Pasiune pentru Enescu

Pasiune pentru Enescu

Pentru Raluca Stirbat, o pianista romanca stabilita la Viena nu exista jumatati de masura. A lucrat si cate opt ore pe zi la noul sau album discografic, care cuprinde absolut toate lucrarile pentru pian de George Enescu, s-a implicat direct in traducerea celei mai importante carti despre creatia marelui compozitor roman, dar si in salvarea casei sale memoriale de la Mihaileni. Si nu are de gand sa se opreasca. Artista vrea sa instituie, printre altele, o bursa pentru tineri muzicieni.

De la finele anului trecut stiam clar ca, in scurta mea vizita in Austria, voi avea ocazia sa stau de vorba si cu Raluca Stirbat, pianista de origine romana stabilita in Viena. In timp ce ma documentam pentru viitoarea discu­tie, mi-au cazut ochii peste o inregistrare in care aparea Raluca Stirbat, pe vremea cand avea numai zece ani. Desi filmul nu are nici doua minute, reuseste sa surprinda perfect emotia, pasiunea, hotararea, talentul si munca interpretei. Copila din filmare isi sterge lacrimile de pe obraz cu maneca uniformei scolare, dupa ce este criticata, reia cantecul la pian si ii revine brusc zambetul pe buze. Am revazut acel zambet intr-o cafenea din apropierea primariei vieneze, unde a avut loc interviul.

Raluca Stirbat mi-a povestit ca pasiunea sa pentru muzica a existat dintotdeauna. Am aflat ca la varsta de trei ani canta piesele trupei ABBA, intr-o varianta proprie de engleza. Si tot atunci descoperea jucaria preferata, un pian chinezesc daruit de bunica sa, pe care nu il mai lasa din mana. Cum pasiunea pentru muzica si pian nu mai puteau fi ignorate, parintii au inscris-o la Scoala Populara de Arte si, un an mai tarziu, micuta urma clasa a II-a la Liceul de Arta “Octav Bancila” din Iasi. La nici zece ani, cand inca multi copii abia daca citesc cursiv, Raluca Stirbat sus­tinea primul sau concert de anvergura cu Filarmonica din Iasi, sub bagheta renumitului dirijor Ion Baciu.

Tot atunci, artista romana si-a descoperit pasiunea pentru muzica lui Enescu. Raluca Stirbat a intrat in contact cu creatia enesciana la varsta de 11 ani, pe cand se pregatea pentru concursul “Lira de Aur” de la Suceava. Atunci a simtit ca este o muzica grozava, cu nimic mai prejos decat alte creatii importante. An dupa an, a patruns tot mai mult in universul enescian, si-a largit repertoriul, realizand ca are de-a face cu unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX. Astazi, pasiunea Ralucai Stirbat pentru muzica lui George Enescu este mai vie ca niciodata. Anul trecut, artista a terminat de inregistrat, in premiera, un album compus din trei discuri care contine absolut toate lucrarile pentru pian solo scrise de George Enescu, aparut la casa de discuri din Germania Hänssler Classic.

“Albumul cuprinde si piese care nu au fost niciodata imprimate pe disc sau chiar editate, sunt lucruri pe care eu le-am descifrat si inregistrat dupa manuscris”, imi povesteste Raluca Stirbat. “De asemenea, exista multe compozitii care, desi editate in Romania, dupa moartea lui Enescu au fost editate cu greseli. Si in aceste cazuri am lucrat acribic, avand la baza manuscrisul enescian”, adauga artista.

Pe urmele lui Enescu

Pentru a avea o idee despre dimensiunea unui proiect precum cel al integralei Enescu – proiect a carui realizare, in mod normal, ar necesita ani de zile –, trebuie spus ca el a implicat luni de studiu individual, Raluca Stirbat pretrecand zilnic sapte – opt ore in fata pianului. Pianistei nu ii sunt insa straine astfel de proiecte mai mult decat solicitante. Artista stabilita la Viena s-a implicat in traducerea in limba germana (realizata impreuna cu traducatoarele Larisa Schippel si Julia Richter) a volumului de referinta “Capodopere enesciene” de Pascal Bentoiu. Aparut in noiembrie 2015 la editura Frank & Timme din Berlin, volumul reprezinta un pas extrem de important in procesul de cunoastere si recunoastere a lui Enescu in lume.

Desi in limba romana exista un volum impresionant de lucrari despre creatia enesciana, in literatura de specialitate in limbi de circulatie internationala situatia se prezinta dramatic. In 2011, Raluca Stirbat a fondat, la Viena, Societatea Internationala “George Enescu”, care are drept scop promovarea operei enesciene, precum si a altor creatori romani aproape necunoscuti in capitala austriaca. In ciuda faptului ca George Enescu a studiat la conservatorul vienez si s-a format aici pana la varsta de 14 ani, creatia compozitorului roman nu este intrata inca in repertoriul curent al muzicienilor si al salilor de concert austriece. Astfel, pianista a organizat, impreuna cu Institutul Cultural Roman si cu Asociatia Austro-Romana, o serie de concerte in sali de renume vieneze, iar pentru viitor intentioneaza instituirea unei burse de studii pentru tinerii muzicieni.

“La ora actuala exista in Occident un interes crescut pentru creatia lui George Enescu”, spune Raluca Stirbat. “S-a spus ca muzica lui Enescu este muzica secolului XXI si iata ca acest lucru incepe sa se observe, dar muzicienii romani ar trebui sa faca mult mai multe in acest sens”, subliniaza pianista.

Aceeasi lipsa de implicare s-a evidentiat, din nefericire, si in urma cu patru ani, atunci cand pianista a demarat campania de salvare a casei Enescu de la Mihaileni, acolo unde renumitul compozitor a atins pentru prima data clapele unui pian si a petrecut perioade dragi ale copilariei, tineretii si maturitatii sale. Pornind pe urmele lui Enescu, pianista ajungea in vara lui 2012 in targul Mihailenilor din judetul Botosani, unde descoperea casa intr-o stare deplorabila. A demarat apoi, pe o retea de socializare, campania de salvare a casei, tragand un semnal de alarma si atingand numeroase reactii de sustinere din partea unor muzicieni, oameni de cultura si jurnalisti din afara granitelor tarii, mai putin, din pacate, pe cele ale artistilor autohtoni.

Eforturile Ralucai Stirbat s-au soldat, in cele din urma, cu includerea casei, in noiembrie 2013, pe lista patrimoniului national, ceea ce a permis, in vara anului urmator, interventia de urgenta cu primele fonduri stranse din concerte de binefacere (la Viena, Iasi, Suceava, Bucuresti, Londra) si donatii publice. Lucrarile de restaurare sunt realizate de studenti volunari, muncitori si mesteri locali, coordonati de Fundatia Pro Patrimonio, Ordinul Arhitec­tilor din Romania, filiala Bucuresti si arhitectul Serban Sturdza. Fundatia “Remember Enescu” si violonistul Alexandru Tomescu s-au alaturat cauzei casei, contribuind la strangerea de fonduri. In acest moment, pentru finalizarea restaurarii casei Enescu mai sunt necesari aproape 15.000 de euro.