculatoarelor este un domeniu care vi se potrivește și în care puteți face o carieră?

M-am născut în Cluj-Napoca din părinți informatician și fizician, deci am prins de mică acest „microb” al științei. Am fost o mare fană a lui Jules Verne, în special a romanului „20.000 de leghe sub mări”, și a serialului „Lost in Space”. Tata m-a încurajat să învăț programare în liceu și mi-a predat algebra booleană. Apoi am mers la facultate și am devenit om de știință. Am început să studiez robotică la recomandarea profesorului care mi-a coordonat teza de doctorat, John Hopcroft, care mi-a vorbit despre această ramură a științei computerelor.

Sunteți prima femeie director al CSAIL. Ce reprezintă acest lucru pentru dvs. personal, dar și pentru lumea academică și a științei?

Am două fete și sunt foarte conștientă cât de important este să ne asigurăm că fetelor li se oferă toate șansele să intre în contact cu lumea științei și tehnologiei. Încerc să fiu un model pentru fetele mele, le încurajez să-și urmeze pasiunile și le fac să înțeleagă că, dacă vor munci, vor putea să ajungă oriunde își doresc în viață. Cred că toată lumea ar trebui să aibă acces la roboți și ar trebui să știe să folosească un computer. Ani la rând s-a tot vorbit despre creșterea gradului de acces la computere, cu scopul ca la un moment dat fiecare copil să aibă un laptop, dar se pare că totuși copiii sunt mai atrași de roboți decât de computere. Cred că roboții îi pot ajuta pe copii să învețe geometrie, fizică, programare și multe alte lucruri. Alfabetizarea tehnologică este la fel de importantă ca procesul de a învăța să citești sau la fel de importantă ca matematica. Ne dorim ca micuții să fie atrași de robotică de la vârste fragede asfel încât să poată deveni inventatorii de mâine. Din ce în ce mai multe locuri de muncă necesită folosirea computerelor în moduri din ce în ce mai complexe, prin urmare trebuie să rezolvăm decalajul educațional care există la ora actuală. Știința computerelor este o materie la fel de importantă ca matematica și cititul. Gândirea computațională face parte din procesul de alfabetizare în secolul XXI. Aș vrea să încurajez toți copiii, băieți și fete, să învețe cum se scrie un cod, deoarece noi, cei care avem aceste cunoștințe, deținem un fel de superputere: putem transforma în realitate, prin programare, lucrurile la care visăm sau pe care ni le imaginăm.