Prea putini, prea ca la tara

Prea putini, prea ca la tara

Romania e mult mai rurala decat arata recensamantul din 2011. Fapt tradat de autoconsumul din comunele ridicate la rang de oras dupa anul 2000, intr-un act de mare curaj avand in vedere sporul natural negativ si emigratia. Si merita adaugat ca investitorii sunt atrasi de pietele mari, unde isi pot plasa cu usurinta marfurile si de unde isi aleg cu usurinta forta de munca, asa cum se intampla in Bucuresti. Pentru ca atunci cand pietele devin mici, “erodate” de procesul de ruralizare, investitiile se reduc si dezvoltarea incetineste.

de Ionut Balan

Dar apropo de asta, Romania nu mai este o tara de aproape 23 de milioane ca in 1992, ci una de 20. Are o populatie cu 12% mai scazuta. Da, numai ca, in timpul acesta, multe orase au pierdut procente mai mari.

Ca urmare a acestui fapt, nu mai sunt 25 de municipii cu peste 100.000 de locuitori, ci 20. Iar la nivelul acelor 25 s-au vazut orase care au pierdut intre o treime si un sfert din populatie,  precum Piatra Neamt, Bacau, Galati, Braila, Buzau, Satu Mare, Brasov, Focsani.

Cei peste 70.000 de oameni care nu se mai numara printre locuitorii Brasovului sau Galatiului echivaleaza cu intreaga populatie a unor urbe resedinta de judet ca Tulcea sau Slatina. Cei 50.000 – 60.000 ce nu mai apar in evidentele din Constanta, Iasi sau Bacau sunt la fel de multi ca aceia din Calarasi ori Zalau. Se poate spune ca din orasele tarii au disparut orase intregi.

Iar cei peste 50.000 de braileni care nu se mai regasesc in recensamant sunt cat erau onestenii in 1992. Asta fiindca acum orasul de pe Trotus, candva foarte industrializat, mai are doar 39.000 de locuitori.

Si este bine sa subliniem cat de nociv e fenomenul, pentru ca, dupa ce Romania n-a avut niciodata localitati prea concentrate, ca sa se poate dezvolta eficient, dupa cum se vede in Statele Unite sau in Japonia, acestea au devenit si mai mici.  

In anii ’80, economia de la noi, in care lucrau multi oameni proveniti din migratia fortata sat – oras, a inceput sa se decapitalizeze. Ceausescu a platit datoria externa si nu a mai investit nimic in industrie.  De aceea, in 1990, primul lucru ce trebuia facut era sa se capitalizeze economia cu ajutorul investitiilor straine, fiindca nu existau alte surse.

Asadar, in urma cu 25 de ani o economie centralizata avea nevoie sa treaca la un mod de gestionare descentralizat si acest lucru se putea face numai cu capital din afara. In loc de asta insa s-a vazut exact secventa inversa: Nu ne vindem tara. Si pentru ca s-a administrat pe dos fata de cum ar fi fost necesar, in special in timpul mandatelor lui Ion Iliescu, au aparut baronii locali, care s-au conectat la politic si impreuna au generat coruptia.

 Astfel se explica de ce s-au depopulat orasele tarii. Oamenii au cautat stabilitatea precum au dorit si ardelenii ce au emigrat in Statele Unite la inceputul secolului XX.

Unii au plecat in strainatate sau la Bucuresti, si in imprejurimile sale (populatia din Voluntari, de pilda, a crescut cu 43% in 10 ani!) pentru a obtine stabilitate si a beneficia de infrastructura superioara.

Altii au parasit orasele industriale unde fabricile decapitalizate trageau sa-si dea obstescul sfarsit si au revenit in comunele si satele natale.

La final s-a vazut o migratie inversa oras – sat care a adus oamenii dintr-un domeniu cu productivitate mai mare – industria -, intr-unul cu eficienta redusa:  agricultura. Hectarul de pamant pe care-l lucrau batranii a ajuns ca in loc de doua persoane sa hraneasca 6 sau 7 si sa nu produca mai mult, ci doar sa se imparta putinul la mai multi.

Dar ca sa revin la stabilitate si la infrastructura, pentru ca nu totul in Romania a evoluat dezastruos.  Cluj-Napoca si Timisoara au fost orase care au pierdut foarte putina populatie fata de 1992, ba chiar au castigat din 2002 pana in 2011. Fiindca in timp ce Clujul e cautat pentru stabilitatea pe care o conserva, Timisoara e conectata la infrastructura buna a Vestului. Spre deosebire de Brasov si Constanta, care au fost dominate de coruptie, si au pierdut masiv populatie. Iar in Moldova cel mai mult a contat disparitia industriei. Nu mai exista nici macar cea usoara. Löhn-ul a pastrat niste locuri de munca, a oprit ceva-ceva declinul, dar cat putea sa o faca?!

