Nobletea calitatii

Nobletea calitatii

Drumul din vie pana la o sticla de vin e lung, trece prin tehnica si tehnologie, stiinta si arta. Iar la final totul depinde de natura, singura forta pe care niciun viticultor nu o poate controla. E un drum greu si pe alocuri descurajant, dar nu si atunci cand calatoria e parcursa cu pasiune, asa cum de douazeci de ani o face Mihaela Tyrel de Poix, proprietar si CEO al cramei si podgoriilor S.E.R.V.E.  

Ca sa faci un vin bun este nevoie de struguri buni. Obligatoriu. Este nevoie de extrem de multa curatenie si grija pentru curatenie. Apoi este nevoie de experienta, caci altfel iti poate iesi o data, de doua ori, la noroc. Ca sa reusesti in mod constant, ani la rand, e nevoie de ceva mai mult decat atat. Trebuie sa nu fii niciodata sigur de tine. Trebuie sa te intrebi in permanenta ce poti face mai bine, ce poti face ca sa imbunatatesti ceea ce stii sa faci. Asa gandeste Mihaela Tyrel de Poix, si experienta sa de douazeci de ani in producerea unor game de vinuri care au capatat deja o reputatie excelenta atat pe plan local, cat si la export demonstreaza ca nu se insala.

S.E.R.V.E. exploateaza in prezent 54 de hectare de vie in Dealu Mare si 56 de hectare in podgoria Babadag (Cogealac). Toate plantatiile au varste cuprinse intre 3 si 14 ani si au fost infiintate cu plante din productia propriei pepiniere. Crama are o capacitate de productie mai mare decat productia, insa cu exceptia anului trecut, care a fost deosebit datorita vremii, ceea ce a generat o cantitate foarte mare de struguri, productia totala anuala nu depaseste 800.000 de sticle. Si acesta este nivelul la care Mihaela Tyrel de Poix vrea sa se mentina. “Suntem cel mai mic dintre cei mari producatori de vin din Romania si cel mai mare dintre cei mici.”

Crama S.E.R.V.E. se remarca prin multa grija si atentie la detalii. E ca o farmacie, asa cum ii place proprietarei sa o descrie, constienta fiind ca in momentul in care ar depasi un anumit volum ar intra intr-un alt teritoriu de business, cel industrial, care insa ar putea veni la pachet si cu compromisuri la capitolul calitate. De aceea planul nu e sa creasca volumul, ci sa mentina standardele de calitate si sa creasca proportia de vinuri premium si superpremium si, mai presus de asta, sa contribuie la stergerea reputatiei proaste pe care Romania o are ca tara producatoare de vinuri.

“La momentul acesta, industria viticola romaneasca este una dintre cele mai moderne. A stat foarte multi ani pe loc, complet netehnologizata. Cand s-au redemarat lucrurile, totul a fost luat de la capat, pe norme europene, inclusiv in cazul marilor producatori viticoli”, explica Mihaela Tyrel de Poix.

Cea mai mare problema este reconstruirea renumelui vinului romanesc. “Daca nu am fi avut niciun renume ar fi fost mai usor decat cu unul prost.” Ani la rand, in blocul socialist, Romania si-a capatat renumele de tara producatoare de vinuri proaste, renume pe care producatorii actuali se lupta sa-l refaca. Semnalele din ultimii ani indica faptul ca suntem pe drumul cel bun. Participarea din ce in ce mai constanta si numeroasa a producatorilor romani la targurile internationale de profil este un prim semnal in acest sens.

“Sunt din ce in ce mai multi producatori care au curajul si merita sa-si prezinte vinul la targuri. Daca acum cinci ani abia ne adunam 5 firme, acum suntem peste 15-20 care participam la targuri si nu ne este rusine cu niciunul din vinurile care se prezinta”, povesteste Mihaela Tyrel de Poix.

Ultimii 10 ani au reprezentat pasi importanti pentru viticultura romaneasca, pana insa ca vinul sa ajunga un diferentiator cultural pentru Romania mai sunt cativa pasi, printre care unul dintre cei mai importanti este educarea consumatorului, pentru care de cativa ani S.E.R.V.E. aloca deja reurse tot mai importante. “Mi se pare normal sa educam consumatorul nostru. Mai intai romanul trebuie sa stie ca are o comoara de descoperit si sa fie mandru ca Romania este una dintre putinele tari care au posibilitatea sa produca vin de o mare paleta si de un mare nivel de calitate, plasat la nivel international”, considera proprietara cramei S.E.R.V.E. Educatia a inceput prin Clubul Cavalerilor, o comunitate online dedicata pasionatilor de vinuri, creata in urma cu cinci ani chiar de catre fondatorul S.E.R.V.E., contele Guy de Poix, si inseamna repetate incursiuni in fascinanta lume a vinului, degustari si povesti direct la sursa oferite de specialisti. Educatia mai inseamna si pasi pe care reprezentantii S.E.R.V.E. incearca sa-i faca pentru a ne departa de eterna intrebare: “simplu sau cu apa?”.

