Robert J. Shiller: Cele două pandemii, boala și efectele ei economice

Reading Time: 4 minute

Text de Robert J. Shiller, Profesor de economie la Yale, autor al „Narrative Economics: How Stories Go Viral and Drive Major Economic Events„, special pentru Biz.

Resimțim acum efectele anxietății legate nu de o singură pandemie, ci de două pandemii. Prima este pandemia de COVID-19, care ne sperie fiindcă noi sau oamenii pe care-i iubim, de oriunde din lume, s-ar putea îmbolnăvi și chiar ar putea să moară. A doua este pandemia de teamă provocată de consecințele economice ale celei dintâi.

Aceste două pandemii sunt interdependente, dar nu reprezintă același fenomen. În cazul celei de-a doua pandemii, poveștile înspăimântătoare au devenit virale și ne fac să ne gândim constant la ele. Piețele bursiere s-au prăbușit, aparent ca urmare a informațiilor despre faptul că noul coronavirus ne va spulbera economiile de-o viață dacă nu acționăm cumva. Dar, spre deosebire de COVID-19 în sine, sursa spaimei noastre rezidă aici în faptul că nu știm ce acțiuni să întreprindem.

Faptul că ambele pandemii acționează simultan nu este deloc o veste bună, fiindcă una o poate alimenta pe cealaltă. Falimentele unor companii, șomajul exploziv și pierderea surselor de venit alimentează o anxietate financiară care, la rândul său, poate împiedica oamenii disperați să se întoarcă la lucru să ia măsurile necesare contra răspândirii bolii.

O altă veste proastă este că ambele probleme sunt globale. Când scăderea cererii e limitată la o singură țară, pierderile se răspândesc parțial peste hotare, dar cererea pentru exporturile țării respective nu se diminează semnificativ. De această dată, însă, această supapă naturală de siguranță nu mai există, fiindcă recesiunea amenință aproape toate țările lumii.

Mulți oameni par să creadă că anxietatea financiară este doar un efect secundar al crizei COVID-19, fiind o reacție perfect logică la răspândirea pandemică a bolii. Numai că anxietatea nu e logică. Pandemia de anxietate financiară, răspândită prin reacția panicată la scăderile burselor și la schimbările sociale, are o viață proprie.

Efectele anxietății financiare asupra burselor pot fi mediate de un fenomen denumit”euristica afectivă” de către psihologul Paul Slovic și de colegii acestuia de la Universitatea din Oregon. Când oamenii sunt supărați din cauza unui eveniment tragic, reacționează cu frică chiar și când nu au motive să le fie frică.

Într-o lucrare realizată cu William Goetzmann și Dasol Kim, am aflat că reacția oamenilor privind probabilitatea unei prăbușiri a burselor de amplitudinea celor din 1929 sau 1987 este influențată de cutremurele din apropiere. Dacă se produsese un cutremur pe o rază de 48 km în ultimele 30 de zile, respondenții erau mai predispuși să creadă în probabilitatea prăbușii burselor. Cam așa funcționează euristica afectivă.

Sigur, pare mai logic să așteptăm prăbușirea burselor din cauza unei epidemii decât în urma unui cutremur, dar parcă nu de magnitudinea prăbușirilor produse recent. Dacă s-ar crede că un tratament ar putea limita intensitatea pandemiei de COVID-19 la doar câteva luni, sau că pandemia ar dura un sau doi, s-ar putea spune că riscul pe piețele de capital nu este atât de mare pentru investitorii pe termen lung. Cineva ar putea cumpăra acțiuni și aștepta trecerea problemelor pentru a le vinde apoi.

Dar contagiunea de anxietate financiară funcționează diferit de contagiunea unei boli. Este alimentată în parte de oameni care observă că alții nu mai au încredere, ceea ce duce la scăderea prețurilor acțiunilor, dar și de reacția emoțională a altora la această scădere. O bulă negativistă se manifestă la bursă când oamenii văd că prețurile scad și, încercând să afle de ce se întâmplă asta, propagă poveștile care explică declinul. Prin urmare, prețurile continuă să scadă succesiv, în fiecare zi.

Când văd scăderi succesive ale bursei, cei care nu și-au vândut acțiunile regretă tot mai mult și se tem că ar putea ajunge să vândă când prețurile ating pragul de jos. Această combinație de regret și frică alimentează interesul oamenilor legat de ambele pandemii. Bursele se vor mișca în funcție de cum vor evolua acestea.

Ca să vedem cum, să ne amintim că bursele americane nu s-au prăbușit când, în septembrie-octombrie 1918, presa a început să scrie despre epidemia de gripă spaniolă care a răpus până la urmă 675.000 de americani și peste 50 de milioane de oameni în toată lumea. Din contră, prețurile au crescut lună de lună între septembrie 1918 și iulie 1919.

De ce nu s-a prăbușit bursa? O explicație posibilă este că Primul Război Mondial, care se apropia de final după a doua bătălie de pe Marna, din iulie-august 1918, a trecut știrile despre gripă în planul al doilea, mai ales după armistițiul din noiembrie, în același an. Povestea războiului a fost mai „contagioasă” decât povestea gripei.

Un alt motiv ar fi că, în acea vreme, epidemiologia era abia la începuturi. Epidemiile nu erau considerate previzibile, oamenii nu prea credeau în sfaturile experților și nu respectau măsurile de distanțare socială. Mai mult, se credea că orice criză economică are rădăcini bancare, iar în SUA nu au fost probleme cu băncile, fiindcă Rezerva Federală, proaspăt înființată în 1913, a reușit să elimine acest risc.

Dar poate un motiv mult mai important al faptului că epidemia de gripă spaniolă din 1918 nu a avut o componentă financiară serioasă a fost faptul că, acum un secol, foarte puțini oameni dețineau acțiuni și lumea nu prea economisea pentru pensie, având în vedere că, pe de o parte, speranța de viață era mai scăzută și, pe de altă parte, oamenii erau îngrijiți de familie la bătrânețe.

Dar de data asta lucrurile sunt diferite. Vedem oamenii intrând în panică și cumpărând tot de pe rafturile supermarketurilor, pe când în 1918 lipsurile erau oricum omniprezente din cauza războiului. După ce am trecut prin recesiunea din 2008-2009, știm că activele se pot deprecia masiv. De această dată, în locul unui război mondial, americanii par mai preocupați de polarizarea scenei politice, vorbindu-se de multe ori cu furie despre felul în care guvernul federal al SUA gestionează criza.

E foarte dificil să estimezi evoluția burselor în astfel de perioade. Ca să o putem face cât mai bine, ar trebui să putem estima efectele directe ale pandemiei de COVID-19 asupra economiei, dar și efectele reale și psihologice ale pandemiei de anxietate financiară. Cele două sunt diferite, dar inseparabile.