Peste o mie de kilometri de cale ferată trebuie modernizați în România.

Reading Time: 3 minute

Asociația 2Celsius a prezentat un raport prin care atrage atenția că România are încă foarte multe probleme în ceea ce privește transportul pe calea ferată. Un exemplu de bune practici a fost dat de Polonia, care a reușit să modernizeze în cadrul unui singur exercițiu bugetar peste 1.500 de kilometri de cale ferată din fonduri europene. Astfel în Polonia trenurile pot circula cu 300 de kilometri la oră.

Raportul, realizat în cadrul proiectului Europe on Rail, a fost lansat în cadrul unui eveniment online la care au participat europarlamentarul Marian-Jean Marinescu, membru în Comisia de Transport și Turism și Ștefan Roșeanu, Președintele Autorității pentru Reforma Feroviară.

“Trebuie să întărim rețelele de cale ferată către est, inclusiv din motive de securitate. Discutăm de multă vreme despre această lozincă, pentru că la momentul actual, doar atât este. Nu se face foarte mult în această direcție. Dacă vrem să ne mutăm pe calea ferată, ne trebuie cale ferată! Calea ferată din Uniune este undeva la nivel de evul mediu, dacă o comparăm cu industria aviatică, de exemplu. Avem nevoie de o poziție politică puternică! “, a declarat europarlamentarul Marian-Jean Marinescu. Acesta a adăugat că fără o guvernare europeană în acest sector, nu se va întâmpla ceva spectaculos, pentru că țări precum Germania sau Franța nu au un interes național.

Totodată, surse de finanțare există la nivel European, iar Pachetul Fit for 55 presupune scăderea emisiilor din sectorul de transport, însă reglementările concrete pentru favorizarea sistemelor feroviare întârzie să apară.

La nivel național, Ștefan Roșeanu, Președintele Autorității pentru Reforma Feroviară, a prezentat o serie de măsuri locale, pentru îmbunătățirea transportului feroviar și anunță achiziții noi de material rulant, inclusiv pe bază de hidrogen. Totodată, consideră că parteneriatele cu autoritățile locale sunt foarte importante în vederea conectării transportului feroviar cu cel local.

“Analizez lunar impactul trenului din București către aeroport. Daca în primele luni, care au și coincis cu perioada Covid, erau mulți sceptici, acum am ajuns să avem creșteri procentuale cu 2 cifre, de la lună la lună. În luna martie am avut o creștere cu 30% față de tot anul 2020. Trebuie să avem ceva răbdare ca în România să se maturizeze aceste proiecte noi. “, a declarat Ștefan Roșeanu. Acesta consideră că autoritățile locale trebuie să împingă transportul public local pe calea ferată, corelat cu servicii eficiente de park-and-ride.

Raul Cazan, Președintele Asociației 2 Celsius, a prezentat concluziile raportului Să luăm trenul. Renașterea călătoriilor cu trenul într-o Românie europeană, iar principalele provocări cu care se confruntă sistemul feroviar sunt:

Infrastructura: România are de modernizat peste 1000 de kilometri de infrastructură feroviară. Polonia, cu o lungime a infrastructurii feroviare nu cu mult mai mare decât a României, a reabilitat peste 1.500 de kilometri cu fonduri europene într-un singur exercițiu bugetar european. Este imperios necesară identificarea liniilor de cale ferată cu potențial ridicat de folosire, precum și cele pe care se circulă cu viteză redusă, în vederea modernizării lor conform standardelor și normelor europene.
Materialul rulant: Călătoriile transfrontaliere sunt dificile la momentul actual deoarece fiecare țară are propriul sistem feroviar, de semnalizare sau electric, iar amornizarea lor necesită timp. Sunt necesare investiții majore pentru achiziționarea flotelor interoperabile, precum și pentru modernizarea cușetelor pentru trenurile de noapte. Aceste sunt depășite din cauza anilor în care s-a investit mai puțin decât era nevoie și a degradării materialului rulant, în timp ce operatorii feroviari actuali nu au reînnoit flotele.
Biletele: Un alt obstacol în calea călătoriilor transfrontaliere cu trenul este reprezentat de imposibilitatea de a achiziționa un bilet de la un ghișeu unic online. Acesta este un impediment major pentru călători, însă poate fi rezolvat prin realizarea unui regulament la nivel European.
Trenurile de noapte: Sunt varianta cea mai sustenabilă pentru parcurgerea distanțelor de peste 1.000 de kilometri, pot acoperi distanțe mai lungi decât trenurile de zi, iar călătorul economisește o noapte de cazare. Spre deosebire de companiile aeriene, trenurile internaționale plătesc o taxă (taxă de acces la calea ferată) pentru fiecare kilometru, trebuie adaptate la diferite rețele feroviare și la regulile fiecărei țări (ceea ce implică adesea schimbarea locomotivelor și a mecanicilor de tren la graniță). Motiv pentru care operatorii nu sunt interesați să investească.