O scrisoare deschisa catre romani, cetateni europeni

Reading Time: 3 minute

LESLIE HAWKE este cofondatoare, in 2004, a Asociatiei Ovidiu Rom. Lucreaza de 10 ani in Romania cu copii si familii sarace. Misiunea Asociatiei Ovidiu Rom este promovarea oportunitatilor egale pentru persoanele aflate in situatii de risc din Romania. Imaginati-va ce s-ar intampla daca un virus s-ar raspandi asupra Europei si ar avea implicatii severe asupra dezvoltarii intelectuale si fizice a copiilor. Boala i-ar epuiza atat de tare pe copii, incat cei afectati nu ar putea sa aiba niciodata slujbe responsabile sau sa fie membri productivi ai societatii. Cum ar proceda Uniunea Europeana si statele membre in cazul unei astfel de crize? Aceasta este situatia curenta a copiilor de etnie roma in toata Europa. Boala este Lipsa de Educatie. Antidotul este educatia prescolara de calitate. Nenumarate studii au aratat ca educatia timpurie reduce “probabilitatea ca acesti copii sa ramana repetenti, sa aiba nevoie de educatie speciala, sa abandoneze scoala, sa fie someri sau sa aiba cazier” (potrivit Lindei Darling-Hammond, The Flat World and Education, p. 34, NY,Teachers College Press, 2010). In timp ce Franta si Romania joaca ping-pong intre ele, sute de mii de copii primesc mai putina educatie decat au primit parintii lor acum o generatie. O intreaga generatie de romi vor fi someri daca nu incep scoala la aceeasi varsta cu ceilalti copii din Europa. Legea franceza prevede ca toti copiii trebuie sa mearga la gradinita incepand cu varsta de 3 ani. Ceea ce nu este, de fapt, adevarat. Cei mai multi copii de etnie roma din Franta nu sunt inscrisi in programe de educatie prescolara – iar pentru copiii mai in varsta din familiile “repatriate” in Romania, procesul de transferare de la sistemul francez la cel romanesc este complicat atunci cand parintii sunt analfabeti. Autoritatile nu sunt in mod deosebit cooperante: frecvent copiilor le lipsesc documentele de transfer sau unele hartii oficiale din strainatate nu sunt recunoscute de directorii scolilor romanesti. Romania, ca si Franta, are legislatie perfect adecvata pentru drepturile copiilor, dar legile facute sa-i protejeze pe cei marginalizati nu sunt implementate sau puse in vigoare. Constitutia romana declara ca educatia publica este gratuita –dar un raport al “Salvati copiii” a concluzionat ca, anual, media cheltuielilor unui parinte pentru educatia “gratuita” este de aproximativ 500 de euro. Nu e nicio mirare atunci de ce parintii romi amana inscrierea copiilor in sistemul de invatamant (pana la 8-9 ani). Interesant este faptul ca legea care stipuleaza ca scoala e obligatorie de la 6-7 ani nu e implementata, dar legea care impiedica inscrierea unui copil peste noua ani este implementata cu strictete. In loc sa se joace de-a cine este vinovatul, mai bine statele UE ar inrola activ in educatia prescolara toti copiii de etnie roma rezidenti in tara lor. O strategie care merita luata in considerare este cea care se implementeaza acum cu finantare din SUA in 20 de comunitati romanesti. Este simplu: autoritatile locale inscriu fiecare copil intre 4 si 6 ani (anul viitor va fi intre 3 si 6 ani) in gradinita si le asigura un set de haine si incaltaminte. Parintii sub limita de saracie primesc 12 euro pe luna in tichete sociale atunci cand copiii lor nu au absente la gradinita. Inscrierile si prezenta zilnica au crescut dramatic in comunitatile unde aceasta strategie a fost aplicata. Analizele economice au demonstrat ca banii investiti in educatie prescolara de calitate au o rata de eficienta de 3 pana la 10 ori fata de investitia initiala. Banca Mondiala a estimat in aprilie ca se pierd un miliard de euro pe an doar in Romania in productivitate si venituri din taxe ca rezultat al somajului si angajarii romilor in slujbe ce genereaza venituri foarte mici. Pe continent, estimarile ajung la peste 5 miliarde de euro. Acest lucru nu poate fi schimbat decat daca statelemembre ale UE reactioneaza la decalajul de educatie cu aceeasi determinare cu care ar rezolva o epidemie medicala.