MMB2023: De la începuturi și dincolo de prezent, în culise cu Irina Rimes, Edi Petroșel și Dan Byron

Reading Time: 5 minute

Între 5 și 7 septembrie, Hotel Caro devine locul unde atât artiștii, cât și profesioniștii din domeniu, au ocazia să se întâlnească cu experți de top din industrie, să învețe de la ei și să interacționeze în mod direct în cadrul conferinței MMB2023. Cele peste 40 de paneluri, workshopuri, studii de caz, prezentări și sesiuni de Q&A se vor desfășura la Hotel Caro, de la ora 10 și până la ora 18. Zilnic vor avea loc recepții unde participanții au ocazia să interacționeze între ei și să se bucure de scurte recitaluri, precum și de showcase-urile de seară.

Pentru preludiul ediției din acest an am realizat un interviu cu trei artiști de marcă ai industriei muzicale românești, din categorii și genuri muzicale diferite. Artiști care sunt cunoscuți și admirați pe scară largă în România: Irina Rimes, Edi Petroșel (Holograf) și Dan Byron.

Când și cum v-ați descoperit pasiunea pentru muzică?

Edi Petroșel: La începutul anilor ‘70, în vacanțele de vară, alături de frații mei, pe Valea Buzăului. Atunci tinerii ascultau Deep Purple, Pink Floyd, Genesis etc… Am hotărât să facem o trupă și, cum eram cel mai mic și nimeni nu voia la tobe, m-am oferit eu, să nu rămân pe dinafară 😅.

Se pare că am avut ceva înclinații spre tobe, pentru că de atunci am simțit că nu voi putea trăi fără ele.

Irina Rimes: Pasiunea pentru muzică mi-am descoperit-o atunci când aveam câțiva ani (sincer, nu mai țin minte câți) și petreceam mult timp cu bunica mea. Pe lângă faptul că ea cânta în cadrul slujbelor de la biserică, avea obiceiul să facă orice cântând; de la gătit, până la treburile din grădină, ea cânta, iar eu stăteam lângă ea mai mereu. Ea mi-a insuflat asta.

Dan Byron: Adevărata pasiune mi-am descoperit-o prin liceu, învățând să cânt și altceva decât până atunci. Studiam muzica clasică de la 6 ani, dar până în adolescență a fost doar una dintre materiile obișnuite, ba chiar una care de multe ori mă enerva, pentru că îmi mânca din timpul de joacă.

Care este piesa voastră preferată, creată de voi?

Edi Petroșel: Banii vorbesc (noi = Holograf)

Irina Rimes: De obicei, ultima piesă pe care o fac este preferata mea, adică „Gelos”. Mereu îmi plac sentimentele proaspete, cuvintele care au foarte puțin timp de când au fost scrise sau verbalizate. Odată cu trecerea timpului, ele devin din ce în ce mai depărtate de mine, și, cumva, le și privesc așa. Ca pe ceva ce a fost și ceva ce nu se mai schimba.

Dan Byron: Nu pot răspunde: e ca și cum ai avea mai mulți copii și l-ai favoriza doar pe unul.

Cum au evoluat în timp gusturile și pasiunile voastre muzicale?

Edi Petroșel: Clar s-au schimbat. La început eram fff spre psihedelic. Iubeam Pink Floyd, Genesis. Apoi Led Zeppelin și Deep Purple. M-au șocat AC/DC cam prin ‘80, am trecut și prin Glam Rock, British steel.. eeeeehhh. Acum îmi plac tot feluri de muzici și trupe. Toto e maxim ca trupă în topul meu personal.

Irina Rimes: Nu știu să zic cum au evoluat. Probabil, cu timpul, au devenit din ce în ce mai diversificate. Pasiunea muzicală, în schimb, a rămas aceeași. La fel de intensă și la fel de constantă.

Dan Byron: În copilărie ascultam mult Michael Jackson și Queen. Mi-ar fi plăcut poate să ascult și altceva, dar aveam doar două casete, cu sus-numiții. Prin liceu m-am apucat serios de rock, am trecut printr-o perioadă de grunge, una de metale și una de rock progresiv, după care mi-am scos ochelarii de cal și am început să ascult orice îmi pica în mână. Încă fac asta.

Ați avut vreun moment când v-ați gândit să renunțați? De ce?

Edi Petroșel: Sigur, cel mai dificil moment a fost imediat după Revoluție, când brusc nu prea mai cântam, nu mai erau concerte, voiam să emigram. Nuțu a și făcut-o. Revoluția venise un pic prea târziu pentru noi. A trebuit să cântăm câțiva ani pe afară coveruri din top 40, etc…Dar nu regret niciodată că nu am plecat. Până la urmă, am reușit la noi acasă.

