Prezențe românești în primul muzeu din SUA dedicat istoriei posterelor

Prezențe românești în primul muzeu din SUA dedicat istoriei posterelor

Reading Time: 8 minute

Anul trecut au creat două postere, parte a campaniei de promovare a Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov (FFIR), anul acesta, Silviu Antohe și Mihai Costache, Group Creative Directors la MullenLowe, au aflat că posterele lor au fost selectate pentru a fi incluse în colecția primului muzeu din Statele Unite dedicat artei și istoriei posterelor, recent inaugurat în New York.

Cum au primit vestea, dar mai ales cum a decurs procesul de creație și ce loc ocupă, în general, arta posterelor în peisajul actual al advertisingului, povestesc, pe larg, chiar cei doi creativi. Am stat de vorbă și cu Melissa Walker, Collection Manager la Poster House din New York, despre cum a luat naștere muzeul și cum a descoperit posterele celor doi români.

Abordarea creativă

Silviu Antohe: Aveam în fața noastră un festival de film și istorii. Istorie, plictisitor nu? Fix asta a fost și preconcepția de la care am plecat. Apoi, primul lucru pe care l-ar face orice ar fi interesat de un festival, eveniment, concert: am citit programul. Abia atunci am realizat că festivalul cu pricina nu are nicio legătură cu istoria aceea pe care ne-o imaginam, plictisitoare și prăfuită. Erau filme pe care le știam, filme pe care le văzusem, ba pe unele chiar de mai multe ori. Ecuația devenise simplă: cum facem ca cei care văd acest poster să nu cadă în aceeași plasă și să citească programa.

Apoi, am început să ne gândim la cum se consumă astăzi filmele și cum spoiler-ul a devenit acest păcat pedepsit chiar și cu un unfriend. Spoiler-ul a fost și ideea pe care ne-am bazat că ar putea face punte între Festivalul de Film și Istorii și consumatorul contemporan de filme.

Mihai Costache: Din start, am știut că vrem să aducem un festival dedicat cunoscătorilor, un pic mai aproape de o activitate mainstream, pe care s-o ia în considerare și cei care sunt din întâmplare în weekend prin Râșnov sau Bran. Destul de repede ne-am dat seama și ce avem de făcut – să ștergem un pic praful de pe termenul ”istorie” și să-l prezentăm mai interesant și contemporan.

Voiam să facem ceva pe o premisă onestă și de bun-simț: istoria, în sensul larg, nu înseamnă manualul obosit de a 8-a, ci o serie interminabilă și captivantă de povești, aventuri și intrigi. 

Dacă ne uităm nu mai departe de Game of Thrones, vedem că istoria poate fi mai entertaining decât orice soi de ficțiune. E destul de evident că, în serial, majoritatea personajelor și câteva din intrigi sunt inspirate direct din “istorie”. Ce-i tare e cumva felul în care sunt reasamblate, într-o narațiune originală. Fix așa cum și Star Wars e, până la urmă, doar o colecție de arhetipuri, teme narative clasice și elemente vizuale cool. Le remarc aici doar pe cele cu semnificație istorică – săbii de samurai si o cască neagră de nazist.

Cu aceste gânduri în minte, ne-am tot învârtit în jurul ideii de asociere între cultura pop și “istorie”, în sensul ei tradițional. Ni s-a părut interesant să facem primele postere de film care dau spoiler-ul filmului respectiv. Doar la filmele istorice e în regulă să facem asta.

De unde a venit inspirația?

S.A.: Știam ce avem de făcut, trebuia să facem marile evenimente istorice să sune a spoiler. În același timp, să fie si ușor de recunoscut prin imagine și text. Am listat câteva evenimente și am început să lucrăm pe ele, întrebându-ne constant: ”Cum ar suna și arăta posterul acestui eveniment, ca spoiler?”. Am făcut un top pe care l-am ilustrat în spiritul ideii, contemporan. L-am ales pe Adrian Ioța AGI, www.grafic-skull.com.