In fine, un critic literar remarca la un moment dat ca Romania are mai mult o literatura a saraciei. Si continuand spusele lui se observa ca scriitorii saraciei, de la Ioan Slavici, la Liviu Rebreanu si Marin Preda, si-au ales personajele din lumea satului.  Deci cu cat populatia e mai disipata intr-o multitudine de comune si sate, in loc sa fie concentrata in cateva orase, cu atat productivitatea si competitivitatea sunt mai reduse.

Asta pentru ca, reiterez, investitorii sunt atrasi de pietele mari, unde isi pot plasa usor marfurile si isi pot alege forta de munca. Lucru deosebit de important, pentru ca – asa cum spunea Johann Norberg –  singura sansa a celor saraci este piata libera, doar acolo isi pot vinde forta de munca.

Dar pentru a limpezi pe deplin aceasta chestiune, e bine sa vedem si ceea ce zicea Lüdwig von Mises.

Conceptia liberala a vietii sociale a creat sistemul economic intemeiat pe diviziunea muncii. Expresia cea mai evidenta a economiei de schimb este asezarea oraseneasca, care e cu putinta numai intr-o astfel de economie. In orase, doctrina liberala a fost dezvoltata intr-un sistem inchegat si a gasit cei mai multi sustinatori.

Insa pe masura ce bogatia crestea si cu cat se marea, in consecinta, numarul de imigranti de la sate catre orase, cu atat mai puternice deveneau atacurile pe care liberalismul le suferea din partea principiului violentei. Populatia venita de la tara isi gaseste curand locul in viata urbana si adopta repede la exterior maniere si purtari orasenesti, dar ramane vreme indelungata straina de gandirea civica.

O filosofie sociala nu poate fi la fel de usor insusita ca o haina noua. Trebuie castigata cu efortul gandirii. Astfel, gasim tot mereu in istorie ca epoci de crestere puternic progresiva a lumii de gandire liberala, cand bogatia se inmulteste odata cu dezvoltarea diviziunii muncii, alterneaza cu epoci in care principiul violentei incearca sa castige suprematia – in care bogatia descreste pentru ca diviziunea muncii decade.

Cresterea oraselor si a vietii orasenesti a fost prea rapida; a fost mai mult extensiva decat intensiva. Noii locuitori ai oraselor au devenit cetateni in mod superficial, dar nu si in modul de gandire. Asa ca, odata cu inmultirea lor, sentimentul civic a intrat in declin. Mai amenintatori decat barbarii care asaltasera zidurile cetatii din afara sunt cetatenii neasimilati dinlauntru – aceia care sunt citadini numai ca aspect, dar nu si ca gandire.

In 1922, cand a aparut prima editie a lucrarii lui Mises din care am extras randurile de mai sus (Socialismul. O analiza economica si sociologica), 80% dintre romani locuiau in mediul rural si doar 20% in cel urban.

Au urmat anii de migratie fortata sat-oras, din vremea comunismului, si raportul a urcat pana la 55%-45% in favoarea mediului urban. Dar, din pacate, acum Romania e la fel de saraca precum arata literatura.

Comunistii au luat de la Malaxa si Auschnitt o sumedenie de intreprinderi pentru care si-au arogat mai tarziu meritul ca le-au “edificat” ei, dar chiar daca nu le-au organizat la fel de bine ca pe timpul capitalismul le-au pastrat in stare de functionare si au dat de lucru muncitorilor pe care i-au adus de la sat la oras.

Nu cum s-a observant dupa 1990, cand elita cu origine sanatoasa – compusa din baroni si politicieni corupti – nici macar ceea ce a “mostenit” nu a fost in stare sa duca mai departe, ci a distrus.

Oare ce parere mai au acum cei care vanturau de zor pancartele cu “IMGB face ordine” si strigau cat ii tineau bojocii: Nu ne vindem tara! Mai pun un cocean pe foc in satucul in care s-au intors si cu mainile pe care pe vremuri si le faceau palnie la gura isi prind cu durere capul. Mintea romanului cea de pe urma… 

Ionut Balan este jurnalist independent, fost redactor-sef al revistei “Finantistii”, publicist la “Jurnalul National”, “Saptamana financiara”, “Piata financiara”, “Curentul”, “Bursa”, “Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de acelasi autor gasiti pe bloguluibalan.ro