Monica Cure: Sensul este o relație între noi toți

Reading Time: 4 minute

SENSE, cel mai nou proiect al Asociației Prezent Continuu, organizatorul festivalului NOVA, s-a încheiat cu succes, toate reprezentațiile desfășurate în această toamnă la Teatrul Metropolis fiind sold-out. Numele spectacolului: „SENS”.

Experiența imersivă a „SENS” a permis publicului să iasă din tiparele uzuale ale structurii unui spectacol de teatru și să facă un pas într-un context interactiv, în care sensul fiecărei reprezentații a fost dirijat de public și artiști către un final diferit.

Finalul fiecărei reprezentații a fost urmat de o sesiune de dialog moderată de Monica Cure, cea care a coordonat și cercetarea proiectului și care vorbește pentru Biz despre împletirea dintre artă și știință și felul în care proiectele din această zonă sunt relevante în societatea actuală.

Cum ai ajuns parte din proiectul SENSE?

Am fost atrasă de întrebarea „cum dăm sens lucrurilor împreună?”, care este esența practicii mele de dialog colectiv. O explorare artistică și științifică a acesteia are potențialul de a aduce o nouă perspectivă asupra unui proces în care ne angajăm cu toții, dar de care nu suntem adesea conștienți. Explicarea procesului de creare a sensului ajută, de asemenea, la crearea unei valori pentru acesta, iar crearea de sens împreună este ceea ce ne unește.

Care ai spune că sunt principalele elemente de noutate cu care acest proiect vine în zona de artă și cultură? Dar în zona de știință?

În centrul proiectului se află noul model al minții umane oferit de neuroștiință, care o vede ca fiind extinsă, mai degrabă decât autonomă. Proiectul a dovedit cât de mult este influențat procesul nostru de înțelegere mai ales de către ceilalți. În spectacol, acest lucru s-a întâmplat atât metaforic, prin influența percepției publicului asupra desfășurării poveștilor celor două personaje, cât și direct, la final, prin dialogul cu publicul. Prin utilizarea tehnologiei, atât a căștii de monitorizare EEG, cât și a votului prin telecomandă, SENS a reușit să ofere publicului o oglindă a acestui proces.

Se pot împleti arta și știința armonios? Cum?

Arta și știința pot fi combinate în multe feluri. În timpul acestui proiect, am observat cum știința poate oferi perspective asupra a ceea ce susține procesul creativ, precum și asupra modului în care un public poate primi stimuli. Arta poate, de asemenea, să transmită cunoștințe din știință în forme mai atrăgătoare și să ofere o experiență a acestor adevăruri care este mai personală și, prin urmare, cu un potențial mai mare de transformare.

Este important în societatea de azi să o facă? De ce?

Dialogul între arta și știința în societatea de astăzi este important pentru că poate corecta preconcepții esențiale. Știința este uneori percepută ca fiind rece și inumană, în timp ce arta este considerată uneori vagă și irelevantă, dar, de fapt, ambele oferă adevăruri importante.

Ce face mai exact un specialist în dialog? Care e procesul său de lucru pe un scenariu? Și cum a fost acest proces în cadrul SENSE?

Ca specialist în dialog, studiez dinamica dialogului, ce este necesar pentru ca oamenii să asculte și să vorbească între ei astfel încât să ajungă la concluzii mai bune decât ar putea de unii singuri, și ajut la facilitarea acestuia în diverse contexte de grup. Acest lucru implică crearea unui design de dialog bazat pe nevoi și obiective specifice. Pentru SENS, am considerat că era important ca publicul să vadă munca pe care o făceau la finalul spectacolului ca o continuare a proiectului. În esență, ei continuau să dea sens spectacolului/să-l creeze în timp ce acesta se desfășura, însă de data aceasta prin discuții, nu prin votarea cu telecomandă.

Provocările au fost mărimea grupului (dialogurile coerente sunt mai ușoare în grupuri mai mici) și faptul că oamenii nu sunt obișnuiți cu dialoguri adevărate de grup. Unul dintre cele mai importante elemente ale designului de dialog este formularea unei întrebări centrale, iar pentru SENS am ales „Cum facem sens din SENS?” deși formularea nu este corectă din punct de vedere strict gramatical în română. Aceasta a permis publicului să discută modul in care vorbim despre sens, să-și împărtășească propria experiență de creare a sensului în timpul primei părți a spectacolului, dar și să conștientizeze procesul colectiv mai amplu. De asemenea, am stabilit că actrițele ar trebui să rămână pe scenă, iar intervențiile lor au contribuit semnificativ la un model de dialog și i-au ajutat pe cei din public să se simtă în largul lor.

Integrarea tehnologiilor foarte moderne într-un spectacol crește dificultatea de producție a acestuia?

De fiecare dată când sunt inventate noi tehnologii, aplicațiile lor nu sunt predefinite. Este nevoie de timp pentru ca societatea să decidă care sunt utilizările lor relevante. Folosirea noilor tehnologii într-o producție înseamnă că echipa decide acest lucru înainte ca societatea să o facă, și apoi trebuie să găsească modalități de a ajuta publicul să înțeleagă. De exemplu, primele căști EEG disponibile comercial încearcă să ofere propriile interpretări ale informațiilor care ar putea fi relevante pentru utilizatori. În cazul SENS, a fost nevoie să adaptăm interpretările de la căștile noastre la ceva care ar putea fi relevant pentru povestea noastră. De asemenea, am avut și provocarea de a le simplifica și de a le face plăcute estetic în cadrul întregului.

Care au fost așteptările tale legate de spectacol? Ce ai observat în dialogul avut cu spectatorii la finalul reprezentațiilor?

Așteptările mele de la reprezentație erau că publicul nu doar că se va angaja în procesul de construirea sensului, dar va reflecta și asupra acestui proces, văzându-l într-un mod nou ca un proces colectiv. A fost incredibil de satisfăcător să observ cum publicul își schimbă perspectiva de la cea de spectator la cea de creator de sens în timpul dialogului. Unii membri ai publicului nu erau siguri la început nici măcar dacă voturile lor aveau vreo influență, dar la sfârșit aveau o idee despre cum toate se imbinau, nu doar în cadrul spectacolului, ci și în viață.