Raluca Șoaită, Tesseract Architecture:„Arhitectural, în România de azi se proiectează spitale după normative din anii ’70”

Raluca Șoaită, Tesseract Architecture:„Arhitectural, în România de azi se proiectează spitale după normative din anii ’70”

Raluca Șoaită, fondatoarea Tesseract Architecture, primul studio de arhitectură medicală din România ne-a vorbit despre principalele probleme ale sistemului medical pe care le-a scos la iveală pandemia de coronavirus, dar și despre principalele provocări cu care se confruntă ca fondatoare a primului birou de arhitectură medicală.  

Sunteți fondatoarea primului studio de arhitectură medicală din România. Ne puteți spune cum a început povestea Tesseract și de ce ați ales să puneți bazele unui birou de arhitectură medicală?

Alături de pregătirea academică din România, eu am urmat în Franța cursuri de specializare în cadrul Școlii de arhtectură Paris Belleville. Cei doi ani petrecuți în sistemul de educație francez m-au ajutat să înțeleg raportul om/spațiu/cultură, cât și abordarea integrată pe care o au cei din spațiile vestice asupra proiectelor de arhitectură – studiile preliminare bine făcute, analiza sitului, atât tehnică cât și socio-culturală sunt o bază solidă pentru realizarea conceptului.

Această experiență, împreună cu primii pași în carieră – care au coincis cu câteva proiecte de arhitectură medicală (spitale, clinici private, fabrici de medicamente) m-au făcut să realizez că în Romania (și la nivel de întreaga regiune Central și Est – Europeană) nu există un know-how specific pe segmentul de arhitectură medicală, nevoia și potențialul fiind de altfel foarte mari. Pe lângă aceste aspecte, în România spitalele sunt invechite și este nevoie de infrastructură nouă, deci potențial de lucru este enorm.

Astfel, după 15 ani de studiu foarte amănunțit, am decis să pun bazele TESSERACT ARCHITECTURE, care este astăzi singurul studio din România specializat în arhitectură medicală, dar care proiectează și clădiri cu funcțiuni industriale, comerciale, de birouri sau rezidențiale. 

Din punct de vedere business, cum a fost ultimul an pentru biroul de arhitectură Tesseract?

Business-ul nostru a crescut, având în vedere unele decizii de investiții (atât pe segmentul logistic / industrial cât și pe cel medical) care fuseseră luate înainte de pandemie și care anul trecut au continuat. De asemenea, pandemia a accelerat luarea unor decizii de investiție în proiecte medicale noi, atât publice cât și private.

Pe acest fond, am investit în zona de tehnologie, în software specific care ne permite să fim și mai agili în livrarea proiectelor de arhitectură, să generăm animații și virtualizări complexe ale proiectelor și în extinderea echipei de arhitecți – avem 10 arhitecți dar și un epidemiolog în echipa noastră și lucrăm cu o bază multidisciplinară de peste 60 de colaboratori. Am încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de aproape 1 milion de euro.     

Pandemia de coronavirus a scos la suprafață o multitudine de probleme cu care se confruntă sistemul românesc de sănătate. Din punct de vedere architectural, cum vedeți că ar putea fi remediate o serie dintre acestea? Ce este mai eficient construcția de noi spitale sau reabilitatea celor vechi? De ce?

Problema principală a spitalelor publice românești este că sunt deja foarte vechi (realizate în urmă cu cinci decenii, un secol sau chiar două) și nu mai respectă condițiile epidemiologice de azi, nu mai pot susține aparatura modernă, sunt mari consumatoare de energie – și în nici un caz nu au fost proiectate pentru o pandemie. Am văzut cu toții incendiile sau problemele legate de infecțiile nozocomiale.  

Discuția referitoare la construcția de spitale noi vs. reabilitarea celor vechi este una amplă, nu putem da rezoluții definitive, pentru că nici o clădire nu seamănă cu alta. Fiecare spital are particularităţile sale, iar răspunsul la această întrebare depinde mereu de situaţie și de planurile pe termen lung ale spitalului.

Noi recomandăm întotdeauna realizarea de Masterplanuri și strategii de dezvoltare a infrastructurii medicale, astfel încât să existe o perspectivă macro, pe termen lung (planuri pe 3, 5 sau 10 ani bazate pe nevoia reală a segmentului de populație adresat în zona respectivă). Sunt obligatorii studiile de fezabilitate făcute corect (o etapă peste care “se sare” în multe proiecte din România) și care trebuie să evalueze întotdeauna atât scenariul reabilitării, cât și un scenariu de extindere/ realizare de construcție nouă. La baza acestora trebuie să stea cel puțin un audit tehnic bine făcut, un proiect medical bazat pe nevoia reală (studii făcute de specialişti); acoperirea cu personal medical al nevoilor, posibilităţile de finanţare.

În general este mai eficientă financiar renovarea unei clădiri existente decât construirea uneia noi. Totuşi, există factori care în cazul spitalelor pot creşte costurile, astfel încât să fie de fapt mai scump să reabilitezi spitalul decât să construiești unul nou. Un exemplu este cel al lucrărilor intr-un spital funcţional, care creează inconvenienţe la nivel medical și pot crește costurile.

