Războiul „stelelor” din companii

Războiul „stelelor” din companii

Angajatorii trebuie să facă un singur lucru pentru a găsi și păstra talentele în companie. Paradoxul angajatorilor în căutarea angajaților pierduți, care nu găsesc locuri de muncă are o explicație psihologică și emoțională. 

de Dragoș Ion

Poate că, în loc de a căuta în mod covârșitor abilități profesionale la noii candidați, managerii ar trebui să încerce să le înțeleagă motivațiile, modul de gândire și preocupările. Generația Y, așa cum o numesc sociologii, adică tinerii născuți între 1980 și 1995, la începutul carierei profesionale, este condusă de principii și valori mult diferite de cele cunoscute de părinții lor. Ei nu mai sunt motivați de „a avea”, ci de „a fi”. Pe ei nu îi vor încânta atât de mult avantajele unui salariu fix, ale unui loc de muncă stabil, de unde îi va veni și pensia. În schimb, au un spirit de activist, punând totul sub semnul întrebării și al schimbării. Unui angajator care i-ar promite stabilitate i-ar râde în nas, pe fondul frământărilor sale interne, care îl îndeamnă să schimbe paradigme sociale, să se implice în tot ce este disfuncțional în societate și să lase în urmă o nouă ordine. 

Cei mai valoroși tineri, care pot clădi cu adevărat o carieră sunt acei visători care doresc să-și lase amprenta în lumea în care trăiesc, care doresc să creeze o lume mai bună, pentru ei și pentru ceilalți, în care să trăiască mai bine și să fie fericiți. Motivația lor este de a fi conduși de ceea ce le place să facă, ceea ce le dă un scop și îi valorizează, iar asta nu se potrivește cu mentalitatea unor angajatori de a face profit. 

Ce e de făcut atunci? Poate că defectul liderilor de azi este tocmai că nu gândesc la fel ca acești tineri, că nu își pun aceleași probleme. Ne putem uita în jur la cum se schimbă modelele de business și așa putem înțelege cel mai bine noua ordine socială. Cele mai de succes afaceri sunt cele care oferă consumatorilor servicii și produse la cerere. Cel mai mare business turistic nu deține niciun hotel și nicio proprietate (Airbnb), iar cel mai profitabil sistem de transport nu deține nicio mașină (Uber). 

Forța de muncă a viitorului, începând de azi deja, va funcționa pe același principiu. Viitorii angajați vor avea drept țel experiențe de viață, iar munca va deveni un simplu instrument care să le poată aduce acele trăiri. Așa că poate și angajații vor fi disponibili „la cerere”, fără program fix, devenind resurse utilizate de manageri ca rotițe într-un mecanism al afacerii, de data asta interschimbabile și foarte specializate. Cei care într-adevăr vor rămâne și vor dezvolta la rândul lor segmente de business vor fi cei cărora managerii reușesc să le devina mentori, nu șefi. 

Cei care pot să inspire generația Y îi pot motiva să crească. Curând, modelul de leadership va presupune un mentor sau coach inspirațional ce va fixa un cadru de lucru. Și atât. Restul reprezintă doar resurse pe o bandă de producție. Rămâne acum întrebarea despre cum pot acești mentori să își schimbe mentalitatea și să o acordeze la vibrațiile tinerilor visători? Schimbând cu totul paradigma, punând lucrurile într-o nouă perspectivă, din afara cutiei, din afara convingerilor lor. Și cei care se vor adapta acestui nou model, vor cuceri mințile și sufletele generației care nu se mulțumește cu puțin. 

Dragoș Ion este coach și Managing Partner la iDLearning, o companie care oferă servicii de consultanță, training și coaching.