M.C.: Am căutat evenimente istorice care să poată fi interpretate într-un spoiler și care să sune ca și cum cineva ar rezuma foarte relaxat finalul unei povești (istorice), într-o singură frază. E mai greu decât pare, mai ales că povestea trebuia să fie relativ cunoscută, dar totuși nu clișeu. ”Fi-su îl omoară” (Cezar și Brutus), ”Nordul câștigă în prelungiri” (Războiul civil din SUA) erau alte variante, la care am renunțat între timp, din diverse motive. 

Ni s-a părut important să arătăm și vizual spoiler-ul, nu doar să facem un afiș de film cu alt titlu. Am căutat la fiecare poster o idee în interiorul ideii, luând câte un element și transformându-l. La fel de important era ca elementul să fie și reprezentativ pentru personaj sau epocă (gulerul opulent al unei regine din Franța și metafora cu piesele de șah în maniera posterelor de propagandă/caricaturi politice din ‘40). Apoi, ne-am dat seama că o ilustrație care să reprezinte prea fidel epoca ar fi fost prea facil, ”the expected thing to do”. Trebuia să vorbim despre istorie, dar nu trebuia să arate a istorie. Așa că am colaborat cu Adrian Ioța AGI care a interpretat totul în stilul lui original. Mulțumim, Agi!

Locul posterulului în advertising-ul de azi

M.C.: Posterul rămâne, pentru mine, un mediu fundamental de comunicare și expresie creativă. Probabil o să îl tot redenumim, dar înseamnă și coperta unei cărți, cover de mix, mood board, concept art uneori, visual deseori. Hmm, chiar și o piatră funerară elaborată tot un poster e, ca structură. Mi se pare greu de ucis, iar cât timp o să avem doi ochi și o chestie de anunțat, o să trecem, – dacă nu prin formatul, – măcar prin structura de poster.

S.A.: Ce este un poster? O hârtie de 50×70 cm, pe care trecem numele evenimentului, data, ora și locul. Din păcate, aceasta este definiția posterului de care mă lovesc cel mai des. Ar trebui să ne gândim la acest spațiu finit, exprimat în pixeli sau centimetri, ca la o menghină care forțează mesajul să fie rafinat și simplificat până ajunge la cea mai pură forma a lui. Cred că advertising-ul de azi are nevoie de exercițiul posterului. Sunt convins că, atunci când vom vedea mai multe postere bune, vom vedea și TV, content online sau radio mai bun.

Poster cultural vs. poster comercial

S.A.: Nicio diferență. Toate posterele ar trebui să treacă prin același proces de gândire.

M.C.: Nu m-am gândit că e vreo diferență. După mine, ambele ar trebui să fie ideal și bold și intriguing. Aș zice că un poster cultural poate fi ceva mai rafinat și mai elaborat. Probabil că poate spune mai puțin, în timp ce sugerează mai mult.

Constrângeri și libertăți creative în colaborarea cu un festival atât de nișat

M.C.: Alături de cele menționate la prima întrebare, adaug faptul că, deseori, constrângerile sunt, eliberatoare. Limitările ajută să distilezi ideea creativă în forma ei cea mai simplă, care, de multe ori, e și cea mai bună. 

S.A.: Constrângerile sunt la fel pe toate proiectele, trebuie sa te încadrezi într-un buget, într-un timing, să nu te abați de la brief etc. Fără constrângeri, un _creativ nu poate _lucra, ele ghidează și dau criteriile de evaluare. Ce face colaborarea nostră cu Festivalul de Film și Istorii Râșnov să genereze proiecte faine este încrederea pe care ne-au oferit-o cei de la festival și relația de tip parteneriat. Cu ocazia aceasta, le mulțumim.

Cum ați primit vestea de la New York? 

M.C.: Suntem teribil de onorați să avem o lucrare în același cu muzeu cu legende ale posterului cum e Mucha.

S.A.: Încă mai zâmbesc.

Cum ați descoperit cele două postere create de MullenLowe pentru FFIR 2018?