Care sunt cele mai frecvente provocări cu care vă confruntați într-un proiect medical comparativ alte proiecte de arhitectură?

Problemele nu sunt de natura tehnică în general, pentru că pe aceea o stăpânim foarte bine, ci de funcționare a sistemului. Față de un proiect comercial, proiectele medicale se întind pe o durată mai lungă de timp, depind de diverși decidenți și astfel procesul este îngreunat.

Din punct de vedere arhitectural, puțini știu că în România în ziua de azi se proiectează spitale după normative din anii `70 (foarte puțin actualizate în anii `90). Practic vrem spitale “ca afară” dar pentru că normele de proiectare sunt rămase în urmă, orice proces de autorizare este lung și de multe ori soluțiile tehnice inovatoare testate și utilizate în alte colțuri ale lumii trebuiesc „negociate”, fundamentate prin memorii tehnice ce detaliază aceste soluții.

Cum se pot refolosi spitalele modulare după pandemie pentru a evita rispia de bani din sistem?

Spitalele modulare pot avea o durată de viață de 9-10 ani. După terminarea pandemiei, ele pot fi utilizate cu diverse alte funcțiuni, cum ar fi:

• O mare parte din spitalele existente au nevoie de renovări și de cele mai multe ori se pune problema cum să executam lucrările dar spitalul să funcționeze în continuare. Modularele se pot folosi pentru relocarea temporară a diverselor secții din spitalele existente pentru perioada de lucrări de reabilitare;

• O mare parte din spitalele existente nu au spații suficiente pentru administrație, pentru depozitare sau alte servicii auxiliare necesare spitalului. Modularele se pot utiliza pentru suplimentarea de spații administrative, de depozitare, etc.;

• În România, pacienții arși încă nu dispun de locații în care să poată fi vindecați, secțiile de ATI nu sunt dotate cu rețelele de instalații necesare. Modularele pot fi utilizate în acest sens până la construirea de noi spitale.

Noi vrem să ducem mai departe ideea spitalelor modulare, pentru că dacă s-au dovedit eficiente și model de bună practica în plină pandemie, acestea se pot replica și în alte domenii. Înloc să lăsăm neutilizate mii de containere în porturi, trebuie să ne gândim cum le putem reutiliza atât pentru sistemul medical cât și pentru domenii precum cel logistic și industrial, agricol sau altele. Containerul este o resursă foarte ieftina, personalizabilă și reutilizabila, iar folosindu-le protejăm astfel și mediul înconjurător.

Care sunt planurile pe care le aveți pentru biroul de arhietctură pentru următoarea perioadă de timp?

Intenționăm să creștem portofoliul TESSERACT cu noi proiecte – premieră, atât în România cât și să ieșim în afara țării, în spațiul european dar și în alte regiuni.

Deja proiectul spitalului de la Marie Curie – inițiativa #NoiFacemUnSpital (Primul Spital Național de Copii pentru Cancer, Boli Grave și Traumă) este subiect de manual de arhitectură modernă și poate sta alături de multe mari spitale ale lumii. Aici am implementat design participativ, am lucrat cu antropologi pentru definirea regulilor de utilizare a spațiului sau mobilierului, un bloc operator realizat complet din sticlă, sală de cinema și sală de sport pentru micuții pacienți oncologici, saloane de ATI în care medicii nu pot intra dacă nu spală/dezinfectează mainile  – acestea sunt doar câteva dintre elementele de inovație și tehnologie pe care le-am implementat pentru prima dată în România.  

Vrem să ne creștem intern echipa pentru a putea acoperi mai multe proiecte și vrem pe de altă parte să pregătim și să inspirăm o nouă generație de arhitecți de sănătate alături de noi. Deja ne scriu și vedem că ne urmăresc mulți arhitecți și ne dorim să contribuim ca mai mulți tineri să preia din pasiunea și know-how-ul nostru.  Dorim să contribuim la dezvoltarea acestei ramuri a arhitecturii în România.

De curând ați semnat conceptul de design și amenajare interioară a noii clădiri Neuroaxis din București. Ne puteți oferi mai multe detalii despre implicarea în acest proiect?

Clinica privată de neurologie Neuroaxis se relochează din spațiul existent într-o clădire de birouri modernă, într-un spațiu mai mare, pentru a putea extinde gama de servicii destinate diagnosticării, monitorizării și tratamentului pacienţilor.

Noi am realizat și designul interior al clinicii anterioare și de asemenea pe cel al noului spațiu, iar proiectul este un exemplu de inserție a unui spatiu medical contemporan într-o clădire de birouri nouă, la standardele utilizatorilor de azi.

Conceptul interior continuă identitatea de brand Neuroaxis prin design si aceasta este una dintre temele noastre preferate – să redăm personalitatea de brand prin conceptul interior.  Neuronul prezent în identitatea clinicii este conector și transmițător de informație și este reprezentat direct în conceptul interior, prin elementele de design și subtil prin fluiditatea spațiului, prin felul în care lumina naturală leagă diferitele încăperi de hol și care face ca legăturile invizibile ochiului (serviciile unei echipe pluriudisciplinare de profesioniști) să se realizeze. Nucleul clinicii este dat de un centru de imagistică înconjurat de o circulație perimetrală, iar de-a lungul acestui perimetru, unul din holuri se lărgeste suficient cât să permită o zonă de așteptare bine conectată la cele 7 cabinete din zona de ambulatoriu. 

