Profesorul de antreprenoriat

Profesorul de antreprenoriat

A renuntat la o cariera in top management si a patruns pe drumul antreprenoriatului, dupa ce a pus bazele unui business in domeniul educatiei. Catalin Dicu, fondatorul centrului de invatare da Vinci vorbeste pentru Biz despre provocarile antreprenoriatului, despre imbunatatirea sistemului educational si despre piata meditatiilor din Romania.

Lansata in 2013, compania cu sedii in Bucuresti si Cluj – Napoca ofera meditatii pentru copii de gimnaziu, liceu, dar si cursuri de orientare vocationala, limbi straine, inclusiv pentru adulti si depune eforturi constante sa aduca plus – valoare sistemului educational romanesc printr-o metoda proprie, unica bazata pe un program personalizat de pregatire pentru fiecare elev, folosind elemente din psihologie, psihopedagogie, managementul calitatii si pregatirea sportivilor de performanta.

Cand si cum a luat nastere ideea din spatele centrului privat de educatie da Vinci?

Este o dorinta mai veche, dar am inceput sa ma gandesc mai serios la proiectul Centrului educational da Vinci in 2012 cand am inceput sa ma documentez si sa adun informatii despre piata serviciilor educationale. In primavara lui 2013 am demarat un studiu de piata si in toamna am inceput activitatea. Am dorit sa ma implic si sa contribui permanent si activ la transformarea comunitatii in care traiesc si, in acelasi timp, sa am propria afacere, iar experienta acumulata in cele doua domenii m-a determinat sa incep sa construiesc un business in domeniul educatiei copiilor, prin care sa incerc sa contribui cat de putin la iesirea din paradigma in care se afla invatamantul romanesc, extrem de daunatoare pentru societatea noastra.

Care sunt planurile pe termen mediu si scurt pe care le aveti cu centrul? Dar cele pe termen lung?

In primul rand dorim sa facem cunoscute serviciile Centrului da Vinci si sa oferim posibilitatea pentru cat mai multi elevi sa beneficieze de avantajele metodei noastre de educatie. Pe termen lung dorim sa construim o retea nationala de centre de pregatire care sa constituie o alternativa importanta, originala pentru educatia si pregatirea suplimentara a copiilor, fie ca vorbim de remediere, imbunatatire sau excelenta in ceea ce priveste rezultatele scolare. Ne dorim sa cream un loc unde copiii sa vina sa invete cu bucurie, sa-si descopere vocatia si sa se dezvolte pe plan personal.  Pe termen lung vrem sa ne extindem atat in Bucuresti cat si in alte orase cu potential unde vom identifica parteneri cu ajutorul carora sa implementam modelul de business in sistem de franciza. In prezent suntem in cautare de parteneri care doresc sa devina antreprenori in acest domeniu.

Ne puteti da mai multe detalii despre metoda de invatare da Vinci? Poate fi aplicata si de adultii care vor sa invete?

Metoda da Vinci este unica, diferentiindu-ne de alte institutii similare. Aceasta combina elemente din domeniile psihologiei, psihopedagogiei, sistemelor de management al calitatii si pregatirii sportivilor de performanta, fiind inregistrata si protejata de legea dreptului de autor. Personalul, profesorii si psihologii da Vinci sunt pregatiti si instruiti sa acorde asistenta si instruire, respectand cei 4 pasi specifici Metodei da Vinci: evaluare, personalizare, instruire si validare. Mediul de invatare si motivatia constituie doi catalizatori importanti ai procesului de educatie desfasurat in centrele da Vinci, motivatia invatarii fiind masurata cu ajutorul chestionarelor de autoevaluare. Metoda da Vinci are la baza personalizarea programului de instruire si pregatirea, in functie de nevoile fiecarui elev. Pregatirea se desfasoara in grupe de maximum 4 elevi pentru materiile de baza si 8 elevi pentru limbile straine, incurajand o competitie pozitiva intre membrii grupului astfel incat toti elevii sa obtina rezultate cat mai bune, sa interactioneze unii cu ceilalti, sa lucreze in echipa si sa obtina performante maxime in momentele in care acest lucru este necesar. Evolutia si interactiunile dintre membrii grupului sunt urmarite de catre personalul specializat al centrului da Vinci, grupurile fiind alcatuite astfel incat membrii lor sa poata sa-si atinga potentialul maxim si obiectivele stabilite. Planul personalizat de instruire (PPI) are la baza informatiile obtinute cu ocazia evaluarilor initiale si formative. Acesta urmareste remedierea lacunelor, specifica metodele didactice adecvate stilului de invatare si nivelulului de cunostinte, contribuind la monitorizarea procesului de instruire al fiecarui elev. Metoda poate fi aplicata si adultilor in egala masura. Pentru aceia care vor sa invete o limba straina sau pentru cei care nu au reusit sa promoveze examenul de bacalureat, Metoda da Vinci ii poate ajuta sa isi stabileasca si sa isi realizeze obiectivele propuse.

