Puterea designului

Puterea designului

Un experiment de o saptamana a adus in Bucuresti un studio temporar de Design Thinking. Este o metoda care schimba regulile in aproape orice domeniu, de la urbanistica la business.

Recent, Daniela Marzavan, Senior Lecturer la Universitatea de Stiinte Aplicate din Berlin, a avut o saptamana extrem de agitata. Pentru sapte zile, Design Thinkers Group a deschis un studio temporar in centrul vechi al Capitalei, care a pus lumina reflectoarelor pe Design Thinking. Nu va speriati de denumire, pentru ca nu este nevoie sa aveti talent la desen sau sa lucrati in industriile creative ca sa folositi gandirea de tip design.

Ati avut o saptamana foarte agitata. Care a fost ideea din spatele studioului temporar pe care l-ati avut la Hanul Gabroveni?

Telul nostru a fost sa captam valorile si spiritul de pe piata din Bucuresti si din Romania, pentru ca noi vindem un concept pe care il si aplicam in munca noastra, in care credem, pentru ca daca crezi in ceva, il poti vinde mult mai bine si transferul de cunostinte se face mult mai natural si mai autentic. Design Thinking incepe cu empatia si explorarea contextului utilizatorului tau final sau intermediar. Ce am facut aici a fost sa intelegem. Ce am facut toata saptamana a fost sa punem intrebari. Si, ca orice intrebare, te lasa la urma cu si mai multe intrebari, deci am pus si mai multe intrebari. Noi, echipa, ne-am intalnit la fiecare cateva zile si am tras concluzii, am facut un mapping al insight-urilor pe care le-am primit. Ce ne-a placut foarte tare la “Biz Innovation Forum” (Daniela Marzavan a sustinut workshop-ul “Inovatie prin Design Thinking” in cadrul evenimentului – n.r.) si ce ne-a surprins foarte mult a fost tineretea persoanelor de acolo. Noi fiind prezenti mai ales pe piata vest-europeana, stim ca avem de foarte multe ori de a face cu structuri mai vechi si cu interlocutori care au crescut si au imbatranit cu aceste structuri, reguli, procese si proceduri si carora le este foarte greu sa imbratiseze schimbarea, necunoscutul si inovatia ca atare. Am ramas placut surprinse de versatilitatea si adaptabilitatea contextului de aici si a oamenilor, pentru ca am venit sa cunoastem oameni.

La fiecare cateva zile ati organizat sesiuni de “sharing insights”. Care au fost cele mai importante concluzii pe care le-ati tras?

Exista foarte multe oportunitati neapreciate si nevalorizate cum ar trebui, incepand de la cateva lucruri marunte, ca design decisions pe care le vezi facute gresit in absolut toate domeniile, de la urban planning la servicii clasice de gastronomie, turism, dar si la designul strategiilor in afaceri, pentru ca am avut ocazia sa vorbim si cu oameni din interiorul corporatiilor, sau la designul proceselor din interiorul organizatiilor. Vedem ca este foarte mult de lucru cu instrumentele de Design Thinking, cu instrumentele Service Designului. Design Fiction este urmatorul lucru pe care l-am vazut. Alt insight este ca inteligenta acestor tineri este folosita foarte putin de companii. Si este o devalorizare incredibila a acestor tineri. Pe de o parte vedem foarte mare potential pentru corporatii sa capteze valoarea pe care o au. Iti dau un exemplu, call center-ul: acolo ai interactiune cu utilizatorul final, deci insight-urile de acolo le poti folosi pentru a schimba servicii sau produse, pot duce la schimbari si inovatii la un nivel absolut disruptiv, ceea ce ar aduce o multime de avantaje. Ceea ce vedem este ca Romania, ca piata de outsourcing, in care toate aceste creiere tinere si prea destepte sunt folosite sub nivelul lor, va disparea, pentru ca vor aparea alte piete mult mai ieftine. Ce se va intampla cu toti oamenii acestia cu o medie de varsta de 30 de ani, care au invatat sa gandeasca corporate si care nu au inca acea incredere de a se redescoperi si de a se reinnoi? Si aici vedem alt potential de a intra pe piata cu solutii si programe educationale pentru ca, repet, cu Design Thinking noi suntem acum intr-o faza de educare a pietei, in niciun caz de penetrare pe piata. Este o faza de educare si de empowering in domeniul antreprenorial, pentru acesti tineri care au fost crescuti si educati in mediul corporate. Corporatiile se pare ca se vor indrepta mai mult spre est. Am discutat cu cei din industriile creative si se vorbeste despre schimbarea identitatii Bucurestiului, de la outsourcing la producator, la creator, la inovator.

Ce feedback ati avut in urma acestor discutii?

