Natura revine în centrul orașului

Natura revine în centrul orașului

Reading Time: 5 minute

O autostradă suspendată care străbătea Seulul a fost demolată pentru a readuce la suprafață pârâul Cheonggyecheon. Un proiect nebunesc de 400 de milioane de dolari a devenit un triumf al reînnoirii urbane.

Exact în centrul Seulului se află unul dintre cele mai mari proiecte de reînnoire urbană de pe glob: revitalizarea pârâului Cheonggyecheon, o oază verde care se întinde pe o lungime de câțiva kilometri în “jungla de beton și sticlă” a metropolei coreene. Un succes care a inspirat arhitecți și peisagiști, comunități și municipalități de pe întregul mapamond, printr-o transformare radicală a aspectului orașului, în zona sa centrală. O autostradă suspendată, cu un trafic zilnic care cumula aproximativ 170.000 de mașini, a fost demolată, iar în locul ei a apărut un coridor luxuriant, luminat pe o lungime de 5 kilometri și care astăzi atrage 70.000 de vizitatori pe zi în lunile calde. Are zone de promenadă, peste 20 de poduri, drumuri paralele, posibilitatea de a traversa apa, pe pietre, pe anumite porțiuni, istorie națională săpată în piatră etc.

Procesul de restaurare urbană a oferit, de asemenea, impulsuri uriașe pentru biodiversitatea locală și dezvoltarea economică. Un proiect ambițios, derulat în perioada 2002-2005, ale cărui costuri inițiale s-au ridicat la suma de 400 milioane de dolari, dar a cărui întreținere presupune și costuri anuale, deloc neglijabile. Primarul din acea perioadă, Lee Myung-Bak, a întâmpinat multe critici și obs­tacole în inițierea acestui parc urban, dar reușita sa și ecourile internaționale l-au propulsat apoi în funcția de președinte al Coreei de Sud.

Cheonggyecheon curge de la est la vest, în inima Seulului, pornind de la Cheonggyecheon Plaza, acolo unde au fost amplasate standuri pentru vânzarea de produse alimentare și de artizanat. De asemenea, forma fluxului se schimbă pe măsură ce curge spre vest și devine din ce în ce mai “naturală” și asemănătoare cu o mlaștină pe măsură ce curge în aval. În subteran, Cheonggyecheon se întâlnește cu Jungnangcheon, care se conectează la fluviul Han și se golește în cele din urmă în Marea Galbenă.

Deschis publicului la toate orele, “parcul liniar”, după cum a fost descris de un arhitect coreean, este complet integrat în țesătura urbană din Seul și găzduiește sute de eve­nimente și amenajări de artă în fiecare an. În special în lunile din an când temperatura permite, noul ansamblu natural Cheonggyecheon este plin de oameni, chiar și seara târziu, ceea ce face din acest spațiu un refugiu atractiv. Considerat un proiect-pilot, finalizarea Cheonggye­cheon a determinat dez­voltarea altor proiecte de restaurare a râurilor din Coreea și a inspirat alte proiecte de revitalizare urbană.

Industrializare, poluare, probleme sociale

Cheonggyecheon a fost cândva un reper în istoria Coreei, regii dinastiei Joseon inițiind adeseori proiecte de amploare pentru amenajarea sa. Din păcate, a devenit o victimă a urbanizării spre jumătatea secolului al XX‑lea. Malurile sale erau căptușite cu șanțuri, iar salubritatea a devenit o problemă. Pentru a rezolva toate aceste aspect negative, râul a fost acoperit cu beton și transformat într-o șosea de 6 km la sfârșitului anilor ’50. Până în 1971, Cheonggyecheon avea deja și o autostradă suspendată, pe 6 benzi, pentru a putea gestiona traficul de vehicule în creștere din Capitală. O perioadă, această infra­structură și-a servit scopul.
Seulul a devenit un oraș plin de viață, cu cel mai mare centru comercial situat în zona Cheonggyecheon. Cu toate acestea, până în 2000, autostrada a atins punctul său de uzură morală. Inginerii de la Socie­tatea Coreeană de Inginerie Civilă au estimat că un proces complex de reparare ar duce costurile spre 100 de milioane de dolari. De asemenea, s-a constatat că monoxidul de carbon, metanul și alte gaze care se acumulează la canalizare și la scurgerea de la nivelul de sub drum au dus la coroziunea fundației. Ca atare, și repararea infrastructurii ar fi presupus un buget masiv și o revizuire semnificativă a tuturor proiec­telor de urbanizare în zonă.