Ați fost implicată în proiectul Asociației Dăruiește Viață, cel de construcție a spitalului de copii Marie Curie. Ne puteți spune câteva cuvinte despre implicarea studioului în proiect? În ce alte proiecte medicale ați mai fost imlpicată până acum?

TESSERACT ARCHITECTURE este coordonatorul masterplanului și întregului proiect de arhitectură pentru proiectul de la Marie Curie – gândit inițial ca o extindere a spitalului existent și devenit apoi Primul Spital Național de Copii pentru Cancer, Boli Grave și Traumă – un proiect ce a devenit un fenomen social în România.

Sunt o serie de premiere arhitecturale și de project management care se întâlnesc pentru prima dată într-un spital românesc, aici.  De exemplu, am lucrat cu doi antropologi care „au locuit” o vreme în secția de oncologie pediatrică a spitalului, pentru a identifica cutumele de utilizare a spațiului și nevoile sociale, antropologice pe care normativele de proiectare din domeniu nu le-au identificat încă și care de multe ori sunt specifice pentru diferite locuri/spitale. Un exemplu de nevoie identificată este spațiul dedicat însoțitorilor, care propune o încăpere unde aceștia pot să lucreze, să socializeze, să se retragă pentru introspecție, etc.

În prima fază a proiectării de la Marie Curie am inclus și un set de ateliere separate cu micutii pacienti, cu însoțitorii și cu personalul medical, organizate sub formă de jocuri sau discuții.  Pe lângă arhitecți, au luat parte la aceste discuții și un psiholog, un epidemiolog, un designer de jocuri.

În urma acestor activități au devenit foarte clare trei teme ale designului interior pe care le-am abordat și integrat în proiect: prima temă este cea a jocului și se adresează copiilor, cea de-a doua temă este generarea sentimentului de siguranţă pentru însoțitori și cea de-a treia, creșterea eficienței personalului medical.

Dintre toate cele trei teme, cea principală a rămas cea de joc, și în mod specific, ne-am dorit ca parcursul pacientului prin spital să fie presărat cu diferite jocuri care să îi distragă atenția, să îl înveselească și întrețină pe perioada de ședere.

Acest spital, desi te cutremuri cand știi ce cazuri medicale vor fi tratate aici, te face să uiți de boală, prin felul în care a fost proiectat. Copiii sunt invitați la joc în recepții, coridoare, cabinete, saloane, camere de joacă având utilizări multiple, cinema, radio, terasă verde, sală de sport, muzeu al rocilor, mini observator astronomic etc. Pentru că plictisul este uneori o boală mai aprigă decat cancerul, am încercat să ii ocupam pe micii pacienți cât mai mult și mai diversificat.

Așa cum am menționat mai sus, vorbim de asemenea de un spital al viitorului – cu sistem BMS (Building Management System – prin care se administrează centralizat toate echipamentele clădirii), cu soluții de reducere a consumul de energie, primul bloc operator din sticlă din România (pentru că în sticla nu se pot ascunde infecții nozocomiale) digitalizat, etc.

Sunteți și cofondatoarea unei galerii de artă. Ne puteți spune mai multe cuvinte despre aceasta? Cum ați descoperit pasiunea pentru artă?

Sunt co-fondator, alături de Andrei Breahnă, al galeriei de artă contemporană GAEP din centrul Bucureștiului, iar viziunea acestei galerii este de a deveni un punct de referință pentru arta contemporană internațională de la București, așa cum se întâmplă și cu alte mari galerii din lume.

Andrei conduce activitatea GAEP, care este foarte complexă: susține producția de lucrări de artă (artiști români și străini), organizează expoziții și happeninguri locale și itinerante, participă la târguri de artă naționale și internaționale, susține diferite activări corporate și de apropiere a artei de cultura organizațională a companiilor, organizează evenimente conexe (performance, artists talks, tururi ghidate, workshop-uri) și programe educaționale pentru familii cu copii și pentru școli, ș.a.

De artă m-am apropiat încă din timpul facultății, când căutam inspirația în lumea artiștilor plastici. Azi, arta mă ajută să mă poziționez în contemporaneitate și să înțeleg lumea în care trăim. Pe scenele sale se dezbat multe tematici importante ale omenirii și se conturează filozofia perioadei.

Apropierea nu este întâmplătoare, arhitectura este arta modelarii spațiului și mulți artiști contemporani includ astfel de tematici în operele lor.

Pe lângă acest cognitiv și de dezvoltare personală, arta poate fi utilizată și ca terapie. Arta este o ustensilă prin care atenția pacientului poate fi deviată de la suferință. Ne propunem ca în proiectele viitoare să aducem cât mai mult arta în spital, atât prin implicarea artiștilor contemporani în realizarea conceptelor de amenajre dar și prin includerea de lucrări de artă în spațiile medicale.