Riscuri mai mici, eficiență mai mare

Sistemul bancar local este încă tânăr, iar criza financiară internațională din 2008-2009 a fost o lecție atât pentru bănci, cât și pentru populație. Efectele se văd și acum, spune Dan Bucșa, economist-șef CEE la UniCredit – băncile sunt mult mai prudente în acordarea creditelor și continuă să vândă portofolii de credite neperformante. De cealaltă parte, clienții au rămas cu o aversiune la risc mult mai mare decât acum 10-12 ani. 

Care credeți că au fost cele mai importante momente în evoluția din ultimii 19 ani a sectorului bancar local? De ce le considerați importante și ce impact au avut?

Primul pas important în existența sistemului bancar local a fost reprezentat de valul de privatizări început în 1998. Privatizările au însemnat o gestiune mai bună a riscurilor, creditare pe criterii de piață, dezvoltarea gamei de produse și creșterea activelor. Nu în ultimul rând, privatizările au redus costurile pentru contribuabili, deoarece autoritățile statului nu au mai avut de acoperit pierderi similare celor înregistrate de bănci în anii ’90. Al doilea moment important a fost criza financiară internațională din 2008-2009. Sistemul bancar tânăr din România a fost lovit puternic, el având o existență de apro­ximativ un deceniu (după părerea mea, anii ’90 au fost un deceniu pierdut, cu mici excepții reprezentate de sucursalele băncilor străine). Lipsa de experiență s-a văzut atât în bănci, cât și în cazul celor care s-au împrumutat. Criza a distrus prima (și singura) bulă speculativă care a afectat România după 1990.

Mai este resimțit impactul crizei?

Da, efectele crizei se văd și acum: băncile sunt mult mai prudente în acordarea creditelor și continuă să vândă portofolii de credite neperformate, pentru care au înregistrat pierderi semnificative. În același timp, populația și firmele au un apetit mult mai redus pentru creditare. În cazul populației, mulți din cei care au luat credite imobiliare în perioada 2004-2009 încă au active nete negative (valoa­rea actuală a apartamentelor cum­părate e mai mică decât cea a cre­ditelor contractate), ceea ce le va afecta disponibilitatea de a se îndatora pe termen lung. În cazul companiilor, cererea de creditare a rămas sub cea din celelalte țări din regiune, multe firme preferând să-și dezvolte activitatea din fonduri proprii. Procesul de învățare continuă de ambele părți. La aproape douăzeci de ani de la adevărata sa naștere, sistemul bancar românesc are riscuri mai mici, bănci mai eficiente care și-au redus continuu costurile, care nu mai sunt dependente de finanțare de la băncile-mamă și care fac gradual pasul spre a oferi un pachet de servicii mai modern. După criză, clienții au rămas cu o aversiune la risc mult mai mare decât acum 10-12 ani.

Care sunt cele mai importante cinci tendințe în acest moment și cum vor influența sistemul bancar?

–Automatizarea. Tehnologia va schimba complet sectorul bancar, foarte multe din activități urmând să fie automatizate, de la interacțiunea clientului cu banca la gestionarea riscurilor.

–Consolidarea sistemelor bancare. Competiția, dobânzile scăzute la nivel global (în comparație cu deceniile trecute), deregularizarea activităților financiare în SUA, nevoia economiilor de scală, precum și nevoia de a acoperi activități bancare complexe din punct de vedere procedural sau geografic vor conduce, probabil, la consolidarea activităților financiare în conglomerate multinaționale mai mari decât cele din acest moment.

–Schimbarea gamei de produse pe măsură ce populația din emisfera nordică îmbătrânește. Produsele de investiții vor continua să se diversifice și să se ieftinească. În același timp, așa-numita gestiune pasivă ar putea induce mai multă volatilitate în piețe deoarece discriminează mult mai puțin decât fondurile cu gestiune activă la alocarea/retragerea fondurilor.

–Dezvoltarea fintech și a ins­tru­mentelor de plată alternative. Ope­ra­țiunile vor fi, într-o mai mare măsură, delocalizate.

–Dispariția numerarului ca mijloc de plată. Acest fenomen deja are loc în vestul Europei.

foto: Vali Mirea

Interviu publicat în revista Biz nr. 324