O zână la Casa Albă

Cabinetul stomatologic mobil Zâna Merciluță pe care l-a înființat a adus-o până la Casa Albă, la lansarea unui proiect demarat de Ivanka Trump, fiica președintelui SUA, iar Daniela Staicu are planuri mari pentru proiectele sale sociale.

Am vorbit cu Daniela despre inițiativa dedicată femeilor din țările în curs de dezvoltare lansată la Casa Albă, dar și despre planurile pe care le are cu atelierul social de croitorie Atelier Merci și cu cabinetul stomatologic mobil Zâna Merciluță, un program inovator de prevenție și tratament stomatolo­gic gratuit pentru copiii cu afecțiuni oncologice și pentru micuții care locuiesc în mediul rural, în co­munități unde infrastructura serviciilor de sănătate lipsește.

V-ați numărat în februarie printre invitații Casei Albe la lansarea inițiativei dedicate prosperității femeilor din țările în curs de dezvoltare. Ce presupune acest proiect?

Am fost invitată în calitate de bursieră Fulbright – program academic de studii, cercetare și predare în Statele Unite, susținut de guvernele SUA și României – și antreprenor social la Casa Albă pentru a participa la lansarea programului Women’s Global Development and Prosperity. Este o inițiativă a Ivankăi Trump, care și-a propus să sprijine 50 de mi­lioane de femei din țări în curs de dezvoltare și se va concentra pe trei piloni: dezvoltarea forței de muncă și formarea competențelor în rândul femeilor, creșterea spi­ritului antreprenorial și accesul la capital și dezvoltarea unui context care să încurajeze politici publice și norme sociale care să stimuleze participarea economică a femeilor. Studiile arată că, dacă femeile ar fi active pe piața forței de muncă în mod egal cu bărbații, 12.000 de miliarde de dolari ar putea fi adăugate la PIB-ul global până în 2025. La Casa Albă am avut ocazia să o întâlnesc pe Cathy Engelbert, prima femeie CEO al Deloitte SUA, și să îi povestesc despre cum folosim în cercetarea derulată la Penn State un instrument creat de Deloitte pentru dezvoltarea echipelor. În Statele Unite, colaborez cu Universitatea Penn State și Facultatea de Inginerie din cadrul universității pentru dezvoltarea programului de antreprenoriat social al facultății Humanitarian Engineering and Social Entrepreneurship. În cadrul universității, fac cercetare pe teme ca: factori în dezvoltarea spiritului antreprenorial, leadership într-o afa­cere socială, dinamica echipei, designul unei soluții antreprenoriale și alte procese legate de dezvoltarea unei afaceri sociale. În interacțiunea cu studenții, mi-a folosit atât experiența celor doi ani de pre­dare la facultate în București, cât și programul educațional International Management Tea­chers’ Academy al IEDC Slovenia, care în urmă cu trei ani mi-a oferit o bursă
de participare.

Când și cum a luat naștere ideea din spatele atelierului social de croitorie Atelier Merci? Ce planuri aveți pentru extinderea internațională a acestuia?

