Personalizarea care depersonalizeaza

Reading Time: 3 minute

In timpul liber citesc, printre altele, carti SF. Iar autorul pe care il devorez de fiecare data e Greg Egan. Australianul asta scrie intr-o maniera atat de unica, extrapoland niste teorii de mecanica cuantica, matematica, genetica, cosmologie, incat pur si simplu iti cresc neuroni noi. Partea neplacuta e ca scrie din pasiune, in primul rand. Si asta inseamna un output de vreo doua nuvele pe an si un roman la doi ani. Maximum 250 de pagini in 365 de zile, as zice. Materie pe care o dai gata in maximum doua zile. Si apoi ce mai faci? Solutia la indemana: hai sa vedem ce autori mai scriu ca Greg Egan. Am cercetat felurite forumuri mai mult sau mai putin obscure, recomandarile personalizate de pe Amazon, motoarele de cautare bazate pe afinitati (excellent tastekid.com, plus ca e facut in Romania), insa nu am gasit ceva similar. Exemple similare se pot gasi in orice domeniu. Poate sa imi spuna cineva ca exista ceva similar cu Pink Floyd in muzica? Nu exista comparatie. Sau cu Woody Allen in cinematografie? Sau cu Brahms? La varf, vocile genial sunt atat de distincte incat orice comparatie este doar o aproximare indoielnica. Intra in scena personalizarea online.Acesta e trendul viitorului, nu? Sunt convins ca butonasele de “Like” de la Facebook deja colecteaza informatie despre tot ce facem in cele 6-7-10 ore in care suntem pe net. Despre omniprezentul Google Toolbar ce sa mai vorbim? Sau de initiativa Google TV care se va baza tot pe recomandari targetate. Undeva pe niste servere din America fiecare dintre noi se regaseste in niste clustere comportamentale atat de rafinate incat ne-am putea descoperi gemenii psihologici – corespondenti cu com portamente si obiceiuri de consum atat de similare ca ne-am inspaimanta daca ne-am intalni candva cu ei in viata reala. Intrebarea e simpla: personalizarea continutului e buna pentru dezvoltarea umana? Ne ajuta sa fim mai liberi sau mai putin liberi? Va ajuta la educatie? Si daca da, in ce fel? Vom avea o masa de oameni cu preferinte tot mai similare sau tot mai diferite? Este mass-media personalizanta, un aplatizator, sau ne face sa ne descoperim si sa aprofundam different iatorii? Sa-i gasim pe cei asemeni noua? Sincer, nu stiu. Poate ca dupa varsta de 30 de ani nu mai poti imbratisa noul atat de usor. Exista o perioada in viata adolescent ilor in care, pe parcurs de cativa ani, se pot observa salturi culturale extraordinare. De la cartile de benzi desenate la marea muzica si literatura. Din pacate, nu la suficienti, intr-un sistem de invatamant in care mintile sunt tratate ca niste gaini in custi supraetajate. Poate capacitatea de atentie intr-adevar a scazut. Poate ca noi si generatiile mai noi avem nevoie din ce in ce mai mult de continut in forme prescurtate. Scrisorile au murit, traiasca twitterul si SMS-ul. Si totusi intrebarea este: va fi capabil Marele Server sa ne inalte? Va fi capabil sa educe? Sau vom primi aceeasi progresie de benzi desenate la moda, romane copy/paste cu vampiri si vampe, cantarete vedete pentru 15 minute, un carusel ametitor de produse bine impachetate dar cu “durata de viata la raft” de cateva luni, cel mult? Mi-e frica de Wikipedia, pentru ca poate da impresia ca acolo se afla adevarul indubitabil, ca orice subiect poate fi exprimat in cateva pagini. Mi-e frica de personalizarile Amazonului, pentru ca la o carte proasta vei avea recomandari alte carti proaste de acelasi gen si recenzii glorioase ale unor oameni care nu au citit nimic mai bun. Mi-e frica de Facebook si Google, pentru ca sunt sanse sa-ti spuna “40% din prietenii tai au facut asta, trebuie sa o faci si tu”. Mi-e frica de momentul in care televizorul inteligent – terminal al Marelui Server de unde isi va trage datele – va genera un film pentru mine, cu intriga perfecta adaptata dorintelor mele, cu actori modelati 3D dupa asteptarile mele, cu durata si ritmul actiunii alese dupa gradul meu de atentie, cu muzica si unghiurile pe care le vreau. Mi-e teama ca astfel nu i-as fi putut descoperi pe Ridley Scott, Hitchcock, Woody Allen sau Kubrick. CATALIN TENITA, Managing Partner, TreeWorks