Ionuț Bălan: Orwell + Huxley = China, ispita vinovată a „lumii libere”

Ionuț Bălan: Orwell + Huxley = China, ispita vinovată a „lumii libere”

Cele două avataruri complementare ale totalitarismelor secolului XX și-au găsit expresia literară definitivă în romanele „1984” al lui George Orwell și „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley. În cel al lui Orwell avem negarea explicită și violentă a a persoanei individuale și a libertății acesteia: „Dacă vrei o imagine a viitorului, închipuie-ţi o cizmă zdrobind mutra unui om – şi asta pentru vecie”. La Huxley, oamenii își pierd libertatea fără să își dea seama nefiind în stare să își controleze propriile ispite și porniri, adică din lipsă de virtute. Când nici nu mai vrei să te poți controla devii profund controlabil.

De Ionuț Bălan

Monstruoasă competiție de metode. Într-o scrisoare din 1949 în care elogiază „1984”, Huxley îi scrie lui Orwell că sunt șanse ca viziunea sa distopică din „Minunata lume nouă” să aibă mai mult „succes” în „implementare” în viitor.

„Pare îndoielnic ca politica cizmei pe mutră să poată, în viața reală, să continue în mod indefinit. Credința mea este că oligarhia dominantă va găsi modalități de guvernare mai puțin dramatice și costisitoare pentru a își satisface setea de putere și că aceste modalități vor semăna cu ceea ce descris eu în <Minunata lume nouă>. (…) În viitoarea generație, cred că elitele conducătoare vor descoperi că infantilizarea condiționată este mai eficientă ca instrument de guvernare decât bâtele și închisorile și că setea de putere poate fi satisfăcută la fel de plenar prin a îi face pe oameni să își iubească servitutea (…). Schimbarea va rezulta din nevoia de creștere a eficienței”, scria Aldous Huxley.

O privire superficială asupra secolului XX ne-ar putea conduce către concluzia că Huxley a avut integral dreptate. Marile totalitarisme explicite au fost învinse în urma celui de-al doilea război mondial și a războiului rece, mai persistând doar izolat, în câteva părți ale lumii. Au fost învinse și, mai important, au fost compromise intelectual. Și credeam că putem să ne delectăm huxleyan și consumerist cu „sfârșitul istoriei”, a la Fukuyama.

Surpriza îngrijorătoare e că cele două branduri distopice nu se exclud, ci pot foarte bine să se completeze reciproc, întru eficientizarea servituții. China face asta chiar în acest moment. După epoca de tip „1984”a lui Mao, a urmat „Minunata lume nouă” a liberalizării economice a lui Deng Xiaoping și a urmașilor săi, care multă vreme a indus Occidentului și Americii impresia că singurul deznodământ posibil este democratizarea politică, dispariția monopolului partidului comunist. Iluzia a luat sfârșit odată cu consolidarea puterii lui Xi Jinping.

Ultimii ani ai Chinei au demonstrat că statul polițienesc se împacă foarte bine cu infantilizarea corporatist-consumeristă. Asta mai ales în condițiile în care economia este „de piață” în bună măsură doar cu numele, controlul și intervențiile de stat fiind omniprezente. Ba mai mult, ceea ce dă tot mai multă eficiență statului polițienesc este avansul tehnologic în IT&C, care augumentează autorităților de a supraveghea și controla populația. Un domeniu în care „mezalianța”dintre stat și corporații este intensă până aproape de confuzie – a se vedea cazul Huawei.

Cel mai îngrijorător este însă că, dincolo de războiul comercial și geostrategic cu Beijingul, elitele „lumii libere” par de fapt tot mai seduse de modelul chinezesc de inginerie socială. Actuala pandemie de COVID-19 nu a făcut decât să umfle pânzele susținătorilor sporirii intervenției statului, atât în economie, cât și în societate în general. „Interesul public” medical a devenit noul pretext de îngrădire a libertăților individuale, luând fața amenințării schimbărilor climatice. Și, pentru ca perversiunea să fie totală, se înmulțesc vocile care cer ca statul să controleze mai strâns internetul și discursurile exprimate acolo tocmai pentru combaterea așa-numitului „iliberalism”.

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei “Finanțiștii“, publicist la “Jurnalul Național“, “Săptămâna financiară“, “Piața financiară“, “Curentul“, “Bursa“, “Evenimentul zilei“. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro