O economie la răscruce

O economie la răscruce

Reading Time: 7 minute

Care este secretul dezvoltării Coreei din ultimele decenii și ce provocări trebuie să înfrunte țara în contextul războiului comercial SUA-China? Am discutat cu Sangjin Lee, Chairman & CEO al Koreea Standards Asociation (KSA), și cu Byeong Gu Cho, executive director al KDI, despre transformările celei de-a patra economii din Asia și provocările care o așteaptă.

Robotizare, eficiență și accent pe exporturi sunt primele lucruri la care ne gândim când vorbim despre economia sud-coreeană. Dincolo de ceea ce se vede, însă, de la distanță, la fața locului am descoperit detalii interesante despre o economie puternică, aflată însă în fața unor alegeri dificile pentru a-și putea continua ascensiunea.

Economia sud-coreeană a înre­gistrat o creștere de 2% în trimestrul III al acestui an, datorită evoluției din agricultură și industrie. Estimarea privind creșterea economică pentru 2019 este de 2,2%, mai mică decât preconiza guvernul la începutul anului, când așteptările erau ca PIB‑ul să crească cu 2,5-2,7%, spune Sangjin Lee, Chairman & CEO al Koreea Standards Asociation (KSA), din cadrul Ministerului Comerțului, Industriei și Energiei. Dincolo de certificările din zona calității produselor, KSA oferă consultanță în management, cursuri și traininguri în diferite domenii și de la înființarea sa, în 1962, a fost autoritatea care a pus umărul la creșterea competitivității companiilor coreene. “Suntem deja în cea de-a patra revoluție industrială, nu mai vorbim despre ea la viitor. Industria 4.0 schimbă economiile, locurile de muncă, societatea și trebuie să fim pregătiți”, spune Sangjin Lee, la sediul KSA din cartierul Gangnam-Gu, zona de business a Seulului devenită însă celebră peste noapte datorită melodiei “Gangnam Style”, a lui Psy.

Creșterea economică este sub așteptări ca urmare a războiului comercial dintre China și SUA și a embargoului Japoniei care a restricționat exporturile către Coreea a unor materiale esenţiale pentru produsele electronice de consum avansate. La baza conflictului se află compensaţiile solicitate de Seul Japoniei pentru munca forţată prestată de sud-coreeni pentru firme japoneze în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Tehnologia este unul dintre motoarele creșterii economiei coreene, iar autoritățile mizează pe acest domeniu pentru creșterea PIB-ului în următorii ani. “Guvernul coreean este interesat de creșterea din zona tehnologiei – creșterea competitivității în IT, inteligență artificială (AI) și Internet o things (IoT) – cum creștem eficiența și aducem noi tehnologii în zona de producție. Încercăm să creștem eficiența și productivitatea în mai multe domenii de activitate”, spune Sangjin Lee.

Modificarea legislației muncii, mai exact reducerea numărului de ore lucrate la 52 pe săptămână, a afectat de asemenea mediul de business, în special zona de producție. “Sectorul de producție este unul dintre punctele tari ale Coreei și reprezintă circa 45% din economie, un procent mult mai ridicat decât în țările europene. Vorbesc despre producția în domeniile care susțin economia – în special IT&C, construcția de nave, semiconductori, autovehicule sau industria oțelului”, explică președintele KSA, adaugând că, din fericire, multe dintre companiile mari coreene sunt deja companii globale, cum este Samsung, astfel că situația economiei locale nu le afectează. Samsung, spre exemplu, are cea mai mare facilitate de producție pentru telefoane mobile în Vietnam, iar Hyundai are facilități de producție în India și în Cehoslovacia.

“Coreea este într‑un moment de reflecție. Suntem în era informațională și trebuie să găsim noi trenduri, să ne adaptăm modelele de business. Creșterea economică depinde de modul cum facem față acestor transformări” – Sangjin Lee, Chairman & CEO Koreea Standards Asociation (KSA)

Autoritățile se concentrează acum pe susținerea IMM-urilor și tehnologizarea acestora. Coreea și-a propus să transforme 30.000 de fabrici în smart factories până la sfârșitul anului 2022, într-un proiect prin care KSA oferă consultanță și traininguri în zona artificial intelligence, internet of things, blockchain sau big data și ajută la crearea unui ecositem în care fabricile coreene să fie capable să facă față celei de-a patra revoluții industriale. “Până acum am finalizat 10.000 de proiecte de smart factories și KSA este un intermediar care oferă servicii și creează un pod între companiile care oferă servicii în zona tehnologiei și fabrici”, explică Sangjin Lee.

30.000 de fabrici sud-coreene vor fi transformate în smart factories până la sfârșitul anului 2022, printr-un proiect prin care Koreea Standards Asociation oferă consultanță și traininguri.

Sangjin Lee lucrează în admi­nis­trația publică din 1989, ocupând diferite funcții în cadrul Ministerului Comerțului, Industriei și Energiei (Ministry of Trade, Industry and E­nergy – MOTIE) și are expertiză în zona comerțului și politicilor industriale. A fost șeful departamentului care se ocupă de comerț în cadrul MOTIE și al biroului de promovare a tehnologiei din departamentul de planificare a guvernului (Head of the Software Promotion Department, Director General for the Industry and Trade Policy of the Office for Government
Policy Coordination). Cu alte cuvinte, nu doar că a văzut evoluția economiei coreene în ultimii 30 de ani, ci a fost printre cei care au făcut strategiile de dezvoltare a economiei.

Miracolul de pe Fluviul Han

Coreea este într-un moment în care caută o schimbare de paradigmă, un echilibru între muncă și viața personală și un sistem social echitabil, care să susțină însă creșterea economică a țării. Este o perioadă a provocărilor, dar Coreea are deja experiența transformării provocărilor în oportunități în ultimii 50 de ani, când a evoluat de la o țară în coada clasamentelor privind nivelul de trai la a patra cea mai mare economie din Asia și una dintre cele mai importante economii ale lumii.

Sintagma “Miracolul de pe Fluviul Han” vine de la Wirtschaftswunder (Miracolul de pe Rin) și este folosită pentru a descrie creșterea economică rapidă a Coreei de Sud, începând cu perioada războiului. Care este secretul creșterii, cum a ieșit Coreea din sărăcie? Byeong Gu Cho, executive director KDI, Global Knowledge Exchange and Development Center, spune că esențiale au fost strategiile de planificare aplicate de autorități.

Guvernul a înființat Consiliul de Planificare Economică în 1961 și a început să implementeze planuri de cinci ani pentru dezvoltare economică începând cu anul următor. Creșterea economică a dobândit un impuls după introducerea reformelor ample și a politicilor de promovare a exporturilor în 1964, iar dezvoltarea industrială orientată către export în Coreea a pus capăt stagnării economice lungi care părea să nu aibă nicio ieșire. Primul plan de cinci ani pentru dezvoltare, din 1962, care era orientat pe importuri, a fost un eșec, astfel că strategia a fost schimbată și Coreea s-a orientat spre exporturi. În 1964, guvernul a devalorizat moneda locală, won-ul, și a promovat mai multe măsuri de susținere a exportatorilor – finanțări preferențiale, dobânzi mai mici la împrumuturi.

Exporturile au crescut de la 100 de milioane de dolari în 1964 la 300 de milioane de dolari în 1967 și au atins 1 miliard de dolari în 1971. În anii ’70, exporturile s-au orientat spre industria chimică și siderurgică, astffel că în 1977 valoarea exporturilor atinge 10 miliarde de dolari.

“Exporturile au scos țara din sărăcie. A fost înființat un consiliu de planificare a exporturilor din care făceau parte reprezentanți ai guvernului, CEO ai companiilor private, reprezentanți ai institutelor de cercetare și se întrunea în fiecare lună. Au fost 125 de întâlniri ale acestui consiliu, iar președintele Coreei a lipsit doar de la cinci întâlniri”, spune Byeong Gu Cho, în timp ce ne prezintă expoziția dedicată evoluției țării în ultimii 50 de ani, de la Global Knowledge Exchange and Development Center.

Dincolo de strategii, sunt importante implementarea politicilor publice, dar și oamenii care conduc instituțiile, pentru că și alte alte țări au făcut astfel de strategii de susținere a exportului fără să înregistreze succesul Coreei, explică reprezentantul Institutului de Dezvoltare al Coreei (Korea Development Institute – KDI). De la înființare, în 1971, KDI a furnizat constant recomandări de politici publice și îndrumări bazate pe analize economice aprofundate ale condițiilor și proiecțiilor economice internaționale și interne. Este cel mai important think tank al Coreei și parte a tot ce a însemnat strategie și planificare în evoluția economică a țării.

“Exporturile au scos țara din sărăcie. Un consiliu de planificare format din reprezentanți ai guvernului, CEO de companii private, reprezentanți ai institutelor de cercetare se întrunea în fiecare lună. Din 125 de întâlniri, președintele țării a lipsit doar de la cinci” – Byeong Gu Cho, executive director KDI

Strategia de export s-a schimbat de-a lungul timpului și s-a adaptat în funcție de oportunități și trenduri, de la textile sau peruci din păr natural sau artificial la electrocasnice, produse petrochimice și siderurgice, nave maritime, automobile, semiconductori sau telefoane mobile.

Rata anuală de creștere a PIB în Coreea de Sud a fost în medie de 7,31% din 1961 până în 2019, atingând un nivel maxim de 20,80% în al patrulea trimestru al anului 1969 și un nivel minim de -7,30% în trimestrul II din 1998.

Când vine vorba de provocări, Byeong Gu Cho spune că țara are nevoie de o schimbare de paradigmă – trebuie să inoveze mai mult, să găsescă noi trenduri, să schimbe modul cum face business, mindsetul. “Dacă vrem să rămânem în top trebuie să facem reforme acum, să schimbăm sistemul educațional, să schimbăm relațiile dintre companiile mici și corporații. IMM‑urile sunt cele care ar trebui să creeze mai multe locuri de muncă, să ofere salarii mai mari și să iasă pe piețele externe, să aibă o gândire globală”, spune reprezentantul KDI.

Embargoul Japoniei ar putea fi un avantaj pentru IMM-urile coreene, care scapă astfel de concurența companiilor japoneze care furnizau diverse componente pentru corporațiile din Coreea.

Coreea înregistrează cea mai scăzută rată a fertilității (numărul mediu de copii pe care i-ar naşte o femeie în cursul vieţii sale fertile) din lume – de doar 0,88 în trimestrul III al acestui an, în scădere față de anul trecut (0,98). Seulul înregistrează cea mai scăzută valoare, de 0,69.

Este nevoie și de o schimbare mult mai profundă a Coreei, în interiorul familiilor, unde femeia este cea care duce toată povara treburilor gospodărești. “Societatea coreeană este puternic influențată de șovi­nismul masculin. Era și încă este. Este urmarea tradiționalismului – acasă, totul este în sarcina femeilor. Acesta este unul dintre motivele pentru care femeile nu se mai căsătoresc și nu mai fac copii. Relațiile în familie trebuie să se schimbe, bărbații trebuie să împartă cu femeile sarcinile gospodăriei, dar acestă schimbare ia timp și încă întâmpinăm rezistență. În fiecare casă”, spune Byeong Gu Cho, care pe lângă studiile și expertiza în economie are și un doctorat în sociologie.