Este o incredere din ce in ce mai mare, se schimba foarte multe in mintea oamenilor. Si aceste schimbari vor duce la o nevoie de antreprenoriat, de a face ceva ce-ti face placere, de a crea valoare prin munca ta, de a crea un impact la nivel de societate, de a nu fi doar un simplu consumator, ci si producator, cum s-a intamplat si in alte tari pe care le-am observat si in care am lucrat. Am vorbit cu foarte multe femei, ceea ce din nou in societati in care lucram noi, la nivel de change making, este o raritate. Am auzit de foarte multe ori fraza “Vreau sa fac ceva mai bine pentru copilul meu” sau “Am un copil mic acasa si vreau sa schimb ceva pentru el. Peste ani, cand ma va intreba ce am facut pentru viitorul lui, imi doresc sa ii spun: uite, asta, asta si asta sau macar am incercat”. E un spirit nou care vine din urma si este unul cu totul diferit de mostenirea comunista, care se dilueaza din ce in ce mai mult, din fericire.

Cum se vede Bucurestiul?

In spatiul nostru temporar, i-am intrebat pe oameni despre valorile Bucurestiului, in ce crede, ce simte Bucurestiul si care este atitudinea acestui oras. I-am pus sa scrie o scrisoare de dragoste si una de despartire pentru Bucuresti. Este o relatie hate / love. Insa oamenii nu mai vor sa plece, nu mai sunt pregatiti sa plece, sa se indrepte spre Londra, Berlin sau Amsterdam. Am captat foarte multa energie tanara, a unor oameni care chiar vor sa schimbe ceva. Si am vorbit inclusiv cu oameni trecuti de 55 de ani si la intrebarea “Incotro se indreapta Bucurestiul?” raspundeau: “Daca ii ascultam pe tineri si le urmam ideile, inspre mult mai bine”. Noi suntem plini de energie pozitiva. Nu am ramas doar in centrul vechi, ci ne-am dus, cu designerii pe care i-am adus aici din Olanda, Anglia si Germania, in cartiere precum Pantelimon, Iancului, am iesit in afara Bucurestiului, langa Targoviste, i-am dus intr-un sat de tigani, ne-am dus in Dorobanti, ne-am dus in greenfield, pentru ca asta inseamna Design Research si ethnography, sa vezi contextul real al societatii pentru care incerci sa desenezi un serviciu sau un produs. Am avut un format de discutii inedit, “Talk to me about”, pe care l-am aplicat si in Portugalia cand am lucrat cu administratia locala si in Cairo cand am lucrat cu guvernul german pentru dezvoltare externa. Acest format nu este doar un panel de experti, ci in primul rand observi ce vor oamenii. Am mai vorbit despre ce poate face designul pentru afacerea ta si am avut placerea sa vina reprezentanti de la Google, de la MSM Romania sa ne spuna cum educa ei noii manageri in programele lor de MBA catre gandirea tip design si antreprenoriat. Am avut-o si pe Emma Jefferies, care scrie noua carte “Organisational Transitions”, si in sala putini oameni, dar alesi, care chiar vor sa faca ceva, din industrii creative si corporatii.

Ce workshop a starnit cel mai mare interes in randul participantilor?

Cred ca va fi cel de maine (23 mai – n.r). Se numeste “Designing Ships for Empathy” si vom avea o componenta fizica de construire a viitorului, nu doar gandind, ci cu mainile, pentru ca de multe ori ideile, daca ne trec prin mana, devin ceva tangibil, palpabil, vorbim altfel despre ele. Vom construi efectiv o viziune de viitor pentru zona de business din Romania, cred ca va fi foarte interesant. Cred ca si workshopul “Social Design” va fi foarte vizitat. Pe noi ne-a uimit gandirea foarte tanara din corporate, adaptarea foarte rapida, faptul ca de multe ori nu era un workshop, dar oamenii vedeau anumite lucruri puse pe panouri si incepeau sa interactioneze cu ele din proprie initiativa, nu trebuia sa ii convingi. Am ramas foarte placut surprinsi, pentru ca in alte culturi si tari in care lucram nu este asa, trebuie sa ii rogi, sa ii implori, sa le explici ca intr-un anumit interval de timp au de facut o serie de sarcini.

Din ce ati observat in aceasta perioada, credeti ca a crescut interesul pe plan local pentru Design Thinking?

Categoric. A crescut si va creste in continuare. Acum doua saptamani am aflat noua denumire a jobului meu, incercand, la conferinta “re:publica” din Berlin (cea mai mare conferinta de blogging, internet & society din Europa, cu aproape 7.000 de participanti din toate colturile lumii), sa explic unui cercetator cu ce ma ocup; a spus: “A, esti un hubtrepreneur, creezi hub-uri si in jurul lor antreprenoriat”. Cand construiesti aceste hub-uri ai mereu la inceput curiosi, cei care vin si casca ochii sa vada. Apoi, mai astepti un pic sa vina oamenii care au auzit de la curiosi ca s-a intamplat ceva, ca acesti curiosi sunt foarte comunicativi, iar un al treilea layer sunt oamenii care vin si remarca faptul ca si ei fac ceva in acest gen. Am cunoscut oameni, agentii si companii care au spus ca deja lucreaza in acest fel de mult. Atunci incepe o conversatie si la aceea am vrea noi sa ajungem. Si cred ca se va intampla, poate data viitoare cand vom reveni.