Care sunt principalele tendinte din piata mediatiilor din Romania si care sunt particularitatile acesteia?

Piata meditatiilor este una extrem de fragmentata, in care activeaza atat centre de pregatire cat si foarte multi profesori care ofera meditatii la domiciliul lor sau al elevilor. Trebuie sa recunoastem ca este un domeniu cu un grad ridicat de evaziune fiscala datorat in mare parte fragmentarii deosebit de mari a pietei si a barierelor mici de intrare ale acestui business, practic inexistente in cazul profesorilor care decid sa faca din meditatii o afacere. Nici din punct de vedere etic, lucrurile nu stau prea bine, iar codul etic al profesorilor, care ar fi trebuit sa aiba impact in acest domeniu, nu si-a dovedit inca utilitatea. Ne intalnim cu multe situatii in care parintii si copiii devin “clienti” captivi. Ne aflam intr-o paradigma in care normalitatea este sa facem meditatii cu profesorul de la clasa, sa obtinem note bune sau diplome si sa platim pentru asta, fara ca nivelul de cunostinte dobandite sa mai fie atat de important. Mai mult, gasim normal ca in aceasta activitate sa existe venituri neimpozitate. Eu sper sa putem iesi din aceasta paradigma extrem de nociva pentru copiii nostri si sa putem astfel beneficia de o educatie corecta, pe care sa o transmitem generatiilor viitoare cu ajutorul segmentului care are cea mai mare responsabilitate sa faca acest lucru, profesorii, dar si cu ajutorul parintilor care trebuie sa inteleaga in cele din urma ca nu este bine sa cumpere notele copiilor lor. Acest ajutor, eficient pe termen scurt, nu-i va ajuta pe copiii lor sa fie competitivi pe piata muncii.

In ultimii ani se tot vorbeste despre rezultatele slabe obtinute la BAC. De ce credeti ca se inregistreaza acestea si de ce sfatuiti parintii sa mearga pe mana centrului da Vinci?

Cred ca examenul de bacalaureat aduna toate deficientele sistemului educational. Aflandu-se la mare distanta de primul examen pe care elevii il au de trecut in clasa a 8-a, dupa o perioada de 3 sau 4 ani de relaxare, examenul de bacalaureat creeaza mari dificultati copiilor deoarece acestia incep sa se pregateasca destul de tarziu pentru acest examen, multi dintre ei chiar in semestrul 2 al clasei a 12-a. Elevii care se pregatesc in centrul da Vinci beneficiaza de o metoda unica de pregatire, bazata pe un plan personalizat de invatare, adaptat nevoilor fiecarui copil. Sunt considerate strategii pe termen scurt si mediu, necesare recuperarii rapide a  lacunelor si cresterii motivatiei scolare. Sub indrumarea psihopedagilor centrelor, copiii, profesorii si parintii reusesc sa colaborze eficient astfel incat sa-si atinga obiectivele propuse.  Centrele da Vinci reprezinta o alternativa institutionala etica, care ofera parintilor informatii obiective cu privire la nivelul de pregatire al copilului, solutii flexibile si variate, un mediu propice procesului de invatare, continuitate si poate cel mai important lucru,  asigura un parteneriat necesar pregatirii copiilor lor.

Ce masuri credeti ca ar trebui implementate pentru a creste performanta sistemului de invatatmant de stat? De ce?

Problema invatamantului romanesc este una foarte complexa si a fost cauzata de mai multi factori. Societatea romaneasca in ansamblul ei a intrat intr-un proces de tranzitie si impreuna cu ea si sistemul de invatamant care a ajuns in acest moment sa fie ineficient si chiar sa aiba probleme etice si morale. Dincolo de fonduri, pe care de altfel exista riscul ca unii administratori sa le considere intotdeauna insuficiente, indiferent de marimea lor, sistemului de invatamant din Romania continua sa-i lipseasca viziunea si dorinta de schimbare. In afara de restructurarea administrativa, consider ca sistemul de invataman din Romania are nevoie de o reforma morala, de profesori mai bine pregatiti care sa aiba vocatie pentru aceasta meserie, un sistem care sa promoveze valorile si sa se bazeze pe un sistem autentic de evaluare a performantelor, plecand de la un set bine definit de indicatori de performanta. Nu in ultimul, cred ca administratorii sistemului de educatie trebuie sa considere asigurarea cadrului necesar dezvoltarii unui sistem privat, complementar sistemului public. Acest sistem privat complementar ar putea asigura flexibilitate necesara preluarii si rezolvarii aspectelor legate de remedierea, imbunatatirea sau excelenta in ceea ce priveste rezultatele scolare, sistemul public putand sa se concentreze astfel sa furnizeze servicii de educatie pentru marea majoritate a elevilor cu o eficienta cat mai mare din punct de vedere al costurilor. Tendinta actuala a sistemului public de a se concentra extrem de mult catre performanta unui grup restrans de copii care sa participe la olimpiade creaza de multe ori probleme marii majoritati a copiilor care nu reusesc sa faca fata ritmului de pregatire impus de profesor la clasa. Este bine sa avem cat mai multi copii care sa participe la olimpiadele scolare, dar trebuie sa fim constienti ca acest lucru nu poate fi realizat de marea majoritate a copiilor si la clasa trebuie sa ne concentram sa ridicam nivelul de cunostinte pentru marea majoritate a copiilor.

