Pozitia Oscarului

Reading Time: 4 minute

Calin Netzer, regizorul filmului “Pozitia copilului”, premiat la Berlinala de anul acesta cu Ursul de Aur, vorbeste foarte cinstit despre monstrii artistului, cinema, actori sau dificultatea de a face rost de bani pentru a finanta un film. Stie sa te introduca in lumea complexa a artei cinematografice si sa te puna fata in fata cu o oglinda, in care te reflecti. Asa a facut si cu filmul sau, al carui subiect, unul universal, dar autentic si real, a reusit sa castige o audienta impresionanta, de-a lungul si de-a latului globului. In acest moment, “Pozitia copilului” este propunerea Romaniei pentru Oscarurile din februarie 2014. L-am intalnit pe Calin intr-o dupa-amiaza de noiembrie si am stat de vorba despre ce inseamna selectia la cele mai importante premii cinematografice americane, dar si despre cinemaul romanesc, bani, film si lucrul cu actorii. Sunteti in acest moment in pregatiri pentru campania filmului peste ocean, avand in vedere cursa pentru Oscar. Ce presupune munca din spatele unui film strain pe lista filmelor nominalizate la premiile Academiei de Film Americane? Din cate mi-am dat eu seama, este destul de dificil, e un parcurs destul de lung, pentru ca exista mai multe faze preliminarii. Mai intai este lista lunga, pe care sunt prezente toate filmele nominalizate din toate tarile. Apoi ele trebuie sa se califice, trec de prima comisie, apoi incep, de fapt, campania adevarata si vizionarile pe care le aranjeaza PR-ul din America si distribuitorul. Acest lucru inseamna inchirieri de sali, trebuie chemati membrii Academiei, care sa iti vada filmul. Asta inseamna si publicitate in revistele de specialitate, care costa foarte mult. Noi am mai avut o finantare de la UCIN (Uniunea Cineastilor din Romania), de la Centrul National al Cinematografiei (CNC) si sper sa mai primim ceva de la guvern, sa se stranga banii cu care sa putem promova filmul pe piata americana. Deocamdata, investim si bani din buzunarul nostru. Vizionarile sunt in curs, am fost la mijlocul lunii noiembrie la Los Angeles, unde am participat la proiectia oficiala. Au aparut materiale despre film in niste publicatii de prestigiu din America, iar criticile sunt foarte bune. Pe de alta parte, contracandidatii seriosi, adica 10-15 filme, din tari precum Belgia, Australia, Canada, Olanda, Iran (filmul lui Farhadi – “The Past”), au un buget vizibil mai mare si o campanie mai agresiva. Este un film multipremiat, cu participari la nenumarate festivaluri de renume din lume, cu critici elogioase peste tot. Priviti-l, va rog, din exterior, ca si cum nu ati fi regizorul lui. Ce credeti ca il face special? Subiectul, pentru ca este unul universal valabil si il scoate putin din tipar. Cat m-am plimbat cu el prin Europa si prin lume, reactiile au fost unanim pozitive. Din America Latina pana in tarile nordice veneau oameni la mine, mame de baieti sau baieti care imi spuneau ca se regasesc undeva in personaje. Asta cred ca face povestea universala, povestea se putea intampla oriunde. Evident ca are un specific romanesc, dar filmul se putea adapta oriunde. Asta a prins. Si, pe langa subiect, prestatia actorilor, apoi un scenariu foarte bun si nu trebuie sa uitam de performanta Luminitei Gheorghiu. Ati fost, alaturi de Ada Solomon, si producator al filmului. Cum a fost sa va implicati nu numai ca regizor? A fost un parcurs destul de dificil, pentru ca a durat destul de mult cu finantarea filmului. Scenariul l-am terminat in 2010. In vara lui 2010 a picat la concursul CNC, pe urma am castigat in iarna, cand a mai existat o runda de finantare. Cu restul banilor a parut ca stam destul de bine, cu ce aveam si de la agentiile de publicitate. Nu am facut o coproductie, pentru ca pe hartie parea ca avem destui bani aici. Apoi a inceput recesiunea si anumite firme cu care am semnat au dat faliment sau nu au platit. Am fost fortat astfel sa fac filmul cu jumatate din bugetul initial, dar a fost destul de dificil, pentru ca a trebuit sa restrang zilele de filmare. Si am ajuns sa il filmez in 30 de zile, ceea ce inseamna, la un scenariu de 130 de pagini, aproape cinci minute utile pe zi, ceea ce este foarte greu. Dar ati beneficiat si de sprijinul actorilor. Da, evident, a fost un noroc pentru ca actorilor le-a placut mult scenariul, personajele si atunci s-au angajat foarte mult pentru acest film. “Pozitia copilului” ramane unul dintre filmele care a adus cei mai multi spectatori romani in sala, peste 120.000 de bilete. Si cu toate acestea a avut un buget de 800.000 de euro. E putin pentru un film de calitate. Bun, aceasta suma este cam media unui film romanesc si e putin pentru ca suntem obisnuiti sa lucram cu bani putini. Cand am inceput eu sa fac filme, acum 10 ani, eram obisnuiti sa filmam in medie sapte saptamani, ceea ce inseamna 42 de zile de filmare pentru un film care are in medie 100 de minute. Cu anii am tot scazut zilele de filmare, am ajuns la sase saptamani, iar acum am ajuns la cinci saptamani, ceea ce este extrem de dificil pentru actori si pentru intreaga echipa. Pentru acest film, cele 30 de zile de filmare au insemnat de fapt zile in care s-a muncit intre 12 si 15 ore pe zi, pentru cele cinci minute utile de film, ceea ce e undeva la limita suportabilului. In aceste condtii, trebuie sa te pregatesti foarte bine ca sa reusesti. Tin minte ca, pentru “Pozitia copilului”, am inceput castingul undeva in vara anului 2011 si filmarile au inceput in februarie 2012. In tot acest timp am fost in casting, in repetitii, in pregatirea productiei, ceea ce e foarte mult. In mod normal, acest proces ar trebui sa dureze cam trei luni si in acest caz a depasit jumatate de an. Trebuie sa te pregatesti foarte bine ca sa fii apt sa filmezi in acele 30 de zile, din toate punctele de vedere. Nu ai timp sa iti vina idei noi sau sa improvizezi la fata locului, ca sa poti sa iti termini ziua de filmare. Daca depasesti o zi de filmare sau doua, e deja o catastrofa din punct de vedere financiar.