„Romania trebuie sa ajunga sa aiba o imagine ca producator de vinuri. Imaginea se face cu producatori mari care au preturi convenabile ca sa plece la export. Dar imaginea de calitate se face cu producatori mici. Noi, crama S.E.R.V.E., am ajuns la nivelul maxim la care vrem sa ajungem. Suntem cel mai mare dintre producatorii mici si cei mai mare dintre cei mici. O productie mai mare decat avem acum ar insemna trecerea la nivel industrial, ceea ce nu ne dorim. Ne dorim in schimb ca an de an, cu fiecare recolta, sa ne transformam produsele catre o si mai buna calitate. Stim incotro vrem sa ne indreptam si avem deja o clientela fidela pe care nu vrem sa o dezamagim”, Mihaela Tyrel de Poix, proprietar si CEO al S.E.R.V.E.

De la visul unui conte la 800.000 de sticle pe an

Povestea S.E.R.V.E. – Societatea Euro Romana de Vinuri de Exceptie –, mai exact primul producator privat de vinuri din Romania de dupa revolutie si creatorul unor marci deja cu rezonanta printre cunoscatori (Vinul Cavalerului, Terra Romana sau Cuvée Charlotte), incepe din 1993, cand contele Guy Tyrel de Poix, producator francez de vinuri si proprietarul a 50 de hectare de vie in Corsica – Domeniul Peraldi –, avea curajul sa creada in potentialul calitativ al regiunilor viticole romanesti. Astfel, in 1994, sotii Guy si Mihaela Tyrel de Poix puneau bazele S.E.R.V.E. si, impreuna cu oenologul Aurel Rotarescu, lansau pe piata prima sticla de Vinul Cavalerului. In timp, gama de vinuri S.E.R.V.E. s-a diversificat, compania lansand gama de asamblaje Milenium rosu si alb (in 1999 si 2001) si primul vin “cuvée” – Cuvée Charlotte (in 2001, cu vinul din recolta 1999). In 2005 a urmat marca Terra Romana, alcatuita din vinuri atent selectionate, distribuita exclusiv in hoteluri, restaurante si catering (HoReCa) si pe pietele externe.

Prima etapa importanta din dezvoltarea a ceea ce reprezinta acum S.E.R.V.E. a fost constructia cramei din Ceptura, in 1995. Au urmat apoi achizitiile de teren si perioadele de plantari. In Cogealac, plantarile au fost realizate in 2005 – 2006, iar ultimele 10 hectare de plantari au avut loc in 2012, in Ceptura, practic anul acesta fiind primul an de productie, la capacitate insa de numai 30%, cum este normal sa se intample la inceput. Pentru a produce un vin premium, via trebuie sa aiba minimum 7 ani. Pe viitor, urmeaza sa mai fie plantate doar suprafete mici, numai in zone foarte bine plasate, cu Cabernet sau Tamaioasa.

Un pas important din punct de vedere investitional a fost mutarea cramei vechi si constructia unei cladiri noi cu o capacitate de 15.000 hl, dotata cu o linie de imbuteliere de 2.000 de sticle/ora. Investitiile totale, in crama si in podgoriile cu o suprafata totala de 110 ha, replantate in intregime, incepand cu anul 1999, au depasit 2,5 milioane de euro, din care prima parte (500.000 de euro) a fost sustinuta din fonduri proprii de catre proprietarii S.E.R.V.E., iar ulterior au fost atrase fonduri europene.

“Am pornit de la inceput cu ideea ca totul trebuie sa fie functional si foarte bine gandit”, explica Mihaela Tyrel de Poix. Spatiul de prezentare, practic “vitrina cramei”, a fost construit in 2012, numai dupa ce proprietarii au stiut ca viile sunt in perfecta stare si ca vinul este ireprosabil. Aproximativ jumatate din investitiile totale au fost alocate pentru crama, respectiv cladiri si dotarea cu utilaje de vinificatie de ultima generatie, cumparate din Franta si Italia, tari cu traditie in domeniu.

Calitatea vinurilor S.E.R.V.E. este asigurata an de an prin controlul productiei si al randamentelor la hectar: taierea viei si recoltarea “in verde”, care presupune eliminarea strugurilor in exces cu cel putin o luna inainte de recoltare, selectia riguroasa a parcelelor in functie de varsta plantatiilor, culesul manual, dubla triere a strugurilor in vie si in crama, pe masa de triere, si o vinificatie realizata de Aurel Rotarescu, oenologul companiei inca din 1994.

Cum in primii ani de existenta a cramei nu existau distribuitori specializati de vinuri, iar cei putini care existau erau axati pe bere si apa minerala si vinurile erau achizitionate direct de la locul de productie, proprietarii cramei au fost nevoiti sa construiasca propria retea de agenti de distributie. In prezent, 40% din totalul productiei merge la export (Canada – Quebec, SUA, Franta, Belgia si ocazional in Australia, Japonia sau Cipru), iar din restul de 60% cea mai mare parte (80%) ajunge in retelele HoReCa.