Atelier Merci este afacere socială din București, un atelier de croitorie și reciclare de textile, cu scop social: 100% din profit merge către proiectele umanitare ale asociației Merci Charity. Atelierul a fost lansat în noiembrie 2015 cu o investiție de 3.000 euro obținută ca premiu într-o competiție dedicată afacerilor sociale. Ideea de a-l des­chide a venit din nevoia de a recicla hainele primite în donație la asociație, de a genera profit care să susțină proiectele umanitare și nu în ultimul rând de a crea haine din materiale de calitate la un preț decent. De aceea, toate produsele croite în atelier au eticheta “Port cu mine o faptă bună”. Produsele sunt împărțite în două categorii, respectiv: “Reciclează-ți atitudi­nea” (reciclăm costume și cămăși bărbătești care devin genți pentru femei; 5% din totalul producției) și “Port cu mine o faptă bună” (bluze, fuste și rochii pentru femei și tricouri pentru bărbați și copii). Folosim numai materiale naturale. În trei ani de activitate, peste 1.100 de clienți au comandat produsele noastre. Majoritatea sunt femei din România cu vârsta între 24 și 45 ani, însă am onorat comenzi și către români din Marea Britanie, Elveția, Austria, Germania și alte țări. În atelier lucrează trei persoane și în curând vom angaja încă o persoană pentru croitorie. Activitatea este susținută de câteva companii prin servicii ofe­rite pro-bono: Shopmania Biz ne pune la dispoziție platforma care găzduiește magazinele noastre online (ateliermerci.ro și wearagooddeed.com), Google ne sprijină printr-un grant Google Adwords destinat promovării online a produselor și Inobox administrează campaniile de promovare prin Google AdWords. Am colaborat și cu companii pentru care am creat ținute pentru personal. Anul acesta vom lansa produsele pe piața internațională sub denumirea “Wear a good deed” și vor putea fi achiziționate din magazinul online global. Astfel, românii care locuiesc în străinătate și străinii care doresc să facă o faptă bună, pe lângă dorința de a avea în garderobă un produs de calitate, vor putea sprijini proiectele umanitare ale asociației.

Sunteți una dintre fondatoarele cabinetului stomatologic mobil Zâna Merciluță. Cum s-a născut această idee?

Cabinetul stomatologic mobil este o inovație medicală care aduce împreună serviciile medicale și ideea de mobilitate, cu consecințe pozitive asupra comunităților în care activează. Prevenția afec­țiunilor dentare la copii este principala misiune, pentru că prevenirea și intervenția timpurie în copilărie și în adolescență sunt importante, deoarece pierderea dinților are o multitudine de implicații negative asupra bunăstării generale a persoanei, care continuă pe tot parcursul vieții. Astfel de cabinete stomatologice funcționează în state precum Germania, Franța, Polonia, Olanda, SUA și sunt gestionate de organizații neguvernamentale. Zâna Merciluță este un program de prevenție și tratament stomatologic gratuit pentru copii cu afecțiuni oncologice și pentru copii care locuiesc în mediul rural, în comunități unde infrastructura serviciilor de sănătate este slabă sau lipsește. Pentru copiii care suferă de cancer, tratamentul sto­matologic este vital și trebuie făcut înaintea începerii chimioterapiei sau radioterapiei. În multe spitale publice unde există secții de onco-pediatrie, nu există cabinet stomatologic. În deplasările în sate, am întâlnit copii cu afecțiuni dentare din cauza cărora lipseau de la școală și ale căror familii nu aveau bani sau un mijloc de transport până la cel mai apropiat cabinet stomatologic, de cele mai multe ori aflat în orașul cel mai apropiat și nu în comuna de domiciliu. Aceste situații, care le pun sănătatea în pericol sau care duc la absenteism și pot contribui la creșterea abandonului școlar, precum și lipsurile identificate pe teren, ne-au determinat să creăm în 2017 un cabinet stomatologic mobil, echipat cu aceleași facilități ca unul tradițional.

Cine v-a ajutat?

Acest proiect a fost susținut de doi parteneri care ne-au împărtășit viziunea: Fundația Vodafone România și UniCredit Leasing. La transformarea lui, am lucrat cu principalul producător de ambulanțe și vehicule speciale din țară, Deltamed. În aprilie 2017, ne aflam în situația în care aveam un cabinet stomatologic mobil prin care puteam asigura prevenție și tratament stomatologic și o echipă de medici dentiști voluntari, dar nu existau norme de aplicare a legii care făcea referire la funcționarea cabinetelor medicale mobile. După o campanie de 14 luni în care împreună cu Pro TV și jurnalistul Alex Dima, declic.ro, 6.000 de semnatari ai petiției noastre și numeroase întâlniri la Ministerul Sănătății, Administrația Prezidențială și alte instituții, în 7 mai 2018 a fost pu­blicat în “Monitorul Oficial” ordinul 606 privind înființarea, organizarea și funcționarea cabinetelor și unităților medicale mobile. Astfel, orice cabinet medical mobil se poate autoriza pentru funcționare la Direcțiile de Sănătate Publică.