Irina Rimes: Niciodată. Când mă voi gândi să renunț, o voi face, fără să-mi dau timp să apară ezitarea care să mă oprească.

Dan Byron: Am renunțat la conservator de două ori și am vrut la un moment dat să plec din țară, dar la muzică nu mi-a trecut niciodată prin cap că aș putea să renunț.

Cum ați descrie industria muzicală din România și cum credeți că a crescut în ultimii ani?

Edi Petroșel: Nu-mi place direcția în care merge muzica în România, ce se difuzează pe radio, manelizarea orchestrațiilor și a mesajelor, lipsa de conținut consistent, care e promovată acum. Deci nu e subiectul meu preferat. 😐

Irina Rimes: Îmi pare o lume care se dezvoltă și se schimbă încontinuu, dar așa îmi pare industria muzicală din orice țară. La noi, punctual, îmi pare că a început să crească mult mai rapid începând cu anii ‘90, iar începând cu 2010 (plus-minus), îmi pare că a început să evolueze în mult mai multe direcții, ascultătorii și artiștii având un orizont din ce în ce mai larg.

Dacă ați putea colabora cu orice artist din lume, cine ar fi acesta?

Edi Petroșel: David Gilmour (Pink Floyd).

Irina Rimes: Hmmm, și răspunsul ăsta e în funcție de perioada în care sunt, iar acum cred că aș face o piesă cu Skrillex. Îmi place mult cum a evoluat ca artist și cred că am putea scoate o piesă care să miște stadioane.

Dan Byron: Mi-aș dori să colaborez cu un producător muzical, pe numele lui Rick Rubin. Îl tot urmăresc de ceva vreme și îmi place foarte mult ce face.

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ați primit? Dar cel mai bun pe care l-ați dat?

Edi Petroșel: Sfatul primit – Dacă decid să fac muzică, să o fac într-o trupă cu oameni total compatibili și iată că încă îmi trăiesc visul.

Sfatul meu – Tinerii să facă muzică nu de dragul gloriei sau al banilor, ci ca mod de viață care să le umple sufletul de satisfacții. Banii și gloria pot fi o consecință, nu un scop.

Irina Rimes: Cel mai bun sfat pe care l-am primit și cel mai bun sfat pe care l-am dat sunt unul și același: mama mi-a spus, de când eram mică, că mai întâi intră capul și apoi fundul. Cu lucrul ăsta în minte, ești mult mai deschis să încerci lucruri noi și să te gândești apoi cum rezolvi consecințele, dacă e cazul.

Dan Byron: „Cântă în română” — Nicu Alifantis prin 2010. Mi-a luat niște ani să realizez că are dreptate. L-am dat și eu mai departe, dar nu cred că m-a ascultat nimeni. Probabil chiar îți trebuie niște ani să te prinzi. Când ești tânăr, visezi la cai verzi pe pereți.

Ce pași ați face dacă ați fi acum artiști la început de drum?

Irina Rimes: As face aceiași pași, pentru că, altfel, mi-aș anula din greșeli; iar fără ele, nu aș mai avea experiența pe care o am acum și setul ăsta de skill-uri.

Dan Byron: Aceeași pe care i-am făcut, cu upgrade pentru 2023.

Ce înseamnă pentru voi să fiți speakeri la MMB2023?

Edi Petroșel: Înseamnă că am făcut ceva notabil în viața asta de artist. 😄

Irina Rimes: Este o oportunitate mare pentru mine să împărtășesc ce am învățat din greșelile de care povesteam mai sus, și-n același timp, un spațiu ideal unde aceste experiențe pot fi ascultate.

Dan Byron: MMB-ul face parte din viața mea de când a apărut, iar workshop-ul meu de songwriting a avut loc la fiecare ediție (mai puțin la prima), așa că mă cam simt acasă. Mi s-ar părea ciudat dacă aș lipsi la vreo ediție.

Ce urmează pentru voi pe final de 2023 și în 2024?

Edi Petroșel: Continuarea vieții artistice, cea care a început pe Valea Buzăului, Cislău, acum vreo 50 de ani.

Irina Rimes: Nici măcar eu nu știu; nu gândesc atât de departe. Prezentul este locul în care îmi place cel mai mult să trăiesc, așa că nu-mi fac planuri atât de aproape. Cel mult, îmi setez lucruri mai mari spre care să tind: de exemplu, albumul în franceză pe care abia aștept să-l termin și să-l lansez.

Dan Byron: La sfârșit de septembrie eu și trupa mea, byron, lansăm un nou album, numit efemeride, așa că din octombrie până la sfârșitul anului vom fi în turneu de promovare. Vom ajunge într-o mulțime de orașe printre care Iași, Brașov, Timișoara, Sibiu, Galați, Bacău, iar pe 18 noiembrie v-așteptăm la Arenele Romane în București.