În perioada sa de maximă de exploatare urbană (din 1997 nu mai aveau voie decât autovehicule mici), pe autostrada urbană circulau zilnic 168.000 de mașini. Acest volum de trafic a prezentat îngrijorări de sănătate pentru comunitățile din jur, confirmate de nume­roase teste în zonă. S-a dovedit că aerul a fost puternic poluat cu niveluri nesigure de particule, oxid de azot și benzen. De asemenea, un sondaj de sănătate a descoperit că persoanele care locuiau și lucrau în jurul Cheonggyecheonului erau de două ori mai expuse riscului de boli respiratorii în comparație cu persoanele din alte districte ale metropolei, care ajunsese să cumuleze 25 de milioane de locuitori. În plus, poluarea fonică depășise standardele pentru zonele comerciale. Ca atare, congestionarea traficului combinată cu pericolele pentru siguranță și sănătate au contribuit la un mediu de viață nefavorabil. Dezvoltarea în jurul distric­tului central de afaceri a încetat treptat, populația și ocuparea forței de muncă au scăzut, iar unele sedii de companii s-au mutat în Gangnam.

De la scepticism la sustenabilitate

Înlăturarea autostrăzii, pro­pusă de megaproiectul primarului Lee Myung-Bak, a fost văzută ca o inițiativă mult prea radicală și nu mulți locuitori au îmbrățișat ideea la început. Localnicii și unii experți în transporturi au considerat că acest lucru ar putea agrava și mai mult supraaglomeratul trafic din oraș. De asemenea, multe companii s-au opus proiectului, invocând complicarea accesului pentru angajați, precum și al consumatorilor pentru magazine, în timpul perioadei de șantier. Astfel că modul de construcție solidă, sigură și rapidă a devenit o provocare suplimentară pentru autoritățile locale, la care s-a adăugat și problema legată de reciclarea deșeurilor generate în urma demolării. Restabilirea fluxului constant de apă a fost, de asemenea, o preocupare, având în vedere că alimentarea a devenit neregulată în Cheonggyecheon, cu excepția ploilor în timpul sezonului de vară. În fața tuturor acestor obstacole, primarul Myung-Bak Lee a venit cu o schimbare de paradigmă în ma­nagementul urban: “un Seul care este pentru oameni și nu pentru mașini”. Îndepărtarea autostrăzii și a numeroaselor vehicule care o traversau a dus la îmbunătățirea calității aerului și a nivelului de zgomot al orașului. Noul mal al apei, cu noua sa biodiversitate, a îmbunătățit și mai mult calitatea vieții, reducându-se și efectului insulei de căldură urbană din Seul. De asemenea, temperaturile s-au răcit de-a lungul coridorului și a crescut chiar și viteza vântului.

O altă consecință a proiectului a fost îmbunătățirea transportului public și prioritizarea utilizării acestuia față de dependența de mașină, cu efect în gradul de poluare. În plus, s-a investit în sisteme inteligente de transport pentru a gestiona rutele și operațiunile de trafic și pentru a introduce un sistem de carduri smart, care au permis publicului să transfere și să plătească în mod convenabil prin diferite moduri de transport. Rezultatul a fost o creștere a traficului atât pentru autobuze, cât și  cu metroul. De asemenea, guvernul local a oferit sprijin financiar și subvenții proprietarilor de afaceri în zonă și a oferit un aranjament special pentru vânzătorii stradali, pe lângă alte inițiative de stimulare a activității comerciale.

Alături de toate aceste be­neficii pentru cetățeni, zonele de-a lungul pârâului Cheonggyecheon au devenit un ele­ment atractiv al orașului, atrăgând nu numai localnici, ci și zeci de mii de turiști, zilnic. Fostul drum sufocat de mașini a devenit o centură verde a metropolei, care combină trei obiective: istoric, urban și  cultural, res­pectiv natural.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 338 (15 decembrie 2019 – 15 ianuarie 2020). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.