Oltea Zambori: „Ceea ce mă bucură și mai tare e că timișorenii au dezvoltat interes și pentru patrimoniul artelor vizuale”
Reading Time: 6 minuteCapitala Culturală Europeană înseamnă nu doar un efort mare de organizare, multiple evenimente în fiecare săptămână, creșterea numărului de turiști și specialiști străini, ci și o comunicare intensă și un PR care nu ia pauză nici măcar o zi. Biz a vorbit relaxat cu Oltea Zambori, Director de Comunicare Timișoara 2023, un profesionist cu peste 14 ani de expertiză în PR, specializat în comunicare culturală (inclusiv pentru festivaluri precum Plai, JazzTM, FITS, etc), și creatoare a conferinței Linked Culture, despre provocările acestei posturi.
Cum v-ați pregătit pentru comunicarea din acest an? Ați avut drept exemplu ediții anterioare din străinătate?
Capitalele Europene ale Culturii au un specific cultural aparte și o identitate proprie, iar ceea ce funcționează undeva, nu funcționează în altă parte. Am avut în prim plan programul cultural și această unitate prin diversitate pe care am vrut s-o transmitem mai departe. Timișoara e un oraș „multiculti”, așa cum ne place să-l numim aici, iar acest amalgam de etnii și confesiuni ne face unici în România (și o raritate chiar și pentru Europa).
Ce înseamnă pentru tine coordonarea comunicării pentru Timișoara 2023- Capitală Europeană a Culturii?
Încerc să nu mă gândesc la clișee de genul „o provocare” sau „cel mai important proiect în care am fost implicată”. Cred că a fost să fie pentru mine, pentru că sunt aproape de povestea asta încă de la începuturi (din 2012, mai exact), oferindu-mi ajutorul ori de câte ori a fost nevoie. Nu a fost ceva ce mi-am dorit neapărat, dar, când a venit propunerea, a părut firesc. Încă nu am avut timp să mă dezmeticesc, pentru că ultimul an a fost un maraton format din sprinturi și încă nu e gata.
Cât de mare este presiunea organizării și comunicării unui eveniment atât de amplu?
Din fericire, presiunea organizării nu e la noi (echipa Asociației Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii), noi avem în grijă partea de comunicare, voluntariat, fundraising și monitorizare). Iar dacă ar fi doar un eveniment, ar fi minunat, însă aici e vorba de peste 1000 de evenimente tot anul 2023, de câteva sute de operatori culturali cu care lucrăm, de un oraș întreg pe care vrem să-l facem cunoscut lumii. Presiunea vine din toate părțile și nu e ușor, mai ales că nicio zi nu avem pauză, tot timpul e ceva de făcut, de rezolvat, de modificat, de fotografiat, de verificat și așa mai departe. Am decis pentru mine că iau fiecare zi pe rând și fac ce știu mai bine în fiecare zi.
Care au fost până în acest moment cele mai mari provocări și cum le-ai depășit?
Încerc să nu mă uit la piedici decât pe moment, apoi să caut soluții să le depășesc și să le uit cât mai repede, să-mi fac loc pentru a rezolva altele. Probabil cea mai mare provocare pentru orice om de comunicare e să lucreze într-o structură de guvernanță care implică patru instituții mari din administrațiile locală și centrală; Timișoara – Capitala Europeană a Culturii are trei finanțatori (Primăria Timișoara, Consiliul Județean Timiș și Ministerul Culturii), o echipă de curatori gestionată de Centrul de Proiecte și pe noi, Asociația – un ONG de interes public.
Ce ai schimba dacă te-ai putea întoarce în timp și de ce?
Profesional, n-aș schimba nimic. Nici în job-ul ăsta n-aș schimba ceva, am dat ce am avut mai bun și mai valoros din toată experiența mea de până acum. Sunt foarte ok cu alegerile uneori abrupte pe care a trebuit să le fac, mi le asum cu tot cu semnătură pe documente oficiale.
Ce te-a atras cel mai mult la proiect și cu ce țeluri ai început anul?
După cum am zis, sunt aproape de această idee încă din 2012, când abia se contura o echipă, un concept, când se testau multe și nimeni nu știa exact spre ce ne îndreptăm. Am fost aici și când s-a câștigat titlul, în 2016, pe 16 septembrie. Am știut ce înseamnă pentru un oraș titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru că sunt sibiancă și am văzut cu ochii mei cât de mult în bine s-a transformat orașul, așa că mi-am dorit să fiu și eu parte din transformarea asta în orașul meu adoptiv. N-am scopuri mărețe, doar să-mi fac munca în mod corect, să fiu de folos comunității culturale și să reușesc, împreună cu echipa, să transmit cea mai importantă idee dintre toate: cultura contează și merită susținută financiar de către autorități.
Cum au evoluat ele pe parcurs?
Sper că îmi fac munca în mod corect și comunitatea culturală simte că sunt un sprijin real. Mai departe, bănuiesc că vom vedea când tragem linie.
Cât de mare este echipa de bază cu care lucrezi și cât de mult se extinde ea în momentele cheie?
Strict pe comunicare, echipa de bază e de 6 oameni (aici includ și site-ul, care e un instrument de comunicare de sine stătător, rog pe toată lumea să intre și să vadă ce treabă bună fac acolo colegii mei), iar când avem vârfuri de activitate suntem cam 11. Deci nu foarte mulți, dar ne vine multă lume aproape atunci când avem nevoie.