Ce rezultate are proiectul?

În primul an de funcționare, peste 1.400 de copii din 31 de sate din județele Mureș, Iași, Bacău, Vaslui, Brașov, Dolj și Prahova și copii de la Institutul Oncologic București au fost consultați și au primit gratuit servicii de prevenție și tratament stomatologic în cabinetul mobil în valoare de 70.000 euro. Echipa de medici dentiști voluntari a derulat peste 40 de sesiuni de educație orală în școli de la sate și recent am introdus în școli un program de periaj dentar susținut de Kaufland România. În septembrie 2018, asociația a fost invitată în SUA la Mobile Health Forum, unde am povestit despre program și despre campania noastră. Po­vestea i-a impresionat pe colegii americani, care ne-au invitat să devenim asociație membră a Mobile Healthcare Association USA și să beneficiem de expertiza colegilor din rețea. Și Ambasada Statelor Unite în România a recunoscut demersul nostru prin acordarea premiului International Women of Courage al Departamentul de Stat American.

Care sunt planurile de dezvoltare a proiectului?

Anul aceasta dorim să punem în funcțiune al doilea cabinet stomatologic mobil și vom efectua un studiu despre sănătatea orală a copiilor. Pentru colectarea datelor și analiză, asociația noastră și fundația Vodafone România au dezvoltat o aplicație online pentru cabinete și unități medicale mobile pe care urmează să o testăm în prima jumătate a anului. Cu această dezvoltare, cabinetul stomatologic mobil va fi pregătit să fie introdus ca model de bună practică. În plus, ne dorim să identificăm o soluție a de a colabora cu Ministerul Sănătății pentru a adopta acest sistem alternativ pentru medicina dentară și a-l dezvolta la nivel național. Pe termen lung, vrem să creăm o rețea de 8 cabinete stomatologice mobile, câte unul pentru fiecare regiune de dezvoltare, care să facă vizite regulate în comune. Investiția se ridică la 480.000 euro pentru achiziționarea, transformarea și echiparea celor 6 cabinete stomatologice mobile și cheltuieli anuale operaționale de 560.000 euro pentru întreaga rețea. În momentul de față, fiecare copil din România are dreptul de a primi servicii de prevenție și tratament stomatologic gratuit (în limita unor tipuri de intervenții) până la împlinirea vârstei de 18 ani. De cele mai multe ori, din spusele părinților de la sate, bugetul se consumă repede, cabinetele care au aceste contracte sunt rare și oamenii nu cunosc unde se află acestea. Proiectul nostru adresează aceste probleme și oferă soluții viabile pentru ameliorarea stării de sănătate a populației din zonele rurale ținând cont de criterii de eficiență economică și rigoare medicală.

Care sunt principalele provocări cu care vă confruntați ca antreprenor social în România?