Eu și Angelia Lippert, curatorul nostru, suntem în permanentă în căutare de afişe pe care să le includem în arhiva muzeului. ”The Living Archive” este o colecţie de postere contemporane din jurul lumii. Suntem recunoscători colecţionarilor originali de postere din anii 1880 care colindau străzile din Paris pe timp de noapte, formând relaţii cu artiştii şi sprijinind dealerii în colecţionarea afişelor, un domeni nou, care prindea viaţă la acea vreme. Astăzi, noi continuăm tradiţia contactându-i pe designeri, agenţiile de publicitate şi diferite companii, încercând să creştem ”The Living Archive” prin astfel de lucrări excepţionale.

Angelina a găsit cele două postere realizate de MullenLowe pentru Festivalul de Film şi Istorii Râşnov într-un număr al revistei Lurzer’s Archive. Publicaţia este una dintre multele surse la care apelăm atunci când căutăm exemple excelente de afişe contemporane.

Personal, sunt îndrăgostită de cinema şi de festivalurile de film. Cele două postere sunt foarte inteligent realizate pentru că îţi prezintă filme pe care le-ai văzut deja. Imaginile de epocă sunt captivante, iar efectele false de împăturire și mototolire sunt fermecătoare, pe măsură ce te apropii de la distanță, până aproape de lucrări. Lucrările fac parte din colecția permanentă a muzeului, care va fi publicată și online, în curând. De asemenea, vor fi incluse și pe Digital Poster Wall, secțiune a muzeului în care sunt afișate lucrările din colecția permanentă, care nu fac parte din expoziții, iar unul dintre postere va fi expus.

De ce un muzeu al posterelor? 

Afişele ne înconjoară oriunde, de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama. De la metrou la staţia de autobuz şi pe panouri publicitare – afişele sunt peste tot. Majoritatea oamenilor deţin cel puţin un afiş, ceea ce nu poate fi spus şi despre un alt obiect de artă. Ne-am dorit să ridicăm afişul la un alt nivel şi să educăm publicul prin expoziţii, evenimente şi publicaţii. Totodată, acoperim o nişă importantă, căci Poster House este primul muzeu din Statele Unite dedicat afişelor. 

Criterii în selecția a posterelor

Poster House colecţionează în mod activ afişe care, în primul rând, sunt importante din punct de vedere istoric sau estetic, susţin viitoarele programe ale muzeului sau pot face parte din arhiva Poster House Living Archive. Poster House defineşte posterul ca fiind o creaţie afişată în stradă, care se foloseşte de text şi imagini pentru a informa sau a convinge.

Câte lucrări include? 

În acest moment, avem peste 9.000 de afişe în colecţia noastră, şi multe altele care vor sosi. Posterele provin din întreaga lume: avem lucrări din Europa, Asia, America de Sud, Australia, Africa şi Statele Unite ale Americii. Ca idee, colecția muzeului mai include o lucrare din România (1934):

Cel mai vechi poster

Unul dintre cele mai vechi, care face parte şi din colecţia permanentă a muzeului, este un ”progressive proof” realizat de Jules Chéret. O astfel de lucrare ilustrează, izolat și progresiv, paletele de culori. Este vorba de o reprezentare grafică a modului în care este dezvoltat un print.

 

Diferențe între abordarea și tehnica posterelor contemporane în America versus Europa

Nu sunt sigură dacă există diferenţe majore la nivel de abordare creativă. Cred, însă, că publicul este cunoscător și că este o adevărată provocare să creezi o imagistică inovatoare, cu un copy atractiv, în orice regiune de pe glob te-ai afla. Noua frontieră pare să fi ajuns la grafica în mişcare, însă muzeul nu va colecționa acest tip de lucrări. În staţiile de metrou din New York, monitoarele au început deja să înlocuiască afişele printate. Noi sperăm ca printul să nu dispară, iar prin muzeul Poster House şi colecţiile care îi dau viaţă, ne-am propus să păstrăm vie moştenirea afişelor.