Care au fost deocamdată evenimentele care te-au atras cel mai mult și de ce?
Sunt foarte multe evenimentele care m-au atras, dar n-am putut ajunge la toate. Dintre cele la care am fost, o să enumăr câteva: Deschiderea din februarie 2023, expoziția Victor Brauner, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, bienala Art Encounters, expoziția După sculptură/Sculptură după la Cazarma U, District 23, Orchestra Națională a Franței, expoziția colectivă Chronic Desire, expoziția I, Human, Orașul Paralel (Iosefin, Fabric și Elisabetin), festivalurile PLAI, Teszt și Eurothalia – probabil aș mai scrie încă vreo două zile. Iar cu nerăbdare aștept expoziția Constantin Brâncuși, City Celebration, festivalurile Taifas și La pas și, desigur, festivitățile de Închidere plus Festivalul Luminilor de la final de an.
Care au fost evenimentele care au prins cel mai bine la public și de ce crezi că s-a întâmplat acest lucru?
Cred că sunt multe evenimente care au prins bine la public, cam toate cele de mai sus, iar ce mă bucură foarte tare e că multe dintre ele au fost sold-out sau cu participare foarte mare (eg. expozițiile Victor Brauner, Chronic Desire și După sculptură/Sculptură după). Cred că oamenii se bucură pur și simplu de ce are orașul de oferit și au ales ca în acest an să-și investească banii, energia și timpul liber într-un oraș ca Timișoara, care are atâtea lucruri bune de oferit.
Cât de mult ai spune că a crescut turismul în Timișoara cu această ocazie?
Nu sunt eu în măsură să stabilesc asta, n-am fost niciodată la curent cu cifrele din cazări; ceea ce pot spune sigur e că a devenit o provocare să găsești camere libere la hoteluri sau apartamente pe alte platforme de închiriere, centrul orașului e plin de oameni care vorbesc sârbă, franceză, engleză, maghiară, germană, italiană, chiar și chineză sau japoneză, nu mai e așa simplu să găsești o masa la restaurant sau la o cafenea de joia până duminica.
Dar interesul timișorenilor pentru cultura și arta contemporană?
Din fericire, 5 ediții de bienală de artă contemporană și atât de mulți artiști care au expus în urbe (spre exemplu, Dumitru Gorzo, care și-a făcut rezidență în Comenduirea Garnizoanei din Piața Libertății pentru a doua oară în acest an), pot spune că timișorenii au făcut ca sintagma „capitala artelor vizuale” (cu referire la Timișoara) să aibă sens, prin participarea masivă la vernisaje și vizitarea expozițiilor din diverse spații din oraș. Ceea ce mă bucură și mai tare e că timișorenii au dezvoltat interes și pentru patrimoniul artelor vizuale, iar aici revin la expoziția Victor Brauner – sunt oameni aici care au vizitat de 3-4-5 ori expoziția.
Spuneai că au fost prezenți deocamdată peste 100 de jurnaliști străini. Care sunt țările și publicațiile care s-au arătat cele mai interesate de Timișoara?
Nu ne ajunge spațiul alocat pentru a numi publicațiile și țările toate, dar amintesc Austria, Germania, Italia, Franța, Spania, Portugalia, Bulgaria, Polonia, Taiwan, Ungaria, Serbia. Le Monde, Le Figaro, La Stampa, Budapest Times, BBC, Deutche Welle, ORF, ZDF sunt printre publicațiile care au ajuns la noi până în acest moment.
Care sunt evenimentele care au atras cel mai mare interes pentru presa străină? Care a fost feedbackul acestora până în prezent și ce așteptări aveți pentru continuarea anului?
Nu cred că există un interes anume, mai degrabă toată lumea e orientată pe prezentarea Timișoarei în context cultural, ceea ce ne și dorim. Cum am zis și la început, Timișoara 2023 e, mai degrabă, o oportunitate de a comunica un oraș excepțional, mai mult decât o succesiune de evenimente derulată de-a lungul unui an.
Care crezi ca va fi impactul pe termen mediu și lung al titlului de capitală culturală europeană pentru Timișoara?
Pe plan local, sper că se va păstra acest bun obicei al autorităților de a finanța cultura independentă. Altfel, sper că vom avea parte de turiști care vor ști să aprecieze acest oraș cu atâtea cartiere istorice și atât de multe de oferit pe plan cultural.
Cum ai sumariza în cifre evenimentul și comunicarea lui până acum?
Sunt peste 250 de jurnaliști care au vizitat orașul la evenimente primei jumătăți ale anului, 6 redacții radio care au realizat emisiuni și au transmis în direct de aici – iar aceste cifre de presă au adus un reach estimat la 11 milioane de persoane, conturile social media au produs impact, cumulat, de peste 6 milioane de persoane, iar valoarea media (calculată de algoritmul instituției independente care ne face monitorizarea media) este de peste 12 milioane de euro – earned media. E doar sumarul sumarului, iar cifrele sunt valabile pentru prima jumătate a anului 2023.
#BizTimișoara este un proiect powered by Vodafone, realizat cu susținerea Asociației Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.
Parteneri: PROFI, tbi bank, IKEA
Mobility Partner: Continental
Sustainability Partner: DM România
Cu sprijinul: Cramele Recaș, Maresi, Iulius Town Timișoara, imobiliare.ro, XCity Towers
Urmăriți Revista Biz și pe Google News. Abonamente Revista Biz