Noua normalitate: Cum va fi viața după pandemie

Noua normalitate: Cum va fi viața după pandemie

Un an. Atât a fost de ajuns pentru a ni se schimba viețile pentru totdeauna. Speranța este cea care ne menține vii și ne face să ne întrebăm cum va fi după. Vom trăi o viață mai senină, mai veselă și mai plină de semnificații sau o vom lua de la capăt? Prin urmare, cum va fi viața după pandemie?

Centrul Tel Avivului este plin de viață, oamenii par să-și reia viața normală. Israelul a vaccinat deja peste 57% din populație, iar cetățenii se manifestă ca ­într-un permanent carnaval de renaș­tere postpandemică.

Restauran­tele sunt pline, barurile sunt su­pra­aglo­me­rate, traficul a revenit la ritmul infernal, iar totul este de o vivacitate care părea că nu se mai întoarce prea curând. Din afară, pentru noi, restul, pare ireal încă sau ni se pare că undeva există o șmecherie pe care nu o vedem.

Trebuie spus că israelienii au petrecut 139 de zile în carantină totală, mai mult decât orice altă țară din lume, potrivit Oxford Coronavirus Government Response Tracker. Într-un fel este firesc ca, odată ce atâția oameni s-au vaccinat, să își reia obiceiurile de care tuturor ne e dor.

Chiar dacă lumea petrece, sondaje recente arată că mulți israelieni rămân anxioși cu privire la viitor și la ce va fi în acest an. Încetinirea în răspândirea virusului a apărut după ce mai mult de jumătate din populație țării a primit dozele complete. În cazul României, asta ar însemna ca vreo 9 milioane de persoane să fie vaccinate, pentru a ne putea relua viața așa cum o știm. Sau cum suntem pregătiți să o reluăm.

Psihologul Yolanda Crețescu crede că, dacă imunizarea în masă va fi de durată, este posibil ca și 2021 să fie afectat de frica de contaminare. Ca atare, vom avea un 2021 bazat pe testare și eroare, pe încercarea de a găsi noi perspective și noi metode de a putea rămâne funcționali în condiții noi și în situații de adaptare continuă.

„2021 va fi în continuare despre incertitudine deoarece nu avem un plan sigur de acțiune, nu știm dacă vaccinul va avea succes, nu știm cum se vor schimba viețile noastre sau dacă vor mai fi vreodată ca înainte. Dezvoltarea vaccinului în timp record este o realizare umană, dar cu toate acestea, de la vaccin la o schemă de vaccinare pentru toată populația în timp util avem de parcurs un drum cu obstacole pe care deja le întâmpinăm: reticența oamenilor față de vaccin, neîncrederea în sistemul medical românesc etc.”.

Yolanda Crețescu, psiholog

Însă realitatea ne arată că vacci­narea dă roade și poate duce la o oarecare normalitate.

Ce urmează după pandemie?

Jurnalistul și omul de televiziune Marius Constantinescu este de părere că această revenire la ce știam despre viață se va întâmpla cu frâna de mână trasă.

„Cu timiditate, cu teamă, chiar cu angoasă. În ultimul an ne-am apropiat de atât de multe noi definiții ale ideii de «a fi în siguranță», încât nu știu câți dintre noi vor reacționa nonșalant și degajat într-o încăpere cu mai mulți oameni, într-o sală de concert sau de teatru, chiar și într-un avion, inclusiv în eventualitatea fericită a vaccinului efectuat. Tuturor ne e dor de tot ce făcea ca viața noastră să fie diversă, colorată, frumoasă înainte de 2020. Nu cred că ne vom arunca asupra tuturor acestor lucruri ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.”

Marius Constantinescu, jurnalist și om de televiziune

Marius mizează pe o evoluție lentă a lucrurilor, cu o creștere în etape, în directă proporție cu vaccinarea din ce în ce mai răspândită și cu apariția unor noi tratamente medicamentoase care să pună pe fugă formele grave ale bolii. „Da, toți așteptăm un nou start, însă nu cred că vom țâșni precum Usain Bolt în cursa de 100 de metri, ci vom reporni la drum cu pași măsurați. Unul unde altădată am fi făcut doi.”