Principalele provocări sunt lega­te de lipsa legislației pentru afa­ceri sociale, lipsa stimulentelor fiscale pentru deschiderea unei afaceri sociale și dezvoltarea ei pe plan internațional, ultima barieră fiind fiind confirmată și de studiul din 2017 al Ashoka România – 55% dintre antreprenorii intervievați au specificat că accesul la finanțare este cea mai mare barieră în dezvoltarea unei afaceri, menționând că finanțarea publică are un nivel scăzut, este nestrategică și fără continuitate, iar cea privată, adesea plină de incertitudine, cu posibile schimbări de interes ale finanțatorilor. Misiunea unui antreprenor social este aceea de a crea un model de afacere care să rezolve o problemă socială într‑un mod sustenabil. Spre exemplu, există afa­ceri sociale care își propun să creeze locuri de muncă pentru persoane care au terminat numai 4 clase și nu au nicio calificare. Foarte des se întâmplă ca aceste persoane, odată angajate, să nu se poată integra și să renunțe pentru că nu au obiceiul de a păstra un loc de muncă, de a anunța dacă nu se pot prezenta sau câteodată este nevoie de o perioadă mai lungă pentru a se califica. Toate acestea duc la o productivitate scăzută și la probleme economice ale afa­cerii respective. În acest moment, o afacere socială care încearcă să încadreze și să califice persoane din categorii defavorizate dificil de integrat pe piața muncii, nu beneficiază de niciun avantaj sau stimulent economic care să o ajute să se mențină în activitate pe perioada în care pregătește viitorii angajați. O afacere cu scop comer­cial nu are astfel de probleme, pentru că angajează persoane care corespund profilului căutat și sunt competitive. Așadar, în timp ce un antreprenor social sprijină spre exemplu sistemul de securitate socială prin faptul că angajează o persoană care nu va mai primi ajutor social, nu este sprijinit în niciun fel să deschidă sau să dezvolte afa­cerea respectivă. În plus, este nevoie de existența unui dia­log public-privat activ și constructiv între instituțiile statului care pot sprijini dezvoltarea sectorului social și actorii implicați: afaceri sociale, consumatori, universități și mass-media care abordează acest subiect. În acest moment, majoritatea inițiativelor de dialog se întâmplă o singură dată și nu fac parte dintr-o strategie națională, așa cum se întâmplă în alte țări, spre exemplu în Marea Britanie, unde Scoția a elaborat o strategie națională pe 10 ani pentru dezvoltarea antreprenoriatului social. 

Care sunt cele mai mari satisfacții profesionale pe care le aveți ca antreprenor social?

Pentru mine este important că am reușit să dezvoltăm o afacere socială pornind de la firul ierbii, într-un domeniu pentru care nu aveam studii de specialitate (de exem­plu design vestimentar), și că ne pregătim după trei ani de la des­chidere să-l lansăm internațional. Este un moment important, pentru că acest pas ne-ar permite să generăm un profit mai mare și să putem susține în continuare cabinetele stomatologice mobile și din resurse proprii. În plus, vom crea un nou loc de muncă.

Sunteți parte din echipa care derulează două proiecte europene dedicate antreprenoriatu­lui rural și economiei circulare. Despre ce este vorba?

În calitate de doctorand la Școala Doctorală Administrarea Afacerilor din cadrul Academiei de Studii Economice, lucrez la două proiecte europene dedicate antreprenoriatului social. ViSEnet se adresează persoanelor care sunt interesate să dezvolte și să susțină comunitățile rurale în care locuiesc folosind soluții antreprenoriale care pornesc de la nevoile și resursele locale. Aproximativ 300 de participanți din zone rurale din România, Germania, Estonia, Finlanda și Scoția vor participa în module de învățare organizate local și adaptate specificului local, folosind bune practici culese din cele cinci țări. În România, 55 de participanți de la sate, mici fermieri, cooperative, fundații comunitare și școli din zone rurale vor fi invitate să creeze planuri de afacere pentru întreprinderi sociale. Al doilea proiect, Community Learning for Local Change, este un program educațional oferit de un consorțiu format din patru universități în parteneriat cu ONG‑uri din Estonia, Olanda, Germania și România. Scopul programului este de a face cunoscute mecanismele antreprenoriatului social în rândul studenților, prin studii de caz, întâlniri cu reprezentanți ai afacerilor sociale, expunerea de probleme interdisciplinare cu care afacerile sociale se confruntă. În septembrie voi finaliza o cercetare despre afa­cerile din sectorul de textile și de confecții din România a căror misiune este dedicată soluțiilor durabile în domeniu, în contextul în care economia circulară capătă la nivel global momentum.

De ce ați ales să vă implicați în zona socială și cum vă alegeți proiectele în care vă implicați?

Cred că principalul motiv pentru care am făcut voluntariat în facultate în asociația studențească Voluntari pentru Idei și Proiecte și pentru care lucrez ca antreprenor social și fac cercetare este că îmi place să joc un rol activ în rezolvarea problemelor cu care se confruntă antreprenorii, mai puțin unul de spectator. În plus, am șansa să lucrez cu colegi a căror ambiție este să producă schimbări pozitive și să propună soluții concrete pentru probleme care țin de sănătate și de educație.