Plecand de la principiul ca toate partile implicate in sistemul educational (copii, parinti, investitori, administratie-stat, societate) trebuie sa aiba de castigat, trebuie gasita o solutie care sa asigure avantaje partilor implicate in conditiile furnizarii unor servicii educationale de calitate bazate pe o evaluare obiectiva a rezultatelor scolare. Un centru educational poate asigura aceasta obiectivitate si poate functiona in complementaritate cu sistemul public de invatamant contribuind la cresterea transparentei acestuia. Mecanismele de piata (competitia, performanta economica, presiunea clientilor) pe de o parte, metodele proprii, pasiunea si interesul pentru acest domeniu al antreprenorilor si investitorilor ar putea sa ofere o alternativa interesanta parintilor, care ar fi fortati sa iasa din paradigma actuala.

Avand in vedere ca in Romania invatamantul constituie o prioritate nationala (art. 2 din Legea Invatamantului), ar putea fi considerate cateva masuri fiscale care ar putea permite dezvoltarea centrelor de educatie. Acestea ar constitui o alternativa si pentru profesori deoarece ar putea colabora cu centrele educationale, facilitandu-se astfel impozitarea veniturilor obtinute din aceasta activitate. Printre masurile fiscale de incurajare ar putea fi considerata extinderea scutirii de TVA si la serviciile complementare de educatie, prestate catre elevii din toate ciclurile scolare, asa cum este prevazut in acest moment pentru formarea profesionala a adultilor. Pentru a incuraja parintii sa obtina un document fiscal pentru aceste servicii, dincolo de loteria bonului fiscale, o masura mult mai eficienta si eficace ar fi sa existe posibilitatea deducerii acestor cheltuieli din veniturile anuale realizate. Acest lucru s-ar putea realiza in baza documentelor fiscale, emise de catre prestatorii serviciilor de educatie si a adeverintelor scolare, care sa ateste faptul ca parintele are in intretinere un copil care urmeaza cursuri scolare. Desigur, toate acestea s-ar putea realiza mult mai usor cu sprijinul Ministerului Educatiei, care ar trebui sa acorde o importanta sporita respectarii codului etic in unitatile subordonate, contribuind astfel substantial la schimbarea paradigmei in care am intrat pe parcursul a catorva zeci de ani.

Ati facut tranzitia de la statutul de angajat la cei de antreprenor. Ce v-a determinat sa urmati acest drum si care sunt cele mai mari provocari cu care va confruntati acum?

Inainte de a activa ca angajat in cateva business-uri private, mai bine de 12 ani am fost implicat in transformarea sistemului de sanatate si educatie al copiilor din Romania. Desi am avut numeroase satisfactii profesionale si materiale in companiile in care am lucrat, nu am regasit emotiile, motivatia si satisfactiile care m-au definit si pe care le-am avut la inceputul carierei. Dincolo de provocarile unei afaceri in domeniul educatiei, consider in acest moment ca pozitia de antreprenor mi se potriveste mai bine decat cea de angajat, lucru pe care in urma cu cativa ani nu as fi crezut ca il voi spune vreodata. Totusi, lucrurile se complica in antreprenoriat in ceea ce priveste siguranta. Este nevoie de hotarare in ce priveste deciziile pe care le iei si trebuie sa ti le asumi, dar mai ales sa transmiti acest lucru clientilor, partenerilor si in mod special angajatilor tai. Practic, nu ai voie sa fii nesigur pe tine sau sa amani o decizie, toti ochii sunt atintiti asupra ta. Exista situatii in care nesiguranta este extrem de prezenta, iti petreci timpul analizand toate optiunile, astfel incat sa transmiti siguranta deciziei tale colaboratorilor. In schimb, ca antreprenor, ai avantajul celui mai mare grad de libertate in luarea deciziilor.