Comparativ cu alte piete pe care ati activat, unde se afla Romania la nivel de DT?

Eu zic ca suntem foarte in grafic. Este greu sa vezi din afara, cand de fapt tu esti si dinauntru. In toate tarile in care lucrez sunt clar din afara, cu toate ca in Portugalia am si locuit o vreme, iar in Germania sunt si foarte nemtoaica de fapt. Cred ca Romania este intr-adevar pe un drum foarte bun si cred ca oamenii nu au sechelele pe care le au foarte multe locuri in care am fost. Fie din cauza unei crize recente politice, foarte puternice, am avut-o si noi, dar au trecut de atunci cativa ani buni, fie din cauza unei crize economice foarte puternice, am avut-o si noi, dar nu se compara cu Grecia, Spania, Portugalia. Sper ca zona de business va intelege mai devreme, pentru ca Romania are potentialul de a arde etape si de a nu face toate greselile si tot drumul lung parcurs de organizatiile si corporatiile din Europa de Vest. Poate ajungem mai repede unde sunt ele acum. Sa nu credeti ca Design Thinkingul sau Designul sunt absolut acceptate, imbratisate si implementate in marile corporatii mai ales din Europa. Daca Romania chiar vrea sa se pozitioneze ca tara inovatoare din capatul estic al Europei, poate s-o faca. Noi, din capatul cel mai estic al Europei, infiltram inovatie si antreprenoriat in vestul Europei si dam inapoi valoare UE. Romania este ca o coala alba. Pe toti pe care i-am adus aici i-am intrebat: “Ce credeai despre Romania inainte?”. Nu aveau nicio parere. E excelent sa poti sa te reinventezi si ar trebui folosit exact acest fapt, ca mereu am fost sub radar. Cand ai o coala alba poti sa desenezi tu ce vrei.

Ce planuri mai aveti pe viitor?

Emma Jefferies tocmai s-a intors din Arabia Saudita, unde a lucrat cu antreprenoriatul feminin de acolo. Eu am fost la inceputul anului in Algeria si voi pleca din nou, unde lucrez cu Ministerul de Dezvoltare Economica, pe dezvoltarea antreprenoriatului, pentru ca au o rata foarte mare de somaj si servicii foarte proaste si inexistente de fapt. Apoi, in Germania, avem foarte multa treaba cu universitatile, cu transferul de cunostinte de la universitati la industrie. Cream, daca vrei, incubatoare care sa ia tinerii din facultate, care si asa nu stiu ce vor face cu toate cunostintele acumulate, si sa ii pregateasca pentru piata. Eu lucrand si la facultatea din Berlin, si la cea din Spania, practicam demult asta in cursurile noastre de  Design Thinking. Le-am gandit in asa fel incat tinerii sa iasa cu un proiect concret, sa iasa cu o cooperare concreta cu o companie. Iti dau un exemplu: o companie vine si da un challenge unui grup de studenti, pe care eu ii adun din diferite discipline – cum pot conecta tehnologia internet of things la aparatura mea electronica – si vrea insight-uri. Prin procesul de Design Thinking noi livram companiilor insight-uri foarte tinere si foarte proaspete, pe care in departamentul tau de cercetare si dezvoltare nu le vei primi, iar tinerii primesc un insight foarte clar despre cum se lucreaza la tine in companie. Asa apar de foarte multe ori joburi, internshipuri, deci ne axam pe transferul acesta universitate-industrie-societate, pentru ca avem si foarte multe proiecte pe social design. Simone Veldema lucreaza cu un ONG foarte mare care regandeste felul in care se face dezvoltarea unei tari. Este o regandire organizationala a felului in care lucreaza ONG-urile. Mai am proiecte personale cu internet of things in Madagascar si Kenya, in Brazilia cu guvernul local lucram sa instalam nu hub-uri de business, ci hub-uri de cultura. Adica sa ii ajuti pe cei care au un business in domeniul culturii, precum cei cu o trupa de teatru de exemplu, sa isi faca un business. Cand vad Gabroveniul ma gandesc la incubatorul cultural pe care l-am vizitat luna trecuta in Lisabona, care se va deschide in septembrie, si chiar ma gandeam cat de interesant ar fi ca si aici sa existe un etaj intreg pe baza de aplicatii, unde sa ai businessuri culturale care sa beneficieze de coaching, de mentoring.