Alexandru Filip, partener coordonator la McKinsey & Company România, consideră că revenirea la normal, definită ca o revenire la libertatea de acțiune și mișcare anterioară pandemiei, se va produce treptat de-a lungul anului, însă cel mai probabil comportamentul oamenilor va rămâne diferit pentru multă vreme, dacă nu pentru totdeauna. Pe de altă parte, oamenii își vor redefini „normalul” în funcție de nevoile și valorile fiecăruia.

„Cred că pandemia a demonstrat organizațiilor că prezența fizică și colocarea permanentă a angajaților sunt be­nefice, însă nu sunt esențiale pentru multe dintre activitățile lor, iar angajaților le-a permis să înțeleagă ce este important pentru ei și în ce condiții pot să-și îndeplinească responsabilitățile.”

Alexandru Filip, partener coordonator la McKinsey & Company România

De altfel, viața în companii se va schimba, ceea ce va redefini modul în care lucrăm, pentru că multe organizații își vor menține flexibilitatea privind modul de lucru, lăsând angajații să aleagă în mod individual modalitatea de lucru potrivită pentru ei, iar din agregarea preferințelor individuale să se nască modalități de colaborare specifice fiecărei echipe sau organizații.

Filip mai crede că stilul de lucru cu prezență fizică în birou, zi de zi, a tuturor angajaților, va deveni pentru majoritatea organizațiilor o amintire. „Pentru o parte dintre angajați, pandemia a adus cu ea și nevoia de recalificare. Recalificarea a fost un topic de când a apărut discuția despre economia digitală, dar criza actuală a adus-o din nou în prim-plan, mult mai intens.”

Cel puțin un an de zile ne va trebui pentru a putea să trecem de la adaptarea la o situație de criză la siguranța într-o situație de norma­litate. Stresul posttraumatic va deveni boala anului 2021 – 2022, spune Yolanda Crețescu, și va fi nevoie ca noi să recuperăm ceea ce am pus pe pauză vizavi de socializare, dezvoltare de noi abilități, pierderile pe care le-am avut de ordin personal, emoțional, profesional și financiar.

„Dacă vom face referire la o normalitate care să însemne de fapt întoarcerea la ceea ce noi am lăsat în 2019, acest lucru nu e posibil. Avem nevoie să înțelegem că în situații de război avem soluții de război. Pandemia a reușit să ne scoată cumva din zona de confort și ne-a îndreptat către o epocă digitalizată forțat, ne-a întors către beneficii pe termen scurt și ne-a echipat cu resurse care să ne ajute să facem față provocărilor ce vor urma.”

Cu ce rămânem?

Cu o digitalizare accelerată, cu noi modalități de înțelegere a muncii, cu noi modalități de a privi felul în care muncim, dar și relaționăm. Ceea ce ne așteaptă în continuare este o perioadă de inovare, în care vom duce mai departe acești primi pași făcuți în pandemie și vom crea mai departe din aceste perspective. Dacă stăm să analizăm un pic perioada ce a trecut, am putea să enumerăm câteva principii care ar putea să ne călăuzească viața de aici înainte. Să nu mai amânăm lucruri ce pot fi făcute acum.

„Sunt lecții despre fragilitatea noastră, despre a fi uniți (ce ideal frumos, ce realitate discutabilă…), despre a consuma cu măsură, despre a trece prin situații fără precedent și a vedea cât a mai rămas din tine, cel de la început, la urmă. Dar, pentru mine, lecția numărul unu este de a încerca, pe cât posibil, să nu mai pierd timpul”, punctează Marius Constantinescu.

O altă învățătură ar fi legată de oportunitatea de a ne reinventa și de a învăța să facem lucrurile și altfel. Să facem lucrurile altfel în ceea ce ne privește pe noi, ca indivizi, dar și ca societate. La nivel individual, să ne păstrăm flexibilitatea dobândită în această perioadă și să avem grijă de sănătatea noastră emoțională.

„La nivel de societate, am văzut că această criză a expus deja fragilitatea sistemelor de sănătate din întreaga lume și ne-a arătat că individul este protejat numai dacă întregul grup este protejat. Trebuie să profităm de această ocazie pentru a consolida sistemul medical, pentru a valorifica digitalizarea atât în sectorul public, cât și privat, în educație și sănătate, dar și pentru a investi mai mult în știință și cercetare”, afirmă și Yolanda Crețescu. Alte lecții care ar fi bine să ne rămână sunt adaptabilitatea, recunoștința și solidaritatea.

Perspective și planuri

Pandemia a accelerat digitalizarea interacțiunilor cu clienții, a rețelelor de aprovizionare sau a proceselor interne cu până la 3 sau 4 ani, iar ponderea produselor digitale sau susținute de tehnologie a fost accelerată cu până la 7 ani, potrivit unui studiu McKinsey. Companiile care au făcut aceste lucruri posibile și care au experimentat aceste schimbări vor avea cu siguranță de câștigat, mai ales dacă păstrează gradul de adaptabilitate arătat în criză.

Alexandru Filip spune că „restructurări de portofoliu, accelerarea celei de-a patra revoluții industriale datorată câștigurilor de productivitate intermediate de tehnologie, munca de la distanță (conform colegilor mei de la ­McKinsey Global Institute peste 20% din forța de muncă actuală ar putea lucra în majoritatea timpului din afara biroului rămânând la fel de eficientă), un nou val de inovații (știm deja că necesitatea crește semnificativ gradul de inovare), noi nevoi și obiceiuri de consum sunt cu siguranță trenduri care vor domina următorii ani.”

În ceea ce privește reluarea relațiilor sociale față în față, va fi nevoie de o anumită cantitate de curaj căci, pentru o vreme, ele vor fi diferite: ne vom întreba în mod firesc dacă avem anticorpi, dacă suntem în contact cu persoane infectate.

„Întrebările de acest fel, care înainte de pandemie ar fi fost ciudate pentru o primă întâlnire, acum vor fi normale. Lucrurile vor fi diferite și, ca întotdeauna, vom avea nevoie de timp și răbdare pentru crearea unui meca­nism de adaptare la noile vremuri. Trebuie să știm că, atunci când ne confruntăm cu o situație stresantă ca cea pe care am trăit-o, corpul nostru reacționează în moduri imprevizibile: dacă emoția cea mai pregnantă în pandemie a fost frica, atunci s-ar putea ca acum întâlnirea cu o persoană necunoscută, atingerea, sărutul să devină o posibilă amenințare. Atunci când ne vom întoarce la normalitate, va fi important să ne ascultăm emoțiile și să ne stabilim propriile limite de siguranță, chiar dacă asta va necesita mai mult timp de adaptare”, crede Yolanda Crețescu.

Filosoful danez Soren Kierkegaard a spus că viața poate fi înțeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte. Ei bine, acest lucru trebuie să facem și noi acum: să învățăm din lecțiile trecutului și să pășim mai rezilienți și solidari către provocările viitorului. De fapt, ar trebui să nu uităm niciodată cât de rău ne-a fost.

„Poate că unii dintre noi am pierdut pe cineva, poate că alții am pierdut doar o vacanță, un contract sau niște bani. Toți, însă, ne-am pierdut pentru un timp libertatea, reperele, confortul, siguranța, încrederea în mâine. Ar trebui să nu uităm că suntem vulnerabili, după cum ar trebui să nu uităm că, așa vulnerabili fiind, putem ridica din nou capul”, încheie Marius Constantinescu.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 352 (1 – 30 aprilie 2021). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

Foto: 182123546 © Svetlana Sankova